Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3184/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1430/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3184R
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții:, -, IA, A, -, G, -, (), ( ) A, -, -, -, -, G, (), B, G -, A, C, C, (), A, -, G, -, -, împotriva sentinței civile nr.103/17.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect drepturi bănești spor de 15% calculator.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 06.05.2009, de către intimata ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, întâmpinare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin conținutul întâmpinării s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.10.2007 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanții, ia, G, (), -, G, (), șcu, B, G, C, -C, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la lata p. unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15 % din salariul de bază brut, începând cu octombrie 2004 până în prezent și în continuare, sume actualizate, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâtei de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă; precum și acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu trei ani înaintea acestei date.
Prin încheierea din 25.06.2008 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către Curtea de APEL BUCUREȘTI, spre competentă soluționare, având în vedere dispozițiile art.I din OUG nr.75/2008, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 15.07.2008, sub nr-.
Prin sentința civilă nr.103/17.10.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, ia, G, (), -, G, (), șcu, B, G, C, -C, și cererile de intervenție formulate de intervenienții în nume propriu, (fostă ), HG, în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, și petenții, G, HG, Crișa, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin normele cu caracter special emise în vederea reglementării drepturilor salariale ale personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea s-a prevăzut posibilitatea angajatorului de a acorda acestei categorii de personal un spor pentru desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Potrivit art.22 alin.2 din OG nr.8/2007, locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin Ordin al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite potrivit legii.
Reclamanții beneficiază deja de un spor de 15% din salariul de bază acordat pentru condiții grele de muncă, iar susținerea acestora privind încasarea sporului de calculator de către alte categorii de salariați din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost probată, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție neexistând vreo normă cu caracter intern care să prevadă pentru alte categorii de personal acordarea unui spor distinct pentru utilizarea calculatorului.
Susținerea reclamanților privind discriminarea față de salariații aparținând unor domenii diferite de activitate nu poate fi primită, dat fiind caracterul special al normelor care reglementează salarizarea acestora și ținând seama de dispozițiile art.1, art.2 al.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, pe care sunt întemeiate pretențiile reclamanților, au fost declarate neconstitutionale, astfel cum rezultă din Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale, pronunțată la 3 iulie 2008, publicată in MO nr.537/16.07.2008:
Curtea Constituțională a reținut că art.1 din OG nr.137/2000 "nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni, nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice."
Totodată, "Curtea Constituțională constată unele dispoziții ale OG nr.137/2000 și anume prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății".
În consecință, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat că prevederile art.1, art. alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se deprinde înțelesul instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii nici acesta nu este întemeiat, deoarece reclamanții beneficiază de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare în condițiile Legii nr.567/2004 și Regulamentului privind concediile personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestora care au avut în vedere stabilirea unui număr mai mare de zile de concediu de odihnă decât cel prevăzut în art.140 alin.1 din Codul muncii (20 de zile lucrătoare), tocmai condițiile grele relevate de reclamanți.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat recurenții-reclamanți, ia, G, (), (), G, (), șcu, B, G, C, C, intervenienții în nume propriu, (), HG, G, Raportam, HG, Crișa, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Consideră că sentința recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii - motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, deși prin acțiune reclamanții au arătat că întregul lor program de muncă se desfășoară prin vizualizarea ecranului calculatorului, împrejurare de natură a conduce la o certă suprasolicitare -că numai o parte din personalul auxiliar al beneficiază de acest spor în condiții similare de muncă - instanța a reținut că în speță nu poate fi vorba de o situație discriminatorie, nefiind incidente dispozițiile art. 1 art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000.
Mai reține instanța de fond că prevederile articolelor mai sus evocate sunt neconstituționale, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea unor acte normative considerate discriminatorii.
Or, în speță situația discriminatorie este evidentă și trebuia remediată prin hotărâre judecătorească.
a apreciat că diferența de tratament devine discriminare când se induc distincții între situații analoge și comparabile fara ca acestea să se bazeze și că în lumina principiului de drept comunitar al egalității Curtea Europeană de Justiție a stabilit că este exclus ca situațiile comparabile să fie tratate diferit iar situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului când tratamentul este justificat obiectiv.
Prin urmare, tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamanților este discriminatorie în sensul art. 2 alin. 2 din nr.OUG 137/2000, art. 16 și 20 din Constituția României, art. 5 din Codul muncii, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentii-reclamanti au calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si au sesizat instanta de fond cu pretentiile acestora reprezentand despagubiri constand in sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, începând cu luna octombrie 2004, la zi și în continuare, suma actualizata cu rata de inflație la data plății efective și obligarea pârâtilor să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și să acorde reclamanților 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data nașterii dreptului.
Pretentiile reclamantilor sunt intemeiate pe dispozitiile unui Ordin intern dat in cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție pe dispozitii aplicabile in alte domenii profesionale ( sănătate, petrochimie etc. ) si pe dispozitiile HG nr.1028/2006, hotărâre care transpune directiva nr.1990/270/CEE. Reclamantii au invocat discriminarea fata de salariatii din aceste domenii care primesc sporul de calculator.
În ceea ce privește existența unei discriminări între reclamanți și categoriile profesionale amintite, Curtea reține următoarele:
Conform art 2 din OG nr 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, sociale si cultural în orice alte domenii ale vieții publice".
Din analiza textului rezultă că pentru a exista discriminarea se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.
Or, sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse. În condițiile în care personalul auxiliar de specialitate nu desfășoară activitățile prevăzute de actele normative speciale, aplicabile salariatilor din alte domenii de activitate, nu poate pretinde în mod fundamentat că depune o muncăegalăcu cei care îndeplinesc și aceste sarcini oricum diferite șisuplimentarefață de cei care nu le au stabilite în fișa postului nu se poate discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus.
De asemenea, faptul ca personalul auxiliar de specialitate nu primeste sporul de calculator si celelate drepturi pretinse prin prezenta actiune, nu contravin art.6 al.2 din Codul muncii, invocat de recurentii-reclamanți, dispoziție care consacră principiul potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiți în mod egal, întrucât față de specificul muncii diferit, cele două categorii de personal auxiliar nu se află în aceeași situație.
Or, în aceste condiții orice discuție despre situații analoage sau comparabile ori despre existența unei discriminări salariale depășește limitele rezonabilului, cu atât mai mult cu cât pretenția concretă a reclamanților constă în solicitarea de a li se acorda un drept pentru simplul considerent ca legea îl prevede pentru o parte din personalul din alte categorii profesionale(sistemul sanitar, industria chimica sau petrochimica, contabilitate) deși, pentru a exista discriminare în relațiile de muncă se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertățilorfundamentalerecunoscute de lege, nici un drept fundamental al reclamanților nefiind restrâns sau înlăturat prin textul de lege considerat discriminator.
În plus, reclamanții nu aratacriteriul sau criteriile prevazutede lege si care au avut ca scop sau efect neacordarea, restrangerea ori înlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute în legislatia muncii.
Cu alte cuvinte, recurentii-reclamanți nu arată care sunt acele criterii de discriminare directă sau indirectă pe care s-au întemeiat faptele si actele care au avut ca scop sau ca efect discriminarea lor.
În raport de toate aceste considerente, singura concluzie pertinentă și rezonabilă este aceea că pretenția recurentilor-reclamanți de a li se acorda sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut și obligarea pârâtilor să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și să acorde reclamanților 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data nașterii dreptului, drepturi neprevăzute de lege în ceea ce-i privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, este lipsită de orice fundament legal, iar prin neacordarea acestuia reclamanților nu s-a încălcat principiul salarizarii egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art 23 pct 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art 4 pct 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr 74/1999 " Dreptul la o salarizare echitabilă".
Mai mult, recurentii-reclamanti au beneficiat de sporul de 15% pentru condiții vătămătoare in baza art. 48 din Lg.50/1996, iar ulterior in baza OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar.
Un alt spor de 15% solicitat de reclamante pentru lucru la calculator nu este reglementat separat prin actele normative invocate și nici de un alt act normativ, astfel că potrivit cadrului general de reglementare care este HG 281/1993, sporul pretins a fi pentru lucru la calculator este considerat ca făcând parte din cel prevăzut de art. 8 lit. a din acest act normativ, respectiv spor pentru condiții vătămătoare.
Față de împrejurarea că reclamanții au beneficiat și beneficiază în continuare de acest spor, Curtea constata ca pretentiile acestora sunt neintemeiate.
De asemenea, sunt neintemeiate si pretentiile privind acordarea unui concediu de odihna suplimentar, de cel putin 3 zile lucratoare, in considerarea muncii prestate in conditii grele sau vatamatoare. Prima instanta a facut o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale incidente in speta, aratand ca reclamantii beneficiaza oricum de un concediu de odihna mai mare decat cel stabilit la nivel minimal de Codul muncii.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând să respinga recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, -, IA, A, -, G, -, (), () A, -, -, -, -, G, (), B, G -, A, C, C, RECURENȚII-INTERVENIENȚI ÎN NUME, (), HG, A, -, G, RAPORTAM -, HG, împotriva sentinței civile nr. 103/17.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte De Muncă Și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5058/2008), în contradictoriu cu intimata-pârâtă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, și expert parte CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.: GI
Dact.:
2 ex.11.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
