Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 299/
Ședința publică din 21 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, cu domiciliul ales în T-M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1763 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 martie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 21 martie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă mnr.1763/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-au espins excep ia inadmisibilit ăț ii ac iunii, excep ia lipsei calit ății procesuale pasive a Ministerului Economiei i Finan elor precum și ac iunea civil, av nd ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclaman ii, -, --, -, -, -, -, -, -, -, i, n contradictoriu cu âții Curtea de Apel Tg. M, Tribunalul Mureș, Ministerul -, Ministerul Economiei i Finan elor, cu citarea obligatorie a Consiliului Na ional pentru Combaterea Discrimin rii
În considerentele hotărârii instanța a reținut următoarele:
Reclamanții prin cererea înregistrată la data de 10.10.2007, au solicitat să fie obliga i, n solidar, âț ii la plata desp gubirilor echivalente cu diferen ele de spor de fidelitate, diferen e rezultate dintre cuantumurile i scaden ele sporului prev zut de art.4 din nr.OUG27/2006 (neacordat n mod discriminatoriu) i dintre cuantumurile i scaden ele sporului prev zut de art.16 din nr.OG8/2007 (primit efectiv), ncep nd cu data de l octombrie 2004 i la data ncet rii st rii de discriminare;
- fie obliga i n solidar âț ii la plata sumelor reprezent nd reactualizarea n func ie de rata infla iei a drepturilor ne ti solicitate, ncep nd cu data scaden ei lunare a fiec rei sume i la data execut rii efective a hot rii;
- fie obligat tul Tribunalul Mureșs nscrie, n carnetele de muncă ale reclaman ilor, men iunile corespunz toare acord rii drepturilor ne ti mai sus men ionate;
- fie obligat tul Ministerul Economiei i Finan elor la alocarea fondurilor necesare pl ăț ii desp gubirilor solicitate de reclaman
În motivarea ac iunii, reclaman ii au ar tat fac parte din personalul auxiliar de specialitate din unit ăț ile de justi ie (fiind personal salarizat conform OG nr.8/2007), i sunt discrimina i, contrar prevederilor art.l - 6 din OG nr. 137/2000, ale art.5 i al art.154 alin.3 din Codul muncii, fa ță de personalul salarizat conform nr.OUG27/2006 prin neacordarea sporului de fidelitate n cuantumurile i la scaden ele prev zute de art.4 din nr.OUG27/2006. De asemenea, dac personalul salarizat prin G nr.27/2006 s-a considerat discriminat fa ță de personalul salarizat prin nr.OG8/2007 (personalul auxiliar) datorit neacord rii major rilor salariale pe anul 2007 (prev zute de art.28, art.29 i 31 din nr.OG8/2007), atunci i reciproca este valabil, i personalul auxiliar este discriminat prin neacordarea drepturilor prev zute de art.4 din nr.OUG 27/2007.
Prin nt mpinare, âț ii au solicitat respingerea ac iunii, ar nd sporul salarial solicitat nu este stabilit prin lege, iar prin neacordarea sporului de fidelitate n cuantumurile i la scaden ele solicitate nu s-a creat o situa ie discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se afl n situa ii comparabile, care ă impun un tratament nediferen iat.
Instan a de fond a considerat este competent material solu ioneze cauza, deoarece conform art.27 alin.l din G nr. 137/2000, n calitatea reclaman ilor de persoane discriminate, ace tia au dreptul pretind desp gubiri propor ional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Av nd n vedere faptele de discriminare direct sunt ite de institu iile la care sunt ncadrate n munc, n cadrul raporturilor de munc, desp gubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii ( n acest sens s-a pronun at n mod unanim doctrina juridic i practica judiciar:. n "Dreptul" nr. 1/2001, p. 23-30). ntr-adev r, art.27 alin.l din G nr. 137/2000 nu utilizeaz sintagma determinat " potrivit dreptului comun civil", ci sintagma generic ă " potrivit dreptului comun", care se determin, de la caz la caz, n func ie de natura raportului juridic dedus judec ății, raport n cadrul ruia s-a ivit discriminarea.
In acest sens sunt i dispozi iile imperative ale art.l alin.2 i art.295 alin.l Codul muncii (care instituie aplicabilitatea Codului muncii i raporturilor de munc ale reclaman ilor), precum i ale art.5 din Codului muncii, care interzic discrimin rile n raporturile de munc.
Potrivit Legii nr.500/2002, a G nr.208/2005 ia G nr.386/2007, Ministerul Economiei i Finan elor coordoneaz ac iunile care sunt n responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: preg tirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum i ale legilor privind aprobarea contului general anual de execu ie.
Astfel, rolul Ministerului Economiei i Finan elor, este de a spunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum i elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesual a Ministerului Economiei i Finan elor se justific i prin dispozi iile art.l din G nr.22/2002, aprobat prin Legea nr.288/2002, potrivit rora executarea obliga iilor de plat ale institu iilor publice, n temeiul titlurilor executorii, se realizeaz din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se ncadreaz obliga ia de plat respectiv.
Cu privire la fondul cauzei, instan a re ine reclaman ii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din unit ăț ile din justi ie, raporturile juridice de munc ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozi iilor art.l i art.295 alin.2 din acest cod.
În ceea ce prive te stabilirea existen ei sau inexisten ei discrimin rii reclaman ilor, prin neacordarea sporului de fidelitate n cuantumurile i la scaden ele prev zute de art.4 din nr.OUG27/2007, instan a urmeaz cerceteze situa ia n care se afl reclaman ii n raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplic acestora, justific rile i criteriile tratamentelor diferen iate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general n favoarea tratamentului egal privind ocuparea for ei de munc i condi iile de angajare (aquis-ul comunitar n domeniul prevenirii i combaterii discrimin rii, publicat n Oficial al Comunit ăților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), n vederea definirii i constat rii discrimin rii directe, tratamentul diferen iat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate n situa ii doar comparabile, iar nu neap rat n situa ii chiar similare.
n spe ță, este putin ță de gad apartenen a reclaman ilor la personalul auxiliar de specialitate din unit ăț ile de justi ie, însă, reclaman ilor nu le este aplicabil ra ionamentul, potrivit ruia, dacă personalul salarizat prin nr.OUG27/2006 este discriminat fa ță de personalul salarizat prin nr.OG8/2007 prin neacordarea major rilor salariale anuale pe anul 2007 (prev zute de art.28-29 i art.31 din nr.OG8/2007), atunci n mod similar i personalul auxiliar este discriminat prin neacordarea drepturilor prev zute de art.4 din nr.OUG37/2006.
Aceasta, deoarece, de i ambele categorii de personal fac parte din categoria mai larg a personalului judiciar, cele dou situa ii se deosebesc esen ial prin faptul, n situa ia personalului salarizat prin nr.OUG27/2006, a fost negat i eliminat ns ăș i dreptul la major rile salariale anuale, pe nd n situa ia personalului salarizat prin nr.OG8/2007, dreptul la sporul de fidelitate este recunoscut i garantat.
Împrejurarea ntre sporul prev zut de art.4 din nr.OUG27/2006 i cel prev zut de art.16 din nr.OG8/2007 sunt unele diferen e de cuantumuri i scaden e, nu reprezint o discriminare, deoarece legiuitorul este liber ă reglementeze diferit aceste aspecte de salarizate n cadrul sistemului de salarizare al personalului judiciar, n raport cu nivelul studiilor, gradele profesionale.
Într-adev r, prin sistemul de salarizare (institu ie de dreptul muncii), se elege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor i formelor salariz rii care determin condi iile de stabilire i acordare a salariilor (salariul compun ndu-se din salariul de baz, indemniza ii, sporuri i adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de dou principii fundamentale: cel al egalit ății de tratament (art.154 din Codul muncii ) i cel al diferen ierii salariilor numai n raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea i cantitatea muncii, respectiv condi iile de munc.
Ca atare, principiul egalit ății de tratament n salarizare implică recunoa terea acelora i obiective i elemente de salarizare numai persoanelor aflate ntr-o situa ie comparabil.
În concluzie, instanța de fond a constatat că personalul salarizat prin G nr.8/2007 se bucur de o salarizare diferen ial, datorit deosebirilor privind nivelul studiilor i gradelor profesionale.
Discriminarea ar fi existat ntre cele dou categorii de personal judiciar (cel salarizat prin nr.OUG27/2006 i cel salarizat prin nr.OG8/2007), numai dacă dreptul la sporul de fidelitate ar fi fost recunoscut numai n favoarea uneia dintre aceste categorii, n defavoarea celeilalte categorii profesionale.
in nd cont de toate cele prezentate anterior, nefiind nc lcate dispozi iile art.16 alin.l i 2 din Constitu ia Rom niei, art.l alin.2 lit.e, pct.i din G nr. 137/2000, art.2 alin. 1-3, art.29 pct.2 din G nr. 137/2000, art.2 pct.l din Declara ia Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Conven ia nr.111 privind discriminarea n domeniul ocup rii for ei de munc i exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Interna ional cu privire la drepturile sociale i politice i art.5 i 6 din Codul muncii, instan a a apreciat ca ne ntemeiat cererea reclaman ilor, procedând la respingerea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivele recursului reclamanții arată că fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Tg.M, și consideră că sunt discriminați atunci când au constatat că OG nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din instanțe și parchete au intervenit creșteri salariale și au înțeles să formuleze acțiuni pentru a primi și ei aceste creșteri salariale acordate în cele trei tranșe, în aceeași măsură cu celelalte categorii de personal, judecători și magistrați, prin eliminarea diferenței de spor de fidelitate, pe care o prevăd cele două acte normative.
În concret, prin OUG nr. 27/ 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a fost stabilit un cuantum al sporului de fidelitate pentru magistrați, după cum urmează:
- de la 3 la 5 ani - 10%;
- de la 5 la 10 ani -15%;
- de la l O la 15 ani -20%;
- de la 15 la 20 de ani-25%;
- peste 20 de ani -30%.
La momentul respectiv, această majorare a fost justificată prin eliminarea sporului de vechime pentru magistrați. Ulterior, la adoptarea legii de aprobare a OUG 27/2006, ordonanța a fost modificată, iar sporul de vechime reintrodus, toate acestea cu menținerea sporului de fidelitate la cuantumul acesta majorat!
Potrivit OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, personalul auxiliar beneficiază de următorii coeficienți ai sporului de fidelitate:
- de la 5 la l Oa ni-5%;
- de la 10 la 15 ani-10%;
- de la 15 la 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%.
Este de observat că,pe lângă diferența de 5 până la 10 procente,în funcție de vechime, existentă între magistrați și personalul auxiliar, sporul de fidelitate se acordă pentru magistrați începând de la 3 ani vechime în instituție, iar pentru personal de la 5 ani vechime în instituție.
Conform prevederilor art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au drepturi fără deosebire la o protecție egalata legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare" și "Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului. Toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare la salariu egal pentru muncă egală".Aceste principii se regăsesc și în prevederile art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, art. l din Protocolul nr. 12 la Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptat la 04.11.2000, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, art. 4 din Cartea socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999.
În conformitate cu prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, purtând titlul "Interzicerea discriminării","exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație",acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, "lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare"protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit"( 23 iulie 1968 citat de - "Convenția europeană" drepturilor omului" - Comentariu pe articole -.I - Drepturi și libertăți). Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat,trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern,în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform și art.21 alin. l din OG 137/2000, grefierii, în calitatea lor de persoane discriminate, au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG 137/2000, modificată și completată de Legea 324/2006. Având în vedere că faptele de discriminare directă la care sunt supuși sunt săvârșite de instituții la care sunt încadrați în muncă, în cadrul raporturilor noastre de muncă, despăgubirile trebuiesc solicitate potrivit dreptului comun al muncii.
Conform art. 16 ("Egalitatea în drepturi") din Constituția României, potrivit cu care:"Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări",trebuia și ei, personalul auxiliar, să beneficieze de același spor de fidelitate, atât timp cât lucră în aceeași instituție.
Pornind de la definiția dată de Constituția României, consideră că atâta timp cât magistrații și/personalul auxiliar și conex suntem angajații aceleiași instituții, consideră că remunerația pentru fidelitate trebuie să fie într-un cuantum egal pentru toți angajații, cu atât mai mult cu cât diferența dintre nivelul studiilor dintre magistrați și personalul auxiliar devine tot mai nesemnificativă, întrucât majoritatea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, respectiv grefierii, sunt încadrați în muncă ca și grefieri cu studii superioare, respectiv absolvenți ai facultății de drept, deci în prezent ponderea acestora este de circa 70 % iar restul frecventează cursurile facultății de drept.
otivația instanței de fond cu privire la salarizarea diferențiată a personalului auxiliar de specialitate și cea a magistraților, datorită deosebirilor privind nivelul studiilor și gradelor profesionale nu poate fi avută în vedere, întrucât nu s-a atacat modul de salarizare ci doar sporurile acordate, sporuri care nu au legătură nici cu nivelul studiilor și nici cu gradele sau treptele de salarizare, acestea fiind un drept accesoriu salarizării fiecărui angajat în parte.
Pârâții Ministerul - și DGFP M, au formulat întâmpinare prin care, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În fapt, Ministerul - arată că reclamanții critic sentin a civila nr.1763 pronun at de Tribunalul Mureș sub aspectul netemeiniciei i nelegalit ăț ii consider nd ă reglementarea sporului de fidelitate diferit pentru magistra i i pentru personalul auxiliar de specialitate, prin adoptarea nr.OUG27/2006 i nr.OG8/2007, instituie un regim discriminatoriu n situa ia n care cele două categorii îș i desf ăș oar activitatea n acelea i condi ii n unit ăț ile judec tore ti.
În sus inerea egalit ăț ii de tratament, recuren ii-reclaman i eleg invoce prevederile art.7 i 23 din Declara ia Universal a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Interna ional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale, ratificat de Rom nia prin Decretul nr, 212/1974, art. 14 din Conven ia European a Drepturilor Omului, ratificat de Rom nia prin Legea nr. 30/1994, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conven ie pentru ap rarea drepturilor omului i a libert ăț ilor fundamentale, adoptat ta 04.11.2000, ratificat de Rom nia prin Legea nr. 103/2006, art. 4 din Cartea social european revizuit, adoptat la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificat de Rom nia prin Legea nr. 74/1999, precum i prevederile art. 14 din Conven ia European a Drepturilor Omului, purt nd titlul " Interzicerea discrimin rii".
ecuren ii-reclaman i au dat o gre it interpretare acestor prevederi, ntruc t stabilirea gradului de complexitate al atribu iilor magistra ilor fa ță de cel al personalului auxiliar de specialitate, precum i sistemul de remunerare este apanajul exclusiv al legiuitorului.
Din OG nr.137/2000 rezult acest act normativnu aren vedere modul de reglementare a unor relaii sociale prin lege ori alte acte normative,folosindu-se sintagme cum sunt: " exercitarea urm toarelor drepturi" - art.1 alin. (2), " exercitarea drepturilor enun ate" - art,1 alin. (3), " restr ngerea, nl turarea recunoa terii, folosin ei sau exercit rii, n condi ii de egalitate, a drepturilor omului i a libert ăților fundamentate sau adrepturilor recunoscute de lege"- art.2 alin.(1), "comportament discriminatoriu " persoana care se consider discriminat poate sesiza Consiliul n termen de un an dela datairii fapteisau de la data la care putea ia cuno tin ță de irea ei" etc.
xercitarea unor drepturi se refer la modul de aplicare a unor dispozi ii legale cane instituie acele drepturi,iar nu la examinarea soluiilor legislative alese detre legiuitor.
S-a apreciat cererea nu poate fi solu ionat de tre instan ele de judecat,competenteaplice legea, iar nuo creeze,prin acordarea unor drepturi neprev zute de lege, iar n aceste mprejur ri instan ele îș i dep ăș esc limitele puterii judec tore tiarogându-si atribuii de legiferare,stfel nc treclamanii nu justificun interes actual, ci care devine actualn mod succesiv, pesura derulrii raporturilorde munc
Coninutul concret diferit al atribuiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate fatde cea a judectorilor si procurorilor, precum si sistemele diferite de salarizare facnu poatfi reinuto situaie comparabilntre aceste doucategorii profesionale distincte.
Prin mai multe decizii Curtea Constitu ional a re inut principiul egalit ății n fa a legii nu presupune uniformitate, a nc t stabilirea unor reglement ri diferen iate pentru persoane aflate n situa ii diferite nu constituie nici discrimin ri i nici privilegii.
Pârâta DGFP M rată că prin recursul promovat, se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței criticate ca temeinică și legală.
Invederează fa ptul că o cerere de chemare în judecată formulată împotriva Ministerului Economici si Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, pe de o parte, si Ministerul Economiei si Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Întrucâtcalitatea procesuală pasivă, presupune, în general, existenta unei identități între persoana pârâtului si cel obligat în același raport juridic,consideră căacțiunea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor este lipsită de fundament legal această instituție fiind terță fată de raporturile juridice existente între recurenții-reclamanți și celelalte instituții pârâte.
De altfel, a constatat că recurenții - reclamanți prin cererea de chemare în judecată au solicitat acordarea drepturilor de natură salarială îndreptându-și, în primul rând, pretențiile față de unitatea angajatoare, întrucât plata diferenței de spor pretinsă este în sarcina angajatorului.
Faptul că ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul -, nu a acordat drepturile salariale pe care le pretind recurenții-reclamanți, nu conferă acestuia și celorlalte instituții publice din subordinea sa, nicio garanție din partea Ministerului Economiei si Finanțelor. Obligarea Ministerului Economiei si Finanțelor, alături de ceilalți intimați-pârâți la plata drepturilor pretinse de recurenții-reclamanți, este nelegală, întrucâtîmprejurarea că răspunde pentru elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării acestei instituții la plata drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanți.
Ministrul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este si ministrul justiției, primul neputand fi obligat la plata salariilor sau drepturilor salariale pentru angajații altor instituții, respectiv ministere, deoarece nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului - (art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară).
în consecință,Ministerul Economiei si Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
In ceea ce privește fondul cauzei, a în vederat faptul că reclamanții își întemeiază acțiunea pe existența unei așa-numite discriminări între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, în ceea ce privește cuantumulsporului de fidelitateprevăzut de art. 16 alin. (1) dinOG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, și al parchetelor de pe lângă acestea. precum și din cadrul altor unități din sistemul justițieiși cel reglementat de dispozițiile art 4 alin. (1) dinnr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu în limitele prev.de art.306 Cod pr.civilă instanța reține următoarele:
Având în vedere neacordarea sporului de fidelitate în cuantumurile prev. de art.4 din OUG 27/1007, instanța va verifica în ce situație se află reclamanții-recurenți în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele ce se aplică acestora, precum și celelalte tratamente diferențiate.
Se reține aspecul că reclamanții-recurenți fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din unitățile din justiție, fiind guvernate de disp.art.1 și art.295 alin.1 din Codul muncii.
Astfel, reclamanților nu le este aplicabil raționamentul, dacă personalul salarizat pe OUG 17/2007 este discriminat față de personalul salariat prin OUG 8/2007, deci prin neacordarea majorărilor salariale anulate pe anul 2007 (cele prev.de art.28, 29 și în art.31 din OUG 8/2007).
n această situație, principiul egalității de tratament de salarizare în muncă, implicit recunoașterile acelorași obiective și elemente de salarizare numai persoanelor aflate în situații comparabile.
Deci în situația personalului salarizat prin OUG 27/2006 s-a negat și eliminat dreptul la majorările salariale anuale.
Astfel, în situația personalului salarizat prin OG 8/2007, dreptul la sporul de fidelitate este recunoscut și de asemenea garantat.
Prin sistemul de salarizare, în acest sens, sunt dispozițiile imperative ale art.1 alin.2 și art.295 alin.1 din Codul muncii, precum și art.5 din Codul muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
În această situație personalul salarizat pe OUG 8/2007, personalul ce se bucură de o salarizare diferențiată pe nivel de studii și grade profesionale.
Deci, discriminarea ar fi existat între cele două categorii de personal judiciar, numai dacă dreptul la sporul de fidelitate ar fi fost recunoscut numai în favoarea uneia dintre acestei categorii și numai în defavoarea celeilalte categorii de personal.
În concluzie, față de cele prezentate nu se poate vorbi de o încălcare a disp.artr.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e pct.1 din OUG 137/2000 și nici a art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din OG 137/2000, Declarația Universală a Drepturilor Omului art.2 pct.1, precum și Convenția nr.111, privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, precum și art.5 și 6 din Codul muncii.
Față de cele prezentate mai sus, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat în baza art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales în T-M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1763 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
14.04.2008
Jd.fd.
Asist. C-tin
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
