Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 250/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 250/R/2010
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTORI: Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
-- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA și SA B - SUCURSALA REGIONALĂ CF C împotriva sentinței civile nr. 936 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- privind și pe reclamantul intimat SINDICATUL CT NORD - VEST DIN CADRUL SUCURSALEI REGIONALE CFR C, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtelor recurente - consilier juridic și reprezentanții intimatului - președintele și vicepreședintele Federației sindicale domnii, respectiv.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 ianuarie 2010 reclamantul intimat a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare pe care arată reprezentanții intimatei că înțeleg să o susțină. I se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentelor care solicită acordarea unui termen pentru a formula răspuns.
Reprezentanții reclamantului intimat se opun admiterii cererii de amânare arătând că întâmpinarea este formulată în termen, recurentele având timp suficient să îi lectureze cuprinsul și să formuleze apărări.
Curtea, în urma deliberării, apreciază ca nefondată cererea de amânare, motiv pentru care lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentelor să studieze cuprinsul întâmpinării formulate care i s-a comunicat în ședința publică de azi.
La reluarea cauzei se arată de reprezentanții părților că nu au alte cereri de formulat în probațiune și nici de invocat excepții.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtelor recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentanții reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 936 din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a dmis acțiunea civilă formulată de reclamantul SINDICATUL CT NORD-VEST DIN CADRUL SUCURSALEI REGIONALE CFR C, în numele membrilor săi de sindicat, LUCRETIA, A, G, G, G, A, BANCE, și, în contradictoriu cu pârâtele: COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA și SUCURSALA REGIONALĂ CF C și, în consecință pârâtele 1, 2 au fost obligate în solidar să achite fiecărui membru de sindicat, drepturile bănești reprezentând ajutorul material pentru Ziua, pentru perioada 2006-2008, reactualizat în raport cu inflației începând cu data scadenței și până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în conformitate cu dispozițiile art. 64 (respectiv art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008) salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor, de C și de Ziua - 23 aprilie - de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit susținerilor pârâtelor confirmate de reclamant, în anul 2007 s-a plătit fiecărui membru de sindicat, în parte, suma de 100 lei, cu titlu de ajutor material pentru ziua feroviarilor.
Apărările celor două pârâte în sensul că au plătit drepturile bănești salariaților în cauză în mod cumulat, în alte plăți făcute de Paști și de C, nu au fost reținute, nefiind dovedite. S-a apreciat că potrivit prevederilor Contractului Colectiv de Muncă drepturile bănești prevăzute de art. 64 se acordă în mod distinct cu ocazia evenimentului respectiv, Paști, C, Ziua, iar faptul că s-au plătit primele de Paști și de C, nu exonerează pârâții de plata celorlalte drepturi.
S-a avut în vedere prevederile art. 40 alin. 1 lit. din Codul muncii potrivit cărora angajatorul avea obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractului Colectiv de Muncă aplicabil și din Contractului Individual de Muncă și s-a constatat că pretențiile reclamantului se fundamentează pe o prevedere a Contractului Colectiv de Muncă căreia nu i s-a dat eficiență de către pârâți, urmând ca creanța să fie actualizată în temeiul art. 1084.civil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâteleCOMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" și SUCURSALA REGIONALĂ CF C,solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului au arătat că instanța de fond, în mod greșit reține faptul că "CFR" SA nu a onorat obligațiile asumate potrivit Contractelor Colective de Muncă pe anii 2006, 2007 și 2008.
În conformitate cu art. 64 prima liniuță din CCM 2005-2006 și art. 65 prima liniuță din CCM 2007-2008, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare: de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
Învederează că nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale Companiei și la prevederile legale.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. - privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 59/2002, cu completările ulterioare, s-au stabilit măsuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii și numărul mediu de personal, Compania Națională de Ferate CFR - SA a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 79/2001 fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform nr.OUG 79/2008 privind măsuri economico - financiare la nivelul unor operatori economici.
Astfel, pentru anii 2006 și 2007 prin nr.HG 142/2005 și nr.HG 50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală. trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal reprezintă limite minime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an (2006, 2007), să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % și, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodată pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii s-a stabilit pentru anii 2005, 2006 și 2007 ca în fiecare trimestru agenții economici monitorizați vor reține din fondul de salarii o sumă reprezentând 4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
În perioada 2006 - 2007 "CFR" - SA a acordat salariaților ajutoare materiale, iar pentru anul 2008 acordat ajutoare materiale fără a avea Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2008 aprobat, după cum urmează: în anul 2006 s-au acordat ajutoare salariaților în total 2647 lei /salariat, deci de 2,9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul (930 lei/salariat), în anul 2007 s-au acordat ajutoare salariaților în total 957 lei/salariat față de cea la care aveau dreptul de 1221 lei/salariat și în anul 2008 s-au acordat ajutoare salariaților în total 1040 lei/salariat față de cea la care aveau dreptul de 1540 lei/salariat.
Având în vedere fondul limitat de salarii, pârâtele arată că au fost în imposibilitate de a acorda ajutoare, altele decât cele sus menționate și care au fost efectiv plătite salariaților.
Pârâtele invocă teoria impreviziunii, apreciind că aceasta este incidentă în prezenta cauză, având în vedere împrejurarea că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Consideră că această cauză a impreviziunii nu este imputabilă pârâtelor, fiind exoneratoare de răspundere, deoarece evenimentul economico- financiar care determina neîndeplinirea obligației nu se datorează societății pârâte, modificarea împrejurărilor care a generat dezechilibrul contractual neputând fi anticipată la data asumării obligațiilor.
Circumstanțele economice din ultimii trei ani au creat un dezechilibru financiar, astfel că obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil care statuează că obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații.
Mai precizează că fondul de salarii al companiei a fost și este limitat și din această cauza sunt în imposibilitatea de a acorda pentru anii 2006-2008 alte ajutoare decât cele acordate anterior, ajutoare care au fost efectiv plătite salariaților.
În final pârâtele susțin că principiul forței obligatorii a contractului statuat prin dispozițiile art. 969.civil se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri - art. 5.civil.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. a din Codul muncii și ale <LLNK 11996 130 11 202 11 48>art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta, conform prevederilor art. 30 din Legea nr. 130/1996.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale mai sus evidențiate, în ceea ce privește soluționarea în fond a pricinii.
Cu ocazia negocierii Contractului colectiv la nivel de unitate pe anii 2005 - 2006, părțile au prevăzut la art. 64 că salariaților li se va acorda cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Dispoziții cu conținut identic au fost prevăzute și la art. 65 din Contractului colectiv la nivel de unitate încheiat pe anii 2007 - 2008, și prin urmare, în mod just, instanța de fond a reținut că membrii de sindicat reprezentați în litigiul pendinte, sunt îndreptățită la plata ajutorului prevăzut de Contractele colective de muncă CFR SA, fiind angajați ai acestei unități.
Susținerile recurentelor cu privire la monitorizarea agentului economic, ritmul scăzut al creșterii productivității muncii, fondul de salarii limitat și dificultățile financiare întâmpinate pentru acordarea acestui ajutor nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 64 (65) din Contractul colectiv de muncă invocat, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale pentru angajatorii la care se referă.
De altfel, chiar prin recursurile formulate pârâtele au recunoscut că au achitat salariaților mai multe sume de banii în anii 2006 -2007, însă din acestea a fost achitată cu titlu de ajutor pentru Ziua doar suma de 100 lei în anul 2007.
În ceea ce privește invocarea de către recurente a dispozițiilor art. 1156 alin. ultim din codul civil, privitor la stingerea obligațiilor, Curtea constată că aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitatea în cauză și nu sunt de natură să conducă la exonerarea debitoarelor de răspunderea contractuală.
Astfel, din cuprinsul art. 1156.civil, reiese că imposibilitatea de executare poate privi doar obligațiile de a da un bun individual determinat, de a face și de a nu face și se datorează cazului fortuit sau forței majore.
În cauza de față nefiind îndeplinite aceste condiții nu poate opera stingerea obligației recurentelor, întrucât aceasta are ca obiect bunuri de gen, iar neexecutarea se datorează culpei pârâtelor și nu unor împrejurări independente de vina lor.
Critica recurentelor potrivit căreia obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată, deoarece în Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite, iar prin aceste contracte nu s-a derogat de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, susținerile recurentelor în acest sens fiind de asemenea nefondate.
Având în vederea natura obligației recurentelor, cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le plătească angajaților, se constată că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea nici susținerile din cererea de recurs cu privitoare la teoria impreviziunii, astfel că forța obligatorie a contractelor se impune și în speța de față.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a apreciat că hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind incident vreunul din motivele de recurs reglementate de art. 304 Cod procedură civilă, și drept urmare în temeiul art. 312 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, a respins recursurile declarate de către pârâții-recurenți împotriva sentinței civile nr. 936/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SA B - SUCURSALA REGIONALĂ CF C și "CFR" SA împotriva sentinței civile nr. 936 din 15.10.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
- - - - - -- -
GREFIER
Red.
Dact.
2.03.2010/5ex.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
