Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2247/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2247
Ședința publică din data de 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.6191/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.6191/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârât
A fost obligată unitatea pârâtă în favoarea reclamantului la plata contravalorii a 7 zile lucrătoare reprezentând diferența durată preaviz concediere, la plata unei compensații egală cu minimum două salarii lunare, la plata sporurilor pentru condiții deosebite de muncă, penibile (degradante) de 15% din salariul de bază negociabil, sporuri pentru condiții nocive de muncă de 10% din salariul de bază negociat, și a sporurilor de vechime de 5 - 25% (conf. vechimii în muncă) din salariul de bază negociat pe perioada 12.03.2005 - 01.03.2998. sumele de bani se vor actualiza cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost respins capătul de cerere cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut:
Reclamantul a desfășurat activitate pentru unitatea pârâtă SC SA T în baza contractului individual de muncă nr 49/30 05 2003, activitate care i-a încetat prin decizia nr 24/06 02 2008 la data de 01 03 2008.
Conform deciziei respective pârâta a acordat reclamantului un preaviz de 15 zile lucrătoare.
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat să-i fie obligată pârâta la plata contravalorii a 7 zile lucrătoare, a unei compensații egale cu minim a două salarii și plata sporurilor pentru condiții deosebite de muncă de 15%, pentru condiții nocive de muncă de 10% și sporul de vechime în muncă de 5-25%.Sporurile să-i fie acordate pe perioada de 12 03 2005 - 01 03 2008.
Reclamantul a susținut că drepturile respective i se cuvin în temeiul următoarelor prevederi legale convenționale.
In conformitate cu prev art 21 alin 2 din CCM nr 872/2007 la nivel de ramură angajatorul trebuia să-i acorde un preaviz de o lună la încetarea contractului individual de muncă.
Potrivit prevederilor art 24 alin 1 trebuia să-i plătească o compensație egală cu minim două salarii la concediere.
Sporurile pentru condiții deosebite de muncă,penibile ( degradante civi ) de 15% condiții nocive de muncă de 10% și de vechime de 5-25% trebuiau să-i fie acordate conform art 51 alin 1 lit a,b,d din același CCM nr 872/2007.
Unitatea pârâtă prin întimpinare și următoarele precizări a susținut că drepturile solicitate de reclamant deoarece in cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale în convenționale:
Dreptul la preavizul de 15 zile a fost acordat reclamantului conform art 73 alin 1 din Codul muncii și alin 4 din actul adițional la M nr -/09 06 2003.
Concedierea reclamantului s-a făcut în conformitate cu prev art 65 alin 1 din Codul muncii, iar în CCM la nivel de unitate și contractul individual de muncă nu s-a prevăzut o clauză cu privire la acordarea de compensații.
Sporurile solicitate de reclamant au fost acordate conform cu prevederile înscrise în Actul adițional la M nr - / 09 06 2000 care s-a semnat de reclamant iar o parte din aceste sporuri au fost cuprinse in salariu de bază conform art 51 alin 3 din CCM nr 872/2007 la nivel de ramură la care s-a adăugat sporul de fidelitate ( vechime de 10%).
Având în vedere situația de fapt instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale și convenționale care au următorul conținut:
Art 38 din CM(Interdicția renunțării la drepturile recunoscute salariaților prin lege ).
Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art 236 alin 4 din C M- Contractul Colectiv de Muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator au organizația patronală, de o parte și salariați, reprezentanți prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege,de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art 238 M - Contractele Colective de Muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Art 239 M - Prevederile Contractului Colectiv de Muncă produc efecte pentru toți salariații,indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală.
Art 241 alin 1 lit c din C M - Clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte după cum urmează:
a- pentru toți salariații angajatorului,în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b- pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c- pentru toți salariații încadrați la toți angajații din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
d- pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din tară,in cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
e- La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art 240 se încheie un singur contract colectiv de muncă.
Art 243 din CM- Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Art 50 alin 1 lit: Contractul Colectiv de Muncă se suspendă de drept în următoarele situații:
a- concediu de maternitate,
b- concediu pentru incapacitate temporară de muncă,
d- efectuarea serviciului militar obligatoriu;
g- forță majoră.
Art 3 din CCM nr 975/ 2000 la nivel de ramură:
Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se aplică la grupurile de unități, unități și instituții, indiferent de forma de organizare, de proveniență a capitalului, modul de finanțare( inclusiv de la bugetul public ) și caracterul activității, în care părțile semnatare au membri.
Art 22 alin 2 din CCM 872/2007 la nivel de ramură:
In cazurile în care, la încetarea contractului individual de muncă, unitatea este obligată potrivit legii să acorde un preaviz, durata acestuia va fi de o lună.
Art 24 alin 1 din CCM 872/2007:
La încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație egală cu minimum două salarii lunare, in afara drepturilor cuvenite la zi,iar cei care nu primesc preaviz vor primi in total 6 salarii de bază, cu excepția situațiilor când salariații beneficiază de plăți compensatorii în temeiul unor acte normative speciale.
Art 51 alin 1 lit:
a - Pentru condiții deosebite de muncă
- grele 15 %;
- periculoase 15%
b - Pentru condiții nocive de muncă 10%
( inclusiv persoanele care lucrează cu bani în mod permanent ).
alin 3 din CCM 872/2007:
- Sporurile prevăzute mai sus se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Din analiza acestor texte legale și convenționale reiese că reclamantul nu poate renunța la drepturile recunoscute prin lege, și orice tranzacție care urmărește renunțarea sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților.
Contractele colective de muncă la nivelul unității SC SA T pe anii 2005 - 2007,trebuiau să stabilească drepturile reclamantului cel puțin la nivelul drepturilor negociate și materializate în cuprinsul Contractelor Colective de Muncă nr 975/11 mai 2005 și nr 872/21 martie 2007 unice la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi ( serviciilor comunitare de utilități publice ).
Conform prevederilor acestor contracte colective de muncă unitatea pârâtă trebuia să acorde reclamantului la încetarea contractului individual de muncă ( art 22 din CCM 372/2007 ) un preaviz de o lună. In cauză nefiind aplicabile prevederile art 73 alin 4 din Codul muncii și actul adițional la contractul individual de muncă nr -/09 06 2003 deoarece așa cum s-a mai arătat anterior Contractele colective de muncă ( art 236 alin 4 Codul muncii ) constituie legea părților, iar contractul individual de muncă ( art 238 alin 2 Codul muncii ) nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM și potrivit art 38, teza a II-a din Codul muncii orice clauză prin care se urmărește renunțarea sa la limitarea drepturilor prevăzute de lege salariaților este lovită de "NULITATE".
In conformitate cu prevederile art 24 alin 1 din CCM nr 872/2007, pârâta trebuia să acorde reclamantului la încetarea contractului individual de muncă " a compensației egală cu minim două salarii lunare.Instanța nu poate primi apărarea pârâtei în sensul că în cauză ar fi aplicabile prv art 80 alin 3 din CCM la nivel național pe anii 2007- 2010 ( " in situația concedierilor colective, părțile vor negocia acordarea de compensații bănești cu respectarea prevederilor legale și / sau ale contractelor colective de muncă aplicabile ").Deoarece așa cum s-a mai arătat anterior unitatea pârâtă trebuia să respecte prevederile art 238 din Codul muncii și în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate să cuprindă drepturile negociate și stabilite prin CCM nr 872/2007 la nivel de ramură în speță prev art 24 alin 1.
Sporurile solicitate de reclamant cu privire la condiții deosebite de muncă penibile degradante de 15%,pentru condiții nocive de muncă de 10% și sporul de vechime in muncă de 5-25%, pârâta trebuia să le acorde reclamantului în temeiul prev de art 50 lit a-b-g din CCM nr 975/2005 și art 51 lit a-b-d din CCM nr 872/2007 la nivel de ramură.
Instanța nu poate primi apărarea unității pârâte în sensul că au fost respectate prevederile art 104 din CCM la nivel de unitate, iar o parte din aceste sporuri au fost cuprinse in salariul de bază brut lunar.
Intr-adevăr conform prev art 50 alin 3 din CCM 975/2005 și art 51 alin 3 din CCM nr 872/2007 la nivel de ramură " Sporurile prevăzute la aliniatele precedente se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu au fost cuprinse in salariul de bază.
La solicitarea instanței unitatea pârâtă nu a făcut dovada că prin contractele colective la nivelul de unitate pe anii 2005 - 2007 negociat cu sindicatul introducerea în salariul brut de bază a sporurilor solicitate de reclamant.
Instanța nu poate primi nici apărarea pârâtei din precizarea depusă la 24 09 2008( fila 146/ în sensul că prin CCM / 1997 s-a negociat înlocuirea sporului de vechime cu sporul d fidelitate, deoarece in art 50 și 51 975/2005 respectiv 872/2007 aceste sporuri sunt stabilite distinct.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, învederând că instanța de fond a aplicat în speță numai prevederile CCM la nivelul ramurii de Gospodărie comunală locativă și transporturi locale nr. 872/2007, neținând cont de CCM la nivel de unitate și nici de negociat cu intimatul.
Instanța de fond nu a luat în considerare prev. art.41 din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010.
În CCM la nivel de unitate, în perioada 2006-2007 s-a prevăzut la art.104 al.4 că pe lângă salariul de bază de acordă salariaților sporul de fidelitate, sporul pentru munca de noapte, spor pentru ore suplimentare și în mod greșit instanța de fond, a reținut faptul că nu s-a făcut dovada negocierii cu sindicatul pentru introducerea în salariul de bază a sporurilor solicitate de reclamant.
De asemenea, învederează că în mod greșit instanța de fond și-a motivat sentința, apreciind că toate sporurile cuprinse în CCM la nivel de ramură trebuie să fie acordate salariatului chiar dacă acestea nu au fost negociate cu sindicatul.
Potrivit art.39 al.1 lit.k, salariatul are în principal și dreptul la negociere colectivă și individuală, drept de care a beneficiat prin reprezentanți, respectiv sindicat.
Sporul de vechime a fost acordat salariatului fiind echivalentului sporului de fidelitate, așa cum rezultă și din actul adițional la și s-a acordat în funcție de vechimea în unitatea salariatului, reprezentând un procent de 5-20% care nu este identic cu cel din CCM la nivel de ramură.
În conformitate cu art.73 al.1 din Codul muncii coroborat cu al.4 din actul adițional la nr.-/2003 a acordat reclamantului preaviz de 15 zile lucrătoare ce s-a derulat în perioada 11.02.2008-29.02.2008, iar pe durata preavizului acesta a fost remunerat conform.
Acest termen a fost stabilit prin CCM la nivel de unitate aprobat de Comisia Paritară din care a făcut parte și un reprezentant al salariaților, reclamantul nefiind îndreptățit să solicitate un preaviz mai mare.
Având în vedere faptul că încetarea s-a realizat în conformitate cu art.65 al.1 din, în CCM la nivel deu nitate și în nu s-a prevăzut și clauza acordării de compensații, iar din interpretarea dispoz. art.67 din, rezultă că acordarea acestora este opțională și nu imperativă.
În susținerea recursului, recurenta depune la dosar înscrisuri, respectiv CCM unic la nivel de ramură pe anii 2007-2010, act adițional la al reclamantului, copie de pe sentința civilă nr.3176/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Curtea constată a fi nefondat recursul având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.1 din legea 130/1996, CCM este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Potrivit art.8 din aceeași lege, aceste contracte pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege și nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contratele colective de muncă încheiate la nivel superior.
De asemenea, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, iar prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul era îndreptățit la acordarea unui termen de preaviz de o lună de zile, așa cum era stabilit la art.22 al.2 din CCM unic la nivelul ramurii de Gospodărie Comunală,Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011 înregistrat sub nr.872/2007.
Este adevărat că în al reclamantului este menționat un termen de preaviz în cazul concedierii,de 15 zile lucrătoare iar în CCM la nivel de unitate pe anii 2006-2007 nu este reglementat un asemenea termen pentru concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, ci doar în cazul încetării prin demisie, însă în raport de precizările făcute mai sus reclamantul beneficiază de termenul de preaviz stabilit prin CCM la nivel de ramură înregistrat sub nr.872/2007.
Art.73 din, reglementează în principiu acest termen de preaviz care nu poate fi mai mic de 15 zile. Aceasta nu înseamnă că prin și prin nu poate fi stabilit un termen de preaviz mai mare.
De asemenea, reclamantul este beneficiarul și a dispoz. art.24 din CCM la nivel de ramură menționat mai sus, care recunoaște reclamantului dreptul de a beneficia de o compensație egală cu minim 2 salarii lunare la încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile.
Aceste compensații bănești fac parte din categoria măsurilor de protecție socială de care beneficiază salariați concediați din motive ce nu țin de persoana lor, fiind un drept reglementat de art.39 al.1 lit.j din Codul muncii și în același timp, o obligație ce cade în sarcina angajatorului potrivit art.40 al.2 lit.c rap. la 67 din, angajatorul fiind obligat de a acorda compensațiile bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Atâta timp cât aceste compensații au fost prevăzute prin CCM la nivel de ramură, nu are relevanță împrejurarea că în CCM la nivel de unitate nu a fost menționat dreptul la compensații bănești pentru salariații concediați din motive ce nu țin de persoana lor.
Curtea constată, de asemenea că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor CCM la nivel de ramură înregistrat sub nr.872/2007 și cu privire la sporurile pe care era îndreptățit să le primească reclamantul, sporuri reglementate expres la art.51. Printre sporurile menționate la acest articol sunt enumerate sporul pentru condiții deosebite de muncă-penibile, sporul pentru condiții nocive, sporul de vechime și sporul de fidelitate,iar recurenta nu a făcut dovada includerii acestora în salariul brut de bază al reclamantului.
Este adevărat că în CCM la nivel de unitate nu mai este menționat sporul de vechime în mod expres, ci numai sporul de fidelitate, dar aceasta nu înseamnă că reclamantul nu este îndreptățit la sporul de vechime recunoscut prin CCM la nivel de ramură, fiind evident că cele două sporuri sunt sporuri distincte.
În această situație se constată că CCM la nivel de unitate conține clauze care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM la nivel superior, iar acest din urmă contract colectiv de muncă produce efecte față de toți salariații încadrați în unitățile din ramura de activitate unde a fost încheiat în conformitate cu dispoz. art.11 al.1 lit.c din Legea 130/1996 și art.3 din CCM unic la nivel ramurii de Gospodărie Comunală,Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011 înregistrat sub nr.872/2007.
Acestea sunt argumentele pentru care, Curtea constată că hotărârea primei instanțe nu este afectată de nici unul din cazurile de casare sau modificare prev. de artr.304 pr.civilă, și pe cale de consecință în temeiul art.312 pr.civilă va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.6191/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Tehn. /Ex.2
Tehn./22.05.2009
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
