Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2756/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2756
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC Automobile România SA, ( FORD ROMÂNIA ) împotriva sentinței civile nr.3347/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul(a) reclamant(ă) și intimatul intervenient în numele altei persoane Sindicatul Liber Automobile, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns depunând delegația de reprezentare pentru recurenta pârâtă, consilier juridic, lipsind intimatul(a) reclamant(ă) și intimatul intervenient în numele altei persoane.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, certificat de înregistrare seria B nr. - din data de 22.04.2008 eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului D, cu mențiunea nr. 17616 din 17.04.2008, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al FORD România SA cu privire la denumirea societății din SC Automobile România Sa.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și, să se constate autoritatea de lucru judecat.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.3347/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 19.07.2004- 10.09.2004 și, în consecință, s-a respins acțiunea pentru această perioadă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta SC Automobile România SA cu sediul în.
S-a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul SINDICATUL LIBER "" AUTOMOBILE
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantul a drepturilor bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare în perioada 11.09.2004-20.01.2007, proporțional cu timpul în care reclamantul desfășurat activitate la sediul unității.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul este angajat a societății pârâte și membru al sindicatului intervenient. Drepturile bănești solicitate în prezenta cauză, vizează perioada 19.07.2004 - 20.01.2007.
Examinând cererea reclamantului prin prisma excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune, excepție invocată de societatea pârâtă, instanța constată că:
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, termenul în care pot fi formulate cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data încălcării de către angajatorul pârât clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură. Raportat la data introducerii acțiunii, instanța constată întemeiată excepția invocată de pârâtă în ceea ce privește perioada 19.07.2004 - 10.09.2004, motiv pentru care o va admite, va constata prescris parțial dreptul reclamantului la acțiune și, în consecință, va respinge cererea pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin Contractul colectiv de muncă la nivelul unității pârâte încheiat pentru anii 2001 - 2004, fost stabilită la art. 19, o clauză potrivit căreia salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 de minute,care nu este inclusăîn timpul normal de lucru.
Deși timpul afectat desfășurării activității a rămas de 8 ore, programul de lucru a fost prelungit cu 30 de minute, prin neincluderea pauzei de masă în program.
La adoptarea Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2009 fost menținută clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza de masă este de 30 minute, fără a fi inclusă în programul normal de lucru.
Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2001 - 2004 ( art. 21 ) prevede că " alariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru. Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului. Se poate acorda o pauză de masă mai mare de 15 minute cu condiția prelungirii corespunzătoare a zilei de lucru".
Textul se regăsește în redactare asemănătoare și la art. 21 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2005-2007.
Conform dispozițiilor art. 8 alin 2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este vădit caracterul nefavorabil și dezavantajos al prevederilor art. 19 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2001- 2004 și pe anii 2005 - 2009, în condițiile în care efectul acestei dispoziții este prelungirea timpului de lucru cu 15 minute fără plata drepturilor bănești corespunzătoare.
Se constată că timpul efectiv de muncă impus prin programul de lucru la nivelul unității pârâte depășește cu 15 minute timpul legal de muncă stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Cele 15 minute neincluse în programul de lucru constituie muncă suplimentară, în sensul art. 117 alin 1 Codul muncii. Plata acestor ore suplimentare se face conform dispozițiilor art. 120 alin. 1 Codul muncii.
Cum pârâta nu s-a conformat atât dispozițiilor art. 8 din legea 130/1996 cât și dispozițiilor 117 alin 1 și art. 120 alin 1 din Codul muncii, instanța constată întemeiată în parte acțiunea, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantului drepturile bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute / zi lucrătoare, pentru perioada 11.09.2004- 20.01.2007.
Drepturile bănești corespunzătoare unor astfel de situații sunt prevăzute și se circumscriu altor prevederi decât cele referitoare la plata drepturilor salariale, astfel că obligația de plată ce decurge din considerentele de mai sus va fi proporțională cu timpul în care reclamantul a desfășurat activitate la sediul unității.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta-pârâtă invocă în motivele de recurs faptul că prin art. 19 din contractul colectiv de muncă 2001-2004 pe unitate s-a stabilit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 minute, pauză care nu este inclusă în timpul normal de lucru.
Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului.
De asemenea, în cadrul societății mai erau alocate 2 pauze de câte 10 minute fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore) și astfel nu se afecta în nici un mod timpul efectiv de lucru.
Contractul colectiv de muncă și-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termenul stabilit de către părți și nu există o hotărâre care să constate nulitatea acestei clauze, astfel că nu se mai pot solicita pretenții.
Având în vedere și dispozițiile art. 108 și 130 din Codul muncii, reclamantul nu a prestat o muncă suplimentară, în timpul pauzei de masă nedesfășurând o activitate care să conducă la îndeplinirea sarcinilor de muncă, astfel că timpul efectiv era de 7 ore și 40 minute pe zi.
Potrivit contractul colectiv de muncă 2005-2009 pe unitate, s-a menținut clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza de masă să fie de 30 minute și să nu fie inclusă în programul normal de lucru.
Chiar dacă prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzute de art. 19 din contractul colectiv de muncă, ulterior Sindicatul a solicitat ca această clauză să rămână neschimbată.
După pronunțarea deciziei nr. 25/10.01.2007 prin care s-a respins recursul recurentei, la data de 20.01.2007 s-a introdus pauza de masă în timpul de lucru de 15 minute, iar prin Actul adițional din 26.01.2007 s-a convenit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 minute, pauză care este inclusă în programul normal de lucru, iar angajații care lucrează pe fluxurile de fabricație beneficiază de 2 pauze tehnologice de câte 2 minute fiecare.
Față de timpul efectiv de lucru de 7 ore și 45 minute / zi prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel ramură de construcții în cadrul unității, până la data de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 minute fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore ) astfel că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute, iar actualmente, după modificarea contractului colectiv de muncă la nivelul unității rezultă că timpul efectiv de lucru este de 7 ore și 24 minute.
Avându-se în vedere că societatea a plătit către intimatul-reclamant drepturile stabilite prin sentința recurată, în situația admiterii recursului, a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii se solicită întoarcerea executării.
La termenul din data de 09.04.2008, recurenta a invocat excepția autorității de lucru judecat, depunând în acest sens la dosarul cauzei sentința nr.1840 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 01.10.2007.
Examinând recursul prin prisma excepției autorității de lucru judecat, excepția de ordine publică invocată de recurentă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.1840 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 26.09.2007, a fost admisă cererea de chemare în judecată în parte acțiunea formulată de reclamantul și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul SINDICATUL LIBER AUTOMOBILE C.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare, proporțional cu timpul în care reclamanta desfășurat activitate la sediul unității.
Se constată astfel că, anterior pronunțării sentinței nr. 2211/01.10.2007, recurată în cauza de față, Tribunalul Dolj soluționase o pricină identică celei de față.
Sunt întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 1201 din Codul civil și art. 166 din Codul d e procedură civilă, în sensul că între cele două pricini există triplă identitate de părți, obiect și cauză. Cum la data pronunțării sentinței recurate în cauza de față pricina fusese deja soluționată prin hotărârea definitivă nr. 2211 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 01.10.2007, Curtea constată întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentă și, în consecință, urmează să admită recursul și să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii.
Ca urmare, cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului de intervenient SINDICATUL LIBER AUTOMOBILE C, fiind accesorie cererii principale, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC Automobile România SA, ( FORD ROMÂNIA ) împotriva sentinței civile nr.3347/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul(a) reclamant(ă) și intimatul intervenient în numele altei persoane Sindicatul Liber Automobile, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că pe fond respinge acțiunea, constatând autoritate de lucru judecat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/14.05.2008
/ și
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Corneliu Maria, Marian Lungu
