Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 354/R-CM
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanții, și de intervenienții, împotriva sentinței civile nr.146 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Cauza a avut termen de judecată la 22 aprilie 2008 când s-a întocmit încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2007, reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâtul Orașul prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor de natură salarială, reprezentând indemnizație de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 2004-2006, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivare, reclamanții arată că au calitatea de angajați cu contract individual de muncă în cadrul Primăriei, iar prin Ordinul nr.496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale ale personalului ce-și desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent - Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), astfel încât, potrivit art. II pct.9.2 din acest ordin, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Mai arată reclamanții că, Ordinul cu numărul de mai sus a fost emis în aplicarea prevederilor Legii nr.138/1999 și nr.OUG63/2003, aceasta din urmă fiind abrogată prin nr.OUG30/2007 și se aplică deopotrivă funcționarului public, precum și personalului din domeniul evidenței informatizate a persoanei și, pe cale de consecință, și personalului din autoritățile publice.
La data de 16 ianuarie 2008, intervenientele, au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită obligarea pârâtei Comuna prin primar la plata drepturilor de natură salarială, reprezentând indemnizație de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 2004-2006, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
La data de 18 ianuarie 2008 intervenientul a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită obligarea pârâtei Comuna prin primar la plata drepturilor de natură salarială, reprezentând indemnizație de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 2004-2006, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivarea cererilor de intervenție, intervenienții, și arată că sunt angajați cu contract în cadrul Primăriei Orașului, iar prin Ordinul nr.496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale ale personalului ce-și desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent - Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), astfel încât, potrivit art. II pct.9.2 din acest ordin, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemenea, Ordinul cu numărul de mai sus a fost emis în aplicarea prevederilor Legii nr.138/1999 și nr.OUG63/2003, aceasta din urmă fiind abrogată prin nr.OUG30/2007 și se aplică deopotrivă funcționarului public, precum și personalului din domeniul evidenței informatizate a persoanei și, pe cale de consecință, și personalului din autoritățile publice.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.146 din 22 februarie 2008 a respins cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Orașul prin primar, cât și cererile de intervenție formulate împotriva aceluiași pârât.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, autoritățile prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt: consiliile locale, comunale și municipale ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
În conformitate cu dispozițiile art.61 (3) și (4) din același act normativ, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin acte normative, primarul beneficiază de un aparat de specialitate pe care îl conduce, format din compartimente funcționale în care sunt încadrați funcționari publici și personal contractual, cum este cazul reclamanților din prezenta cauză.
Sporul de dispozitiv în cuantum de 25% a fost reglementat pentru prima oară de dispozițiile art.13 din Legea nr.138 din 20 iulie 1999 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste unități.
Ordinul nr.496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, dat în aplicarea legii cu numărul de mai sus a prevăzut la pct.9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a face precizarea dacă este vorba de administrația publică centrală sau, atât de administrația publică centrală, cât și de administrația publică locală.
Acest ordin nici nu putea face trimitere la administrația publică locală, deoarece, atât în vechea reglementare, respectiv cea cuprinsă în dispozițiile nr.OUG63/2003 cât și în noua reglementare intervenită prin nr.OUG30/2007, printre instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice din subordinea Ministerului Administrației și Internelor (denumirea actuală MIRA), nu figurează autoritățile administrației publice locale.
Dispozițiile art.11 din nr.OUG63/2003 și respectiv, 13 din nr.OUG30/2007 enumără care sunt acele instituții aflate în subordinea
Relațiile dintre și autoritățile administrației publice locale sunt numai de colaborare și îndrumare și nu de subordonare, administrația publică locală fiind organizată și funcționând pe principiul descentralizării și autonomiei locale.
În consecință, ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 nu este aplicabil acestei categorii de personal din administrația publică locală.
Sporul pretins de reclamanți s-ar putea acorda de către primar, în calitate de ordonator de credite, dacă acesta ar fi fost cuprins în bugetele locale din perioada solicitată, astfel cum acestea au fost aprobate prin hotărâri ale consiliului local, or, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții și intervenienții.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
1. Hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii întrucât instanța de fond nu a avut în vedere că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat acordarea unui drept salarial datorat urmare a unui tratament inegal față de colegii din alte autorități publice locale care au primit acest drept denumit spor de dispozitiv.
Această discriminare și vătămare nu poate fi înlăturat decât prin anularea hotărârii date de Tribunalul Vâlcea.
Instanța de fond nu a avut în vedere că în afară de salariul de bază, sporul de vechime și sporul de dispozitiv, reclamanții nu mai au alt drept salarial recunoscut de lege, restul sporurilor urmând a fi negociate și stabilite prin contractul colectiv de muncă.
Motivarea sentinței instanței de fond este contradictorie întrucât deși instanța este de acord cu acordarea acestui spor de dispozitiv de către primar ca ordonator principal de credite, a respins acțiunea reclamanților.
2. Interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța de fond a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanța de fond a stabilit în mod clar față de actele dosarului că reclamanților li se aplică Ordinul nr.496/2003 însă nu a avut în vedere că odată cu unificarea celor două ministere, respectiv Ministerul Internelor și Ministerul Administrației, nu putea să se facă referire în mod expres la personalul contractual din cadrul administrației publice locale care beneficiază de sporul de dispozitiv.
Aspectul că sunt alocate sau nu fonduri bănești pentru plata acestui spor nu se justifică, atâta vreme cât Ordinul nr.496/2003 stabilește plata imperativă a acestuia personalului civil din administrația publică locală și plata sporurilor se face în 3 ani de la pronunțarea hotărârii instanței de judecată.
3. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond consideră în mod greșit că personalul contractual nu este subordonat Ministerului Administrației și Internelor, fără a avea în vedere că aceștia au condiții similare cu personalul civil din cadrul Apărării Naționale sau Ordinii Publice.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Primul motiv de recurs vizează faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Curtea constată însă că prin sentința civilă atacată, instanța de fond a reținut în mod clar că Ordinul nr.496/2003 nu este aplicabil acestei categorii de personal din administrația publică locală, deoarece atât în vechea reglementare cuprinsă în dispozițiile nr.OUG63/2003, cât și în noua reglementare intervenită prin nr.OUG30/1997 privind instituțiile publice și organul de specialitate ale administrației publice din subordinea Ministerului Administrației și Internelor nu figurează autoritățile administrației publice locale.
Hotărârea instanței de fond este clară, nu cuprinde motive contradictorii, acest motiv de recurs formulat fiind nefondat și urmează a fi respins.
Și C de-al doilea motiv de recurs privind interpretarea greșită a actului dedus judecății este de asemenea nefondat, întrucât instanța de fond a stabilit clar că reclamanții au solicitat plata drepturilor de natură salarială reprezentând indemnizație de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază actualizat cu indicele de inflație.
S-a stabilit că reclamanții au calitate de personal contractual în administrația publică locală și că Ordinul nr.496/2003 dat în aplicarea Legii nr.138 din 20 iulie 1999, prevede că acordarea indemnizației de dispozitiv se acordă și personalului civil din administrația publică, fără a face precizarea dacă este administrație publică centrală sau locală.
C de-al treilea motiv de recurs privind aplicarea greșită a legii este de asemenea neîntemeiat.
Legea nr.138/199 stabilește modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În baza art.1, ispozițiile acestei legi se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, iar în baza art.3, "Cadrele militare in activitate și militarii angajați pe baza de contract au dreptul la o solda lunara, compusa din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea potrivit art.13 din această lege, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază", iar potrivit art.47, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
În baza art.49, "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate" și în baza art.51, "Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr. 6".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr.138/1999.
Prin nr.OUG63/28.06.2003 Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003. ministrul Administrației și Internelor a modificat și completat Ordinul nr.275/2002 sus amintit, prevăzând în art.II introducerea pct.9.2 cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Din succesiunea actelor juridice sus arătate rezultă că Ordinul nr.496/2003 de care se prevalează reclamanții este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salariale pentru personalul civil care își desfășoară activitatea in cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr.496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în C al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr.138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, C de evidență informatizată a persoanei).
Aceasta nu înseamnă însă că tot personalul bugetar - funcționari publici sau contractuali - care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice - și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor - vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr.138/1999 de către situație în care, nu sunt vizați de Ordinul nr.496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică este greșită și din altă perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului nr.496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr.138/1999 și la actele normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, Ordinul nr.496/2002 ar contraveni dispozițiilor art.157 din Codul Muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamanților, iar Ordinul nr.496/2003 nefiind lege stricto sensu.
În acest mod nu se poate elimina o eventuala discriminare salarială existentă între categorii similare de salariați.
În plus, discriminarea de care vorbesc reclamanții nu este reală, întrucât aceștia nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr.138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu.
Pe de altă parte, susținerea reclamanților că sunt discriminați nu trebuia reținută în instanță, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant că o diferență de tratament nu semnifică în mod automat încălcarea art.14 din Convenție, ci este necesar să se stabilească faptul că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial iar o asemenea distincție să nu-și găsească o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În speță, nu se poate vorbi despre situații analoage sau comparabile, deoarece reclamanții nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr.138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu au aceleași atribuții și răspundere.
Față de cele arătate, toate cele trei motive de recurs formulate de reclamanți sunt nefondate, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanții, și de intervenienții, împotriva sentinței civile nr.146 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
/9.05.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
