Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 325/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 325/
Ședința publică din 28 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și, cu domiciliul ales în comuna nr. 56, județul M, împotriva sentinței civile nr.1807 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanți-recurenți și, lipsă fiind pârâta-intimată Primăria comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reclamanții-recurenți solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 1 octombrie 2007 la Tribunalul Mureș, reclamanții și, au chemat în judecată Primarul comunei, județul M, solicitând acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 iulie 2004, cu actualizare în funcție de indicele de inflație la data plății efective. Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtului, să includă în bugetul local pe anul 2007, prin rectificare de buget, sumele solicitate prin prezenta acțiune.
În drept, reclamanții s-au prevalat de dispozițiile art.47 din Legea nr.138/1999 coroborate cu Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, care prevăd acordarea indemnizației de dispozitiv în procentul menționat în favoarea personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. În opinia reclamanților, neacordarea sportului de dispozitiv aduce atingere principiului egalității între cetățeni în materia salarizării, constituind totodată și o situație de discriminare.
Prin sentința civilă nr.1807/7 decembrie 2007 Tribunalului Mureș, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, pentru pretențiile aferente perioadei 1 iulie 2004 - 31 octombrie 2004, iar pe fond s-a respins ca nefondată acțiunea civilă introductivă de instanță.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că potrivit Legii nr.138/1999, cadrele militare, salariații civili și alte categorii de personal din cadrul Administrației Publice locale, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, însă acest drept vizează doar personalul din servicii speciale de activitate și, nicidecum, din cadrul administrației locale. Pentru situația din speță, în baza aceluiași act normativ reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de alte drepturi salariale prevăzute de lege. În plus, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexa la legea menționată reprezintă unica formă de remunerare.
Împotriva sentinței civile menționate, reclamanții au înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia și rejudecarea pricinii, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, având petitele sus indicate. Prin memoriul de recurs reclamanții nu fac referire la niciunul din motivele de casare sau de modificare prev. de art.304 pr.civ. învederând doar aspectul că li se aplică dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, în baza cărora au dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitată.
Recursul reclamanților este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitata acordarea drepturilor salariale începând cu data de 1 iulie 2004, promovând acțiunea la data de 1 noiembrie 2007, context în care potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii pentru perioada reținută în dispozitivul primei instanțe pretențiile sunt prescrise, aspect necontestat de către recurenți prin recursul declarat.
Pe fondul pricinii, potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază. Însă, conform art.1 din lege, dispozițiile la care s-a făcut referire mai sus se aplică unor sectoare speciale de activitate, vizând apărarea și securitatea națională, nefiind inclusă și administrația locală. Este adevărat că potrivit Ordinului ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, însă pentru atare categorie de personal Legea nr.138/1999, care are o forță juridică superioară, prevede expres că personalul civil din administrație beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația în sectorul bugetar. Deci, este fără echivoc faptul că "personalul civil" la care se face referire prin actele normative menționate, este constituit din funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Prezintă relevanță în cauză și disp.art.2 din OUG 108/2005 aprobată prin Legea nr.3311/2005, potrivit cărora pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică locală, indemnizația prevăzută în anexa la ordonanță, constituie unica formă de remunerare, fără aplicarea altor sporuri suplimentare., pentru categoriile menționate s-a prevăzut prin Hotărâre de Guvern acordarea unor sporuri la salariul de bază, pentru persoanele care fac parte din comisiile de aplicare a Legii nr.18/1991 sau a Legii nr.10/2001, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, recursul declarat de către reclamanți este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul reclamanților și, cu domiciliul ales în comuna nr.56, județul M, împotriva sentinței civile nr.1807 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
09.04.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
