Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2785/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.259/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2785/
Ședința publică de la 29 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Consiliul Județean, împotriva sentinței civile nr.862 LM/AS din data de 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului G - la Federația Educației Naționale, Consiliul Local și Școala de, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul Consiliul Județean G și intimațiiSindicatul Învățământului G - la Federația Educației Naționale, Consiliul Local și Școala de.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 28.04.2009, concluzii scrise din partea recurentului Consiliul Județean G, prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.862 LM/AS din data de 14.11.2008, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G, împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul Local Adunații și Școala și s-a obligat pârâta Școala să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, s-au obligat pârâții Consiliul Local și Consiliul Județean G să vireze pârâtei Școala, fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant; s-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001- 2004 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuielile de judecată
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, perioada 2001-2004, inclusiv, invocată de instanță din oficiu că, potrivit prevederilor art.166 din Codul muncii dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Acțiunea de față are natura juridică a unei acțiuni în pretenții prin care reclamantul solicită obligarea unității școlare la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de concediu pe perioada 2001-2007, drepturi prescriptibile potrivit legii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit tabelului nominal depus de reclamant, membrii de sindicat ai acestuia sunt încadrați în Școala, în funcțiile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic.
S-a avut în vedere că drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate, în principal, de prevederile art.48-50 din Legea nr.128/1997 care prevede că salariul se compune din: salariul de bază, stabilit conform legii; o parte variabilă, constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
S-a ținut seama de prevederile art.50 alin.12 din menționatul act normativ, care arată că: "personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă" și s-a arătat că, în aplicarea acestui text de lege, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ, s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit.g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Astfel, s-a învederat că prin Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivelul Județului G învățământ înregistrat sub nr.10374/03.09.2004 la G, încheiat între Inspectoratul Școlar Județean G și sindicatele reprezentative din județul G, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate (art.36 lit.g), în sensul plății unei prime de vacanță.
S-a considerat că, exigența prevăzută în art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 este satisfăcută, în sensul prevederii dreptului salarial suplimentar constând în primă de vacanță în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, contractele colective încheiate reprezentând legea părților (art.969 alin.1 Cod civil) și, deci, obligatoriu între ele, reprezentând rodul acordului lor de voință.
S-a constatat că, deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ, nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, motiv pentru care acțiunea acestora a fost admisă, actualizarea cu indicele de inflație fiind acordată pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, tribunalul a observat că atât legea, cât și contractele colective de muncă amintite sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui odată cu indemnizația de concediu.
S-a amintit că potrivit art.3 din Codul civil "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate" și a atare, deși sub aspectul menționat al cuantificării dreptului legea tace, tribunalul nu a putut refuza să judece sau, mai rău, să respingă acțiunea reclamantului pentru motivul că părțile, deși au prevăzut dreptul în sine și momentul plății lui, nu au prevăzut un criteriu de cuantificare al primei de vacanță.
S-a arătat că în materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și că n acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale:magistrați (art.241 din OUG nr.27/2006), funcționarii publici ( art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999), etc.
Printr-un argument de analogie, s-a tras concluzia aplicării și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și s-a apreciat că o altă interpretare este de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat - personal din învățământ care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului ( golire de conținut).
S-a mai avut în vedere de către Tribunalul și aspectul că ministerul d e resort a lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ privind statutul personalului din învățământ în cuprinsul căruia se reglementează expres prin lege dreptul la primă de vacanță, pentru această categorie socio-profesională, criteriul de stabilire al primei de vacanță este în cuantumul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă (art.21 alin.1 lit.a) din Proiect).
În fine, cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.146/2007 membrilor sindicatului-reclamant, tribunalul a apreciat că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Consiliul Județean G, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a arătat că acordarea drepturilor bănești pretinse este netemeinică deoarece personalul didactic beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legea specială în care nu se regăsește și dreptul la acordarea primei de vacanță, iar prevederile art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997 nu conferă acestui personal un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzută în buget sume cu această destinație și acordarea acestuia a fost negociată prin Contractele colective de muncă.
S-a mai arătat că, deși condiția negocierii realizată în cadrul Contractelor colective de muncă este îndeplinită, aceasta nu este aptă prin ea însăși să dea naștere unui drept concret la plata acestei prime, reglementarea contractuală stabilind două condiții pentru nașterea dreptului și anume să fie prevăzute în bugetul propriu sumele necesare, precum și reglementarea legală a acestui drept.
În lipsa unei reglementări clare a conținutului acestui drept nu există criterii de cuantificare a primei de vacanță cuvenite reclamanților, în raport de care să fie calculate drepturile acestora.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041 pr.civ. Curtea reține următoarele:
În raport de conținutul dispozițiilor art.45-50 din Legea nr.128/1997, cât și de prevederile art.37 alin.1 lit.g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, membrii sindicatului reclamant au doar o vocație la plata primei de vacanță, iar nu un drept concret și efectiv, neputându-se ca atare reține consacrarea legislativă și contractuală a primei de vacanță pentru personalul din învățământ, astfel cum susțin aceștia.
Astfel, personalul didactic beneficiază de drepturi salariale stabilite prin lege specială, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea primei de vacanță, dispozițiile art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997, conferind doar o vocație în acest sens, realizabilă doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin Contractul colectiv de muncă.
Nici prevederile contractelor colective de muncă invocate de instanța de fond nu consacră dreptul la prima de vacanță, reglementarea contractuală stabilind ea însăși două condiții pentru nașterea dreptului, și anume prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare, dar mai ales, reglementarea legală a acestui drept (,în condițiile legii").
În acest sens, se reține că reclamanții nu au făcut dovada faptului că angajatorul (unitatea școlară) are prevăzute în buget sume cu destinația prime de vacanță (venituri proprii ale angajatorului din care să se poată suporta asemenea plăți) și că, acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă, asupra cuantumului primei de vacanță.
Stabilirea cuantumului primei de vacanță prin raportare la dispozițiile speciale ale altor categorii socio-profesionale, nu poate fi reținută de către C, neavând suport legal.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că, va respinge, ca neîntemeiată, cererea privind drepturile bănești aferentei perioadei 2005 - 2008, și se vor menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Consiliul Județean, împotriva sentinței civile nr.862 LM/AS din data de 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului G - la Federația Educației Naționale, Consiliul Local și Școala de.
Modifică, sentința recurată, în parte.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind drepturile bănești aferentei perioadei 2005 - 2008.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
29.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
