Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 230
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, și împotriva sentinței civile nr. 132 din 30.01.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând obligarea acestora la plata aceluiași spor de fidelitate ca și cel acordat magistraților prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 45/2007, începând cu data de 12.03.2007, actualizat cu indicele de inflație, efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă și obligarea MINISTERULUI ECONOMIEI și FINANȚELOR la alocarea fondurilor necesare plății sumelor datorate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că art. 6 alin. 2 Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul "pentru muncă egală, retribuția să fie egală", principiu ce se regăsește și în art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 prevede principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru o muncă egală.
Reclamanții au mai invocat și dispozițiile art. 20 și art. 53 alin. 2 din Constituția României și au arătat că, în baza art. 16 alin. 1 din OG nr. 8/2007, li s-a acordat un spor de fidelitate de până la 20%, iar în baza art. 4 alin. 1 din OG nr. 27/2006, pentru magistrați s-a acordat un spor de fidelitate de până la 30%, deși până la apariția acestor acte normative atât magistrații, cât și personalul auxiliar de specialitate, au beneficiat de același spor de fidelitate, chiar dacă nu au fost salarizați în baza aceleiași legi, fiind creată o vădită discriminare, întrucât magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea în același condiții.
Reclamanți au solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrul legal stabilit prin OG nr. 137/2000.
Diferențierea sporului reglementat prin art. 16 alin. 1 din OG nr. 8/2007 și art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 se datorează faptului că sunt categorii profesionale diferite, cu atribuții și responsabilități diferite. Diferențierea nu este arbitrară, ci este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, de pregătirea diferențiată, precum și de responsabilitățile pe care le implică cele două categorii de funcții.
A mai arătat pârâtul că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, fiind necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri. În același sens, prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a reținut că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, așa încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminare, nici privilegii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000, nu poate fi citat în calitate de pârât, ci numai în calitate de expert în domeniul discriminării, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare.
Prin sentința civilă nr. 132 din 30 ianuarie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, precum și acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII este neîntemeiată și va fi respinsă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 și 3 din OG nr. 137/2000.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Pașcani. Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor este reglementată prin OG nr. 8/2007. Sporul de fidelitate de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate este prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. 1 din acest act normativ, în raport de vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, fiind neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata sporului de fidelitate prevăzut de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 45/2007, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Sunt neîntemeiate susținerile reclamanților referitoare la faptul că, prin dispozițiile OG nr. 8/2007 și ale Legii nr. 45/2007, s-a creat o vădită discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate. Art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000 prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoane aflate în situații comparabile. În același sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate, față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferitele de salarizare, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
Modalitatea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate este distinctă de cea reglementată pentru magistrați, diferențele fiind motivate de locul și rolul acestora în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale. Lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut magistraților nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați au determinat soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca astfel să se încalce principiul egalității, cum susțin reclamanții. Diferențierea făcută de legiuitor între magistrați și personalul auxiliar de specialitate în ceea ce privește modalitatea de acordare a sporului de fidelitate nu este arbitrară, ci este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferențiată, precum și de responsabilitățile pe care le implică cele două categorii de funcții.
În consecință, s-a reținut că, reglementându-se diferit modalitatea de reglementare a sporului de fidelitate pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, nu s-a creat o discriminare între aceste categorii profesionale, nefiind vorba despre persoane aflate în situații comparabile, acțiunea formulată de reclamanți fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurenții reiau parțial motivarea acțiunii promovate, susținând că instanța nu a avut în vedere concluziile de la dosar.
Consideră recurenții că elementele care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare, respectiv nivelul studiilor, treapta și gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, se pot reflecta numai în salariu, în partea sa fixă, nu și în sporurile salariale, care au obiective și elemente speciale și specifice de acordare. Sporul de fidelitate este dat de același fapt generator de drepturi, vechimea în specialitate, la magistrați aplicându-se la salariul de încadrare al magistratului, iar pentru personalul auxiliar de specialitate la salariul de încadrare al acestuia, stabilit, ca și în cazul magistraților, în funcție de pregătire, atribuții, răspundere, riscuri, incompatibilități și interdicții.
Au mai susținut recurenții că poziția Ministerului Justiției în cauză este în totală contradicție cu poziția acestuia privind amendamentele la proiectul Legii de aprobare a OG nr. 8/2007.
Recurenții au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 8/2007 raportat la dispozițiile art. 4 din OUG nr. 27/2006, judecata recursului fiind suspendată până la soluționarea, de către Curtea Constituțională, a acestei excepții, prin decizia nr. 1302 din 2 decembrie 2008.
Prin întâmpinările formulate, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca temeinică și legală.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Recurenții au calitatea de personal auxiliar de specialitate, salarizat conform prevederilor OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 16 alin. 1 din acest act normativ, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, după cum urmează: de la 5 la 10 ani-5%; de la 10 la 15 ani-10%; de la 15 la 20 ani-15%; peste 20 ani-20%.
Potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, judecatorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecator, procuror, magistrat-asistent la Inalta C de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecatorilor si procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani - 10%; de la 5 la 10 ani - 15%; de la 10 la 15 ani - 20%; de la 15 la 20 de ani - 25%; peste 20 de ani - 30%.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate, se constată că legiuitorul a reglementat, în vederea asigurării stabilității în funcție ori a fidelității angajaților, atât în favoarea judecatorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți, cât și în favoarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, o creștere a drepturilor salariale, fie sub forma unei majorări a indemnizației, în primul caz, fie sub forma unui spor de fidelitate calculat la salariul de bază, în cazul recurenților.
Se mai constată că cele două creșteri salariale sunt diferențiate sub aspectele intervalului de timp necesar și al cotelor procentuale, ceea ce ar reprezenta, conform susținerilor recurenților, o discriminare vădită.
Cu privire la discriminarea invocată de recurenți, se reține că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, iar tratamentul juridic diferențiat, inclusiv sub aspectul unor sporuri salariale, nu numai sub aspectul salariului de bază, cum susțin recurenții, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Or, majorările salariale au fost reglementate diferit de legiuitor, în art. 16 alin. 1 din OG nr. 8/2007 și art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, tocmai în considerarea situațiilor diferite la care acestea se raportează. Contrar susținerilor recurenților, faptul generator de drepturi nu este același, respectiv "vechimea în specialitate".
Astfel, prin art. 16 alin. 1 din OG nr. 8/2007 se are în vedere, la acordarea sporului la salariul de bază, vechimea efectivă într-o funcție determinată, mai exact funcția auxiliară de specialitate, fiind stabilite anumite intervale de timp și cote procentuale în raport de această vechime.
Prin art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 se are în vedere, la acordarea majorării indemnizației, vechimea numai în funcțiile de judecator, procuror, magistrat-asistent la Inalta C de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecatorilor si procurorilor, deci tot în funcții determinate, fiind stabilite alte intervale de timp și cote procentuale în raport de această vechime.
Prin urmare, recurenții, care îndeplinesc o funcție auxiliară de specialitate, nu se află într-o situație egală și nici similară cu cea a persoanelor care îndeplinesc funcțiile de judecator, procuror, magistrat-asistent la Inalta C de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecatorilor si procurorilor, așa încât nici regimul diferențiat al creșterilor salariale acordate în considerarea perioadelor în care au fost exercitate aceste funcții nu reprezintă discriminare.
În ceea ce privește intimatul Ministerul Justiției, care are inițiativă legislativă, se constată că nu există "totală contradicție" între poziția acestuia în prezenta cauză, în care recurenții au invocat discriminarea, și poziția adoptată de intimat cu privire la amendamentele la legea de aprobare a OG nr. 8/2007, legiuitorul având posibilitatea să prevadă același regim de acordare a creșterilor salariale, sub aspectele perioadelor ce trebuie îndeplinite și cotelor procentuale, atât în cazul vechimii în funcția auxiliară de specialitate, cât și în cazul vechimii în funcțiile de judecator, procuror, magistrat-asistent la Inalta C de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecatorilor si procurorilor.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții:, oaia, -, și împotriva sentinței civile nr. 132 din 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
-
Red.
Tehnored. C /
02 ex.
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
20 Martie 2009
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
