Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.360/
Ședința publică din 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta BIBLIOTECA JUDEȚEANA - - B, împotriva sentinței civile nr.899/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SINDICATUL - - AL BIBLIOTECARILOR PUBLICI
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta - pârâtă BIBLIOTECA JUDEȚEANA - - consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar, pentru intimatul - reclamant SINDICATUL - - AL BIBLIOTECARILOR PUBLICI B, numitul -președinte sindicat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare;după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte precizează că a intrat în posesia întâmpinării formulată de intimatul-reclamant și nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatului-reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,modificarea în tot sentinței civile pronunțată de instanța de fond și în rejudecare respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nelegală și netemeinică.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită să se respingă recursul declarat de pârâtă și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 899/15.12.2008 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a admis acțiunea completată formulată de reclamanții, G, HG, G, -, reprezentați de Sindicatul " " al Bibliotecarilor Publici B, împotriva pârâtei Biblioteca Județeană " " B și în consecință.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamanților câte 1000 lei reprezentând contravaloarea ținutei corespunzătoare pentru locul de muncă și câte o primă de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, drepturi aferente anului 2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal sub nr-, reclamanții, G, HG, G, -, prin reprezentant Sindicatul " " al Bibliotecarilor Publici B, cheamă în judecată pe pârâta Biblioteca Județeană " " B pentru a fi obligată la plata sumelor de bani necesară procurării unei ținute corespunzătoare locului de muncă, astfel cum este prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Ulterior, în termen legal reclamanții au completat acțiunea cu o altă cerere de obligare a pârâtei la plata primei de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ambele cereri sunt aferente anului 2008.
Reclamanții prin reprezentantul lor susțin că, fiind angajați cu contract individual de muncă la Biblioteca Județeană " " B, în baza Contractului colectiv de muncă () încheiat la nivelul angajatorului au dreptul la plata echipamentului (ținutei) corespunzătoare locului de muncă (conform art.81 al.1) și la încasarea unei prime de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu (conform art.81 al.2). Pentru plata drepturilor pretinse, pârâta avea obligația de a solicita și prevedea în bugetul de cheltuieli sumele necesare.
Reclamanții mai susțin că pârâta nu a depus diligențele necesare în timp optim pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii inițiale ca nefondată, considerând că art.81 alin.1 din este nul.
Pârâta arată că prin art.81 al.1 din s-a negociat asupra unor drepturi salariale, care sunt interzise de art.12 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, întrucât în instituțiile bugetare ( cum este pârâta) nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Cu privire la prima de concediu pârâta s-a apărat, invocând lipsa fondurilor necesare. Fiind supusă unui control al pe tema nerespectării prevederilor, pârâta a făcut demersuri la Consiliul Județean pentru alocarea de fonduri pentru plata primei de concediu, dar nu a primit tot necesarul de bani.
În cauză s-au administrat probe cu acte.
Coroborând probele astfel adminJ. tribunalul a reținut următoarele.
Reclamanții sunt angajați cu contract individual de muncă la Biblioteca Județeană " "
În această calitate, prin Sindicatul care îi reprezintă, au încheiat în anul 2007 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (39 și urm.), cu valabilitate pentru 2 ani. Acest contract colectiv de muncă a avut în vedere la nivel de ramură cultură, precum și la nivel național, ambele publicate în Monitorul Oficial și devenite acte normative.
Prin art.81 al.1 din la nivel de unitate s-a prevăzut că salariații bibliotecii au dreptul la o ținută corespunzătoare. În acest scop se vor aloca anual fonduri de câte 1000 lei pentru fiecare salariat, sumele fiind, conform, plătibile în două tranșe.
2 al aceluiași articol mai prevede dreptul salariaților la o primă de concediu (pe lângă indemnizație) egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, dacă legea nu interzice acest drept și dacă există fonduri bugetare aprobate.
Sintagma "dacă legea nu interzice acest drept și dacă există fonduri bugetare aprobate", nu este în măsură să anuleze dreptul negociat prin contractul colectiv de muncă.
Nici suma de 1000 lei prevăzută pentru fiecare salariat în vederea asigurării unei ținute corespunzătoare și nici prima de concediu nu sunt drepturi salariale în sensul prevăzut de art.154-155 Codul muncii.
Potrivit textului de mai sus salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În consecință, apărarea pârâtei, conform căreia art.81 al.1 din este nul, pentru încălcarea art.12 din Legea nr.130/1996 este nefondată.
Dreptul reclamanților la plata sumei de bani pentru procurarea unei ținute corespunzătoare locului de muncă și cel de a încasa prima de concediu nu numai că nu sunt interzise de lege, dar fac parte din drepturile prevăzute de Codul muncii în art.39, asupra cărora se poate negocia prin contractele colective de muncă (art.28 alin.3 și 59 al.3 din unic la nivel național pe anii 2007 - 2010).
Prin art.31 conducerea instituției (ordonatorul de credite) are, printre alte obligații și pe aceea de prevedea în proiectele de buget (inclusiv în rectificările bugetare) toate sumele necesare respectării prevederilor prezentului.
Așadar, lipsa fondurilor necesare nu justifică neplata drepturilor la care s-a obligat pârâta și pe care le au reclamanții.
Pentru argumentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis acțiunea completată așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Biblioteca Județeană " " B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
bibliotecii au statut de salariați cu contract individual de muncă și fac parte din categoria de personal contractual bugetar care pot încheia contracte colective de muncă potrivit art. 12 alin. 1 corob. cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 cu respectarea art. 3 alin. 2 din contractul colectiv la nivel național încheiat pe anii 2007-2010.
În această situație, clauzele prevăzute la art. 81 alin. 1 și 2 din al Bibliotecii nu sunt susținute de actele normative ce reglementează sistemul de salarizare al acestei categorii de personal: Legea nr. 154/1998, nr.OG 24/2000, Legea nr. 334/2002 și G nr. 10/2008.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că art. 81 alin.1 și 2 din sunt legale, în virtutea art. 39 din Legea nr. 53/2003.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă, art. 157 din Legea nr. 53/2003, art. 3 alin. 2 din la nivel național 2007-2010, nr.OG 10/2008.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Au arătat că recurenta își invocă propria culpă, solicitând nulitatea unui articol din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate iar drepturile câștigate în baza negocierilor directe dintre salariați și angajator au valoare garantată prin constituție.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat parțial pentru următoarele considerente:
A susținut recurenta că prevederile cuprinse in art. 81 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul Bibliotecii sunt nule întrucât nu sunt susținute de actele normative ce reglementează sistemul de salarizare al acestei categorii de personal și anume: Legea nr. 154/1998, nr.OG 24/2000, Legea nr. 334/2002 și nr.OG 10/2008.
Curtea nu poate fi de acord cu o astfel de susținere pentru următoarele motive.
Disp. art. 12 din Legea nr. 130/1996 prevăd că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare. Singura interdicție este prevăzută la alin. 1 al art. 12 teza a II-a în sensul că nu se pot negocia prin aceste contracte clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Ori, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a negociat, pentru o ținută corespunzătoare a salariaților bibliotecii, alocarea de fonduri în vederea procurării de haine anual, pentru fiecare salariat, în valoare de 1000 lei fiecare (art. 81 alin. 1).
Această sumă nu are caracter de drept salarial, așa cum greșit susține recurenta întrucât nu se încadrează în noțiunea de "componente ale salariului" prevăzută de art. 155 din Codul muncii.
Dimpotrivă, art. 37 din Codul muncii are în vedere principiul negocierii și legiuitorul arată că drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și ale contractelor individuale de muncă.
Deci, nici o prevedere legală nu îngrădește pe angajator să negocieze cu sindicatul alocarea unor fonduri reprezentând contravaloarea unei vestimentații cerută la locul de muncă al reclamanților văzând și disp. art. 28 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Mai mult, susținerile recurentei sunt infirmate și prin prevederile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 conform cărora, la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariațilorau un caracter minimal. Deci, interpretarea corectă, în urma coroborării tuturor textelor legale este în sens contrar interpretării date de recurentă, principiul corect fiind următorul:prin conținutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu prevederile legale.Clauzele sale sunt subordonate legii și, în consecință, pot da naștere numai unui regim juridic mai favorabil salariaților (principiul intitulat "derogarein melius"). Deci, sunt nule doar clauzele care agravează situația salariaților și nicidecum, cele în favoarea acestora.
În consecință, contractul legal încheiat constituie legea părților potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și trebuie respectat în consecință, întocmai ca și o lege specială care derogă de la general.
Pentru aceste considerente, prima instanță a pronunțat o hotărâre corectă în ceea ce privește acordarea sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea ținutei corespunzătoare pentru locul de muncă, așa cum s-a negociat prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Însă Curtea apreciază că motivul de recurs referitor la prima de vacanță pe anul 2008 este întemeiat.
Astfel, prin art. 81 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a negociat dreptul salariaților la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu însă condiționat astfel: dacă legea nu interzice acest drept și dacă există fonduri bugetare aprobate.
Deci, dispoziția nu este imperativă și nici nu se pune problema anulării dreptului, așa cum afirmă prima instanță.
Dreptul există și a fost negociat însă a fost supus unei condiții și anume aceea de a exista fonduri bugetare aprobate.
Atât timp cât unitatea recurentă nu a avut fonduri aprobate în vederea acordării primei de vacanță, nu subzistă obligația acesteia de a acorda prima de vacanță la acest moment.
, odată cu aprobarea fondurilor cu această destinație, reclamanții intimați au dreptul de a solicita acordarea primei de vacanță, întrucât abia la acel moment obligația eventuală se transformă în obligație directă a angajatorului, acțiunea fiind, practic, prematură.
La data când s-au adresat instanței, respectiv 04.09.2008, nu erau prevăzute fonduri în vederea acordării primei de vacanță pentru anul în curs, 2008 pentru că nu se încheiase încă exercițiul financiar.
În condițiile în care unitatea recurentă refuză să prevadă în buget sumele aferente pretențiilor solicitate, reclamanții au posibilitatea să se adreseze oricând instanței pentru a solicita obligarea angajatorului de a aloca fondurile necesare pentru acordarea primei de vacanță pe anul 2008, întrucât instanța nu se poate substitui angajatorului și nu îl poate obliga în mod direct la plata primei de vacanță cât timp nu există îndeplinită condiția negociată cu sindicatul de a exista fonduri aprobate.
Deci,dreptul reclamanților la prima de vacanță subzistă în continuareînsă obligația recurentei, conform contractului colectiv de muncă se poate angaja doar la momentul când vor fi fonduri aprobate.
Față de aceste considerente, acest capăt de cerere nu este întemeiat, fiind prematur formulat.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă si art. 304 indice 1.pr. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta Biblioteca Județeană " " B și se va modifica în parte sentința civilă recurată iar, cu ocazia rejudecării, se va admite in parte actiunea, se va obliga pârâta la plata contravalorii ținutei corespunzătoare la locul de muncă către reclamanți, în cuantum de câte 1000 lei și se va respinge capătul de cerere privind plata primei de concediu pentru anul 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta BIBLIOTECA JUDEȚEANA - - B, împotriva sentinței civile nr.899/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.899/15.12.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, HG, G, -, prin reprezentant Sindicatul " " al Bibliotecarilor Publici
Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților câte 1000 lei reprezentând contravaloarea ținutei corespunzătoare pentru locul de muncă.
Respinge capătul de cerere privind plata primei de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,drepturi aferente anului 2008,ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.04.2009
Tehnored./2 ex./ 28 Aprilie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
