Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2622/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(199/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2622/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, Constanta, C a, Minciuna, escu, iu, ( ), a, G, R, ia, ( ) a, Dogar, escu, C, escu, ia, G, G, G, G, a, G, ( ), G, ia, împotriva sentinței civile nr.6570 din data de 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12701/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - drepturi bănești, spor de radiații.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.11608/22.04.2009 atașată la fila 277 dosar, lipsind intimații reclamanți și intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă Curtea de Conturi a României, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe, la data de 21.04.2009.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării avocatului recurenților reclamanți care arată că are cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurenților reclamanți, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6570/24.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanții, și alții au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi A României la plata contravalorii sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, începând cu data de 01.09.2007 la zi, precum și pentru viitor.
Totodată, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Reclamanții au declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- art. 10 alin. 1 din Legea nr. 50/1995 prevede sporul pentru condiții vătămătoare de muncă;
- acest text legal nu a fost abrogat prin anexa 10 Legii nr. 154/1998;
- la nivelul anului 2006 acest spor a fost prevăzut de OG nr. 3/2006, iar la nivelul anului 2007 sunt aplicabile din acest punct de vedere dispozițiile OG nr. 10/2007;
- la nivelul Curții de Conturi, existența acestor condiții în sediul instituției a fost confirmată prin buletinele de măsurare a undelor electromagnetice;
- în urma acestor măsurători, Plenul Curții de Conturi, prin Hotărârea nr. 49/19.09.2007, a aprobat acordarea sporului în discuție personalului Curții de Conturi;
- cu toate acestea, sporul nu a fost plătit controlorilor financiari;
- în această situație, concluzia instanței în sensul că nu există dispoziție legală care să recunoască pe consilierii de conturi și controlorii financiari ca titulari ai sporului este nefondată;
- sporul pentru condiții vătămătoare de muncă este un drept salarial izvorât din specificul locului de muncă, fiind generat de efectele vătămătoare asupra sănătății persoanelor care își desfășoară activitatea în locuri de muncă în care se înregistrează depășiri ale valorii normale a magnetic;
- un astfel de loc este sediul Curții de Conturi, astfel cum rezultă din buletinele de măsurătoare depuse la dosar, condiții în care sporul trebuie acordat întregului personal care își desfășoară activitatea în imobilul respectiv;
- din acest punct de vedere un astfel de drept salarial are o natură personală, tocmai prin aplicabilitatea sa categoriilor de salariați aflate în situații identice;
- justețea pretențiilor reclamanților poate fi demonstrată și prin analiza unei situații comparative ce a făcut obiectul Deciziei nr. XXXXVI/07.05.2007 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit că magistrații și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar au dreptul la sporul de vechime;
- pentru identitate de rațiune, argumentele expuse în decizia amintită trebuie avute în vedere de instanță și în prezenta cauză;
- aceste argumente se referă la faptul că instituirea unei indemnizații lunare ca unică formă de salarizare, nu poate înlătura un drept cu caracter general cum este sporul pentru condiții vătămătoare acordat tuturor celor care își desfășoară activitatea în clădirea în care își are sediul central Curtea de Conturi; că acest drept salarial este generat de condițiile de muncă, aceleași pentru întregul personal; că în condițiile în care atât personalul contractual, cât și controlorii financiari își desfășoară activitatea în același loc de muncă, nu se poate acorda acest spor numai personalului contractual, deoarece s-ar încălca principiul egalității în drepturi.
- sporul a fost acordat personalului contractual din cadrul Curții de Conturi, situație în care concluzia instanței - în sensul că pentru a se putea invoca discriminarea, este necesar ca persoanele să se găsească în situații similare - este nefondată, deoarece persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași clădiri, în incinta căreia s-a constatat depășirea valorii normale a magnetic, se află în situații identice.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat corect atunci când a respins ca neîntemeiate pretențiile deduse judecății, întrucât recurenții-reclamanți, în calitate de consilieri de conturi și controlori financiari (în prezent auditori publici externi), nu sunt îndreptățiți din punct de vedere legal să beneficieze de sporul pentru condiții vătămătoare de muncă.
Sub aspectul salarizării acestora sunt aplicabile doar prevederile OUG nr. 160/2000, cu modificările și completările ulterioare, act normativ în cuprinsul căruia nu se regăsește nici un text din care să reiasă dreptul lor la sporul pretins prin acțiune și obligația corelativă a intimatei-pârâte de a le plăti contravaloarea acestui spor.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, la care fac referire recurenții-reclamanți în motivarea căii de atac pe care au exercitat-o în prezenta cauză. Conform acestui text legal, "salariații care lucrează în condiții grele de muncă primesc un spor de până la 15% din salariul de bază. Locurile de muncă și categoriile de personal se stabilesc potrivit legii și se aprobă de Comitetul de conducere al Curții de Conturi."
Această concluzie se impune în lumina dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, potrivit cu care "pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi". Or, recurenții-reclamanți îndeplinesc funcții de specialitate specifice Curții de Conturi, astfel că în cazul lor nu se poate vorbi despre existența dreptului la sporul prevăzut de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
În plus, art. 10 alin. 1 face trimitere la sporul pentru condiții grele de muncă, nu la cel pretins de recurenți, respectiv sporul pentru condiții vătămătoare.
Mai mult, chiar dacă s-ar socoti că avem de a face cu sporul pentru condiții vătămătoare, date fiind prevederile art. 10 alin. 1, locurile de muncă și categoriile de personal ce beneficiază de acest spor se stabilesc potrivit legii și se aprobă de Comitetul de Conducere al Curții de Conturi.
Sub acest aspect în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 8 alin. 1 din nr. 281/1993, care la lit. statuează că poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, iar la lit. prevăd că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății.
Or, așa cum rezultă din probatoriul administrat, nu s-a făcut nicio dovadă a existenței regulamentului elaborat de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății, din care să rezulte, la nivelul Curții de Conturi, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare a acestuia. Buletinele de măsurătoare a undelor electromagnetice la care fac referire recurenții nu au nicio relevanță din acest punct de vedere, neputând suplini cerința relativă la regulamentul elaborat de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății
De asemenea, nu este îndeplinită nici condiția existenței aprobării Comitetului de Conducere al Curții de Conturi.
Recurenții mai susțin că justețea pretențiilor lor poate fi demonstrată și prin analiza unei situații comparative ce a făcut obiectul Deciziei nr. XXXXVI/07.05.2007 a ÎCCJ; că pentru identitate de rațiune, argumentele expuse în decizia amintită trebuie avute în vedere de instanță și în prezenta cauză; că aceste argumente se referă la faptul că instituirea unei indemnizații lunare ca unică formă de salarizare, nu poate înlătura un drept cu caracter general cum este sporul pentru condiții vătămătoare acordat tuturor celor care își desfășoară activitatea în clădirea în care își are sediul central Curtea de Conturi, că acest drept salarial este generat de condițiile de muncă, aceleași pentru întregul personal, precum și că în condițiile în care atât personalul contractual, cât și controlorii financiari își desfășoară activitatea în același loc de muncă, nu se poate acorda acest spor numai personalului contractual, deoarece s-ar încălca principiul egalității în drepturi.
Ei afirmă și că sporul a fost acordat personalului contractual din cadrul Curții de Conturi, situație în care concluzia instanței - în sensul că pentru a se putea invoca discriminarea, este necesar ca persoanele să se găsească în situații similare - este nefondată, deoarece persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași clădiri, în incinta căreia s-a constatat depășirea valorii normale a magnetic, se află în situații identice.
Toate aceste critici ale recurenților sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate ca atare, deoarece prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (cele având nr. 818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008), care sunt generale și obligatorii conform art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestor decizii ale Curții Constituționale sunt întrutotul aplicabile și în speță, întrucât autorii acțiunii afirmă că situația discriminatorie în care susțin că se află a fost creată prin acte normative cu putere de lege (este vorba în principal despre OUG nr. 160/2000). Or, date fiind considerentele și dispozitivul deciziilor respective, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta înseamnă că în situații precum cea din prezenta cauză, instanța este împiedicată să constate existența discriminării, mai precis a nerespectării principiului unei pretinse egalități ce ar trebui să funcționeze din perspectivă salarială între personalul contractual și recurenți.
Neexistând discriminare, nu pot fi luate nici nu fel de măsuri dintre cele prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată, respectiv de a acorda despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare. În consecință, nu se poate recunoaște dreptul recurenților-reclamanți la plata contravalorii sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, începând cu data de 01.09.2007 la zi, precum și pentru viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, Constanta, C a, Minciuna, escu, iu, ( ), a, G, R, ia, ( ) a, Dogar, escu, C, escu, ia, G, G, G, G, a, G, ( ), G, ia, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Curtea de Conturi și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 6570/24.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./06.05.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
