Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3212/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1538/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3212/
Ședința Publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea de recursului declarat de recurenții-reclamanți:, și, împotriva sentinței civile nr.45 din data de 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Biblioteca Județeană " " - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurenții-reclamanți, și și intimata-pârâtă Biblioteca Județeană " ".
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției, la data de 07.05.2009, de către intimata-pârâtă Biblioteca Județeană " " întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenții-reclamanți, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale, partea intimată a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod. proc. civ.
Curtea, constatând faptul că în cauză recurenții-reclamanți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.45/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâta Biblioteca Județeană " " din municipiul A, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, în cadrul Bibliotecii Județene " " din municipiul A, județul
Conform art. 1 din Legea nr. 138 /1999, dispozițiile acesteia se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, iar potrivit art 47 și 49 din aceeași lege, personalul civil din ministerele și instituțiile mai sus enumerate, care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acestora.
Prin Ordinul nr. 275/2002, au fost adoptate Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a legii 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului civil și militar din cadrul Ministerului d e Interne.
Acest Ordin a fost modificat prin Ordinul nr. 496/2003, apărut ca urmare a unificării Ministerului d e Interne cu Ministerul Administrației Publice, în Ministerul Administrației și Internelor.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin acest din urmă ordin, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, însă, din coroborarea acestor dispoziții cu disp. art. 47 și 49 din Legea nr. 138/1999, se constată că beneficiază de sporul de dispozitiv solicitat de către reclamanți, doar personalul civil care-și desfășoară activitatea într-una din instituțiile sau autoritățile prevăzute de art. 1 din acest act normativ.
Prin urmare, s-a reținut că, în condițiile în care pârâta Biblioteca Județeană " " nu face parte dintre unitățile din cadrul Ministerului d e Interne, Ordinul 496/2003 nu își are aplicabilitate în privința reclamanțilo,r care au calitatea de personal contractual în cadrul acestei pârâte - instituție publică locală.
În consecință, reținând că nu există nicio legătură de subordonare a pârâtei față de Ministerul Administrației și Internelor, prima instanță a apreciat că ordinul susmenționat nu poate constitui un temei pentru acordarea indemnizației de dispozitiv reclamanților, deoarece acest minister nu are atribuții în privința salarizării personalului contractual din cadrul bibliotecii pârâte.
Pe de altă parte, față de faptul că Legea nr. 138/1999, nu face referire la salarizarea personalului contractual din cadrul bibliotecilor județene, ci privește exclusiv salarizarea personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, este evident că reclamanții nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De altfel, chiar denumirea indemnizației de dispozitiv, respectiv "de dispozitiv", susține concluzia că aceasta se acordă doar persoanelor care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar, care presupune existența unor reguli specifice ale activității, activități care nu se regăsesc în instituțiile cu caracter exclusiv civil.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamanții:, și.
În motivarea cererii lor de recurs, recurenții-reclamanți au susținut că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care a motivat-o în sensul că acțiunea nu se poate întemeia pe prevederile Ordinului 496/2003, emis de Ministerul Administrației si Internelor, deoarece acesta reglementează salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne.
Apreciază că motivarea instanței de fond este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Pe de o parte, prin Ordinul MAI nr.496/ 28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, iar, pe de altă parte, prevederile punctului 9.2. din Ordinul nr.275/2002, așa cum au fost stabilite prin Ordinul MAI nr.496/2003, prevăd că: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", fără a distinge între anumite categorii de personal, între autoritățile publice și centrale, astfel că aceste dispoziții sunt aplicabile și personalului contractual din cadrul Bibliotecii Județene " "
Subliniază că noțiunea de dispozitiv presupune faptul că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune
administrația publică.
Invocă prevederile OUG nr.30/2007, act normativ invocat si de instanța de fond in motivarea hotărârii criticate, potrivit cărora Ministerului Internelor și Reformei Administrative monitorizează programele de reforma si restructurare in administrația publică, îndrumă autoritățile locale in aplicarea corecta si unitara a prevederilor legale, colaborează in realizarea unor programe. Dreptul de reglementare si pentru autoritatea publica locala deriva din lege si nu poate fi tăgăduit pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale.
Consideră că din dispozițiile legale susmenționate rezultă că si ei putem beneficia de prevederile Ordinul nr.496/2003, în sensul acordării indemnizație de dispozitiv în condițiile în care instituția dispune de resurse financiare de la capitolul cheltuieli "Alte sporuri".
Învederează că sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Susține că practica judiciară constituie izvor de drept, nefiind contrară prevederilor si spiritului Constituției României.
Raportat la acest principiu constituțional se constată că și alte instanțe judecătorești au stabilit prin deciziile pronunțate că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor se aplică și în administrația publică locală.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă, în mod generic doar dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 38 - 39 din dosarul de recurs), intimata-pârâtă Biblioteca Județeană " " a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în termeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, în va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurenții-reclamanți nu au indicat temeiurile juridice ale cererii lor de recurs, invocând doar în mod generic dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt formulate face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea reține că recurenții-reclamanți sunt salariați ai Bibliotecii Județene " " din municipiul A, județul T, fiind încadrați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Pretențiile bănești solicitat, reprezentând indemnizație de dispozitiv, au fost corect respinse ca neîntemeiate de către tribunal, reținându-se ca un argument în plus,în acest sens, dispozițiile Legii nr.138/1999 și cele ale Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
Astfel, conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției". de personalul civil, art. 47 din lege prevede că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", iar art.49 stabilește că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Prin Ordinul ministrului de interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, act normativ modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. din ultimul ordin, "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". La punctul 31.1 din Ordinul nr.496/2003 se prevede că "prin personal civil - se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege (de indemnizația de dispozitiv, nota Curții), precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea acestor reglementări, rezultă că,pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999, ci nu în instituții cu caracter eminamente civil.
Ori, recurenții-reclamanți nu se regăsesc în această situație, fiind personal contractual al Bibliotecii Județene " " din municipiul A, județul T, ce nu se află într-o legătură de subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor, acesta din urmă neavând atribuții în salarizarea lor.
Ca urmare, nu poate fi acceptat nici argumentul referitor la diferența nejustificată creată prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr.496/2003 între salariații civili din prefecturi și ceilalți salariați ai administrației publice locale, deoarece dispozițiile art.II pct.9.2. și pct.31.1. din Ordinul nr.496/2003reglementează strict și limitativcategoria de salariați cărora li se aplică indemnizația de dispozitiv, respectiv salariații personal civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, ministrul fiind în drept a stabili categoriile cărora li se aplică această indemnizație, în speță personalului din prefecturi.
Ori, recurenții-reclamanți sunt persoane care nu îndeplinesc condiția prevăzută de ordinul amintit, pentru a putea beneficia de indemnizația de dispozitiv.
În speță, nu poate fi vorba nici despre o discriminare între reclamanți și funcționarii publici și personalul contractual din structurile A, întrucât, potrivit dispozițiilor nr.OG137/2000, pentru a se putea constata existența unei discriminări între o persoană sau grup de persoane, trebuie ca persoanele respective să se afle în situații comparabile.
Cum atribuțiile de serviciu ale personalului contractual și funcționarilor publici din structurile au un conținut diferit de natura activității desfășurate de personalul civil, care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, din categoria căruia fac parte și recurentții-reclamanți, este evident că nu există situații comparabile între categoriile profesionale anterior precizate.
În consecință, față de aspectele expuse, se poate conchide că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de personalul cărora li se acordă. Astfel, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiective, diferite, nu prezintă nici privilegii, nici discriminări.
Acordarea indemnizației de dispozitiv reprezintă o problemă de legiferare. Ne aflăm așadar în fața unei opțiuni a legiuitorului, deoarece acesta are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază, prin urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
De altfel, chiar Curtea Constituțională a statuat prin deciziile sale că:"diferențierea indemnizațiilor sau salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții".
Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Normele legale interne privitoare la salarizare, inclusiv Legea nr.138/1999 nu contravin dispozițiilor Constituției României, Convenției Europene a Drepturilor Omului și nici celorlalte acte internaționale ratificate de România, invocate în recurs.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat corect raportul juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel încât o va menține ca atare.
În cpnsecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți salariați ai Bibliotecii Județene " " din municipiul A, județul T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți:, ȘI, împotriva sentinței civile nr.45 din data de 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ " "
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 13.07.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
