Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 221/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B ( fostă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ) cu sediul în B, str. - nr.23,împotriva sentinței civile nr.748/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, -, A, -, -, -, - și, toți cu domiciliul ales la avocat, cu sediul profesional în B, calea nr. 40, cabinet 12.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 12 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.748/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea ei spre competentă soluționare la Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brăila, cu privire la următorii reclamanți care au calitatea de funcționari publici, și anume:, HG, OG, ,.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de următorii reclamanți:, -, a, -, împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 31 iulie 2005 până la data pronunțării, azi 24 octombrie 2008, actualizate cu rata inflației la data plății, în raport de numărul de zile efectiv lucrate de fiecare reclamant.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1917/113/31.07.2008 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții, HG, a, OG, cheamă în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică B, pentru a fi obligată la plata tichetelor de masă pentru perioada 31.07.2005-31.07.2008 și în continuare.
Reclamanții au susțin că, în baza Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul B, pârâta trebuia să le acorde tichete de masă corespunzător timpului efectiv lucrat de fiecare.
Întrucât angajatorul nu a respectat acest drept, reclamanții au promovat prezenta acțiune.
Prin întâmpinare, pârâta a precizat că o parte dintre reclamanți sunt funcționari publici și o altă parte sunt personal contractual, dar acțiunea este neîntemeiată în integralitatea ei, pe motiv că petenții nu se încadrează în dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Coroborând apărările formulate de pârâtă în întâmpinare cu tabelele prezentate în instanță cu ocazia judecării cauzei, tabele care sunt semnate și ștampilate de pârâtă, tribunalul a constatat că un număr de 81 de persoane-reclamante au calitatea de funcționari publici, iar 46 sunt angajați cu contract individual de muncă.
În temeiul art.109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "cauzele care au ca obiect raportul juridic de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor în care este stabilit expres prin lege competența altor instanțe.
În consecință, pentru reclamanții - funcționari publici, tribunalul a dispus în temeiul art.55 Cod procedură civilă disjungerea cauzei și trimiterea ei la secția comercială și de contencios administrativ pentru competentă soluționare (art.2 al.1 lit.d Cod procedură civilă).
Pentru ceilalți 32 de reclamanți și anume pentru:, -, a, -, tribunalul constată că are competența de a soluționa cauza în temeiul art.2 al.1 lit.c Cod procedură civilă, raportul juridic de muncă al acestor reclamanți bazându-se pe contracte individuale de muncă.
Aceștia sunt angajați ai pârâtei în condițiile descrise mai sus și salarizați în baza legislației în domeniu.
În afara drepturilor salariale stipulate în actele normative speciale, reclamanții au dreptul și la tichete de masă în baza Legii nr.142/1998, coroborată cu dispozițiile încheiat la nivelul de unitate.
Astfel, conform art.29 al.2 lit.c din încheiat la nivel de unitate angajatorul are obligația (și corelativ reclamanții au dreptul) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din aplicabil și din, iar în baza art.90 al.3 trebuia să cuprindă în bugetul de venituri și cheltuieli printre altele și sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă. Din apărările formulate prin întâmpinare, dar și din probele administrate, tribunalul a constatat că pârâta nu a asigurat respectarea dreptului reclamanților la tichete de masă.
În consecință, acțiunea reclamanților apare fondată sub aspectul dreptului pretins.
Cu privire însă la perioada pentru care urmează a fi acordat dreptul, tribunalul a constatat că acțiunea este fondată în parte.
Potrivit acțiunii, reclamanții au cerut acordarea contravalorii tichetelor de masă de la data de 31 iulie 2005 și în continuare. Tribunalul a dispus plata contravalorii tichetelor de masă numai până la data promovării hotărârii, după această dată nemaiavând posibilitatea de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru plata în continuare.
În temeiul art.161 al.3 Codul muncii s-a dispus actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății, pentru că, echivalentul tichetelor de masă sunt considerate drepturi bănești, care nefiind plătite la timp dau dreptul la despăgubiri pentru salariatul prejudiciat.
De precizat că plata contravalorii tichetelor de masă urmează să se facă în conformitate cu dispozițiile Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, adică în funcție de zilele lucrate de fiecare reclamant.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligată pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat) către reclamanți) (câte 200 lei pentru fiecare).
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a județului B criticând-o ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Personalul contractual din cadrul autorității este salarizat prin acte normative specifice, care nu prevăd și acordarea tichetelor de masă, în aceste condiții instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că reclamanții - personal contractual au dreptul la tichete de masă în baza Legii nr. 142/1998.
Potrivit aceleiași legi, acordarea tichetelor de masă pentru personalul din sectorul bugetar se realizează în limita prevederilor bugetului de stat.
Rezultă că autoritatea nu poate fi obligată la plata contravalorii tichetelor de masă pentru personalul contractual iar cererea reclamanților nu are temei legal.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei în fond.
Prin întâmpinare intimații - reclamanți reprezentând personal contractual în cadrul instituției recurente, au solicitat respingerea recursului ca nefondat invocând obligațiile asumate și rezultând din contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură sanitară și de unitate.
Au solicitat cheltuieli de judecată.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Motivele de recurs, astfel cum au fost formulate de către recurenta - pârâtă Direcția de Sănătate Publică a județului B, fac referire la dispozițiile Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Este adevărat că prevederile art.1 din Legea nr.142/1998 stipulează că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Însă, în speță, izvorul pretențiilor intimaților - reclamanți îl constituie prevederile înscrise în contractele colective de muncă încheiate și care generează obligații pentru aceștia, sub aspectul acordării tichetelor de masă, astfel:
Potrivit art. 92 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.1678/14/12.12.2005, s-a stabilit ca în bugetele de venituri și cheltuieli să fie cuprinse toate drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă și sumele aferente pentru acordareatichetelor de masă, conform legislației în vigoare.
De asemenea, prin Contractul colectiv de muncă la nivelul Autorității de Sănătate Publică a județului B înregistrat sub nr.15810/21.11.2006 părțile au convenit prin art. 90 al.3 în același sens, al cuprinderii în bugetul de venituri și cheltuieli a tuturor drepturilor salariale prevăzute în contract și a sumelor aferente pentru acordareatichetelor de masă, conform legislației în vigoare.
Aceasta a fost și motivarea primei instanțe reținută cu ocazia soluționării litigiului și care nu a fost în nici un fel combătută prin motivele de recurs formulate în cauză.
Potrivit art. 30 al.1 din Legea nr. 130/1996, executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru părți.
Sarcina acordării către salariați a drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă revine angajatorului și potrivit art. 29 lit.c din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate iar faptul neprevederii în buget a sumelor necesare cu o asemenea destinație nu poate fi invocată în propria-i apărare.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B împotriva sentinței civile nr.748/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimații - reclamanți reprezentând onorariu apărător, potrivit chitanței 48/14.01.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B ( fostă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ) cu sediul în B, str. - nr.23,împotriva sentinței civile nr.748/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă recurenta către intimați la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 Februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
: /27.03.2009
:DC/2 ex/30.03.2009
Fond:A-M /
Asistenți judiciari:/
OPINIE SEPARATĂ
că în cauză s-ar impune admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de reclamanți pentru următoarele considerente:
Reclamanții, personal contractual și funcționarii publici din cadrul Autorității de Sănătate Publică B au solicitat contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 31.07.2005 - 31.07.2008. în ceea ce-i privește pe funcționarii publici s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, cauza de față rămânând investită doar cu cererea formulată de reclamanții, personal contractual, Autoritatea de Sănătate Publică
Fiind personal contractual pentru analiza temeiniciei cererii verificăm dispozițiile din contractul din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru perioada 2005 - 2007.
Dispozițiile art. 92 CCM prevăd că în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă și sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă, conform legislației în vigoare.
Sintagma "conform legislației în vigoare" o interpretăm astfel:
Legea nr. 142/1998 este cea care legiferează tichetele de masă și constituie dreptul comun. În această materie Legea nr. 142/1998 nu instituie obligativitatea acordării tichetelor de masă, ci, dimpotrivă, prevede doar posibilitatea acordării unei alocații individuale de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă. Aceste tichete de masă se pot acorda în limita prevederilor bugetului de stat în conformitate cu disp. art. 1 alin.2 "tichetele se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Prin urmare, conform legislației în vigoare reprezintă doar posibilitatea pentru angajator, și nu obligativitatea, de acordare a tichetelor de masă în limita bugetului.
Și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară face referire la același regim juridic de acordare, anume că, se vor acorda conform legislației în vigoare, adică mai precis există posibilitatea acordării dacă s-au alocat sume de bani în acest sens și nu se instituie obligativitatea pentru angajator.
Conform art.312 Cod procedură civilă se impune admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca nefondată.
JUDECĂTOR
Op.separată: /2.03.2009
:DC/2.03.2009
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
