Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3959/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3959
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență împotriva sentinței civile nr.572 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurentul pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență Cas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.572 din 16 februarie 2009, Tribunalul Dolj admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență
A obligat pârâtul să plătească reclamantului diferența dintre salariul de 880 lei și salariul efectiv încasat pe perioada 01.01.2007 - 31.12.2007.
A obligat pârâtul să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al unității pârâte, îndeplinind funcția de medic rezident, așa cum rezultă din adeverința emisă de unitatea pârâtă.
La data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, sub nr. 2895/2006, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010.
În urma negocierii acestui contract colectiv de muncă, s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare pentru salariați, în funcție de condiția de pregătire a acestora, precum și salariul de bază minim brut, pentru un program complet de lucru, începând cu data de 01.01.2007.
În acest sens, art. 40 alin. 1 prevede coeficienți minimi de ierarhizare de 1, respectiv 1,2 - pentru muncitorii necalificați ( lit. a pct. 1), respectiv calificați ( lit. 1 pct.2); de 1,2 și 1, 25 - pentru personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală ( lit. b pct. 1), respectiv postliceală ( lit. b pct.2); de 1,3 și 1,5 - pentru personalul de specialitate încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri ( lit. c pct. 1), respectiv studii superioare de scurtă durată( lit. c pct.2) și de 2 - pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare( lit. d).
Potrivit art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, salariul de bază minim brut a fost negociat în cuantum de 440 lei.
Pentru ocuparea funcției de medic,Ordonanța de urgență 115/2004 prevede condiția ca nivelul studiilor absolvite să fie de studii superioare, iar potrivit actelor de studii depuse de reclamantă la dosar, rezultă că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, fiind absolventă, cu diplomă de licență, a unei instituții de învățământ superior.
Ca urmare, instanța a constatat că, începând cu data de 01.01.2007, unitatea pârâtă trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național și anume la acordarea salariului de bază minim brut de 440 lei și a coeficientului minim de ierarhizare 2 corespunzător condiției de pregătire a reclamantei, rezultând un salariu de bază minim brut de 880 lei.
Or, potrivit adeverinței de salariu rezultă că reclamantul a avut pe perioada 01.01.2007-01.10.2007 un salariu de încadrare inferior celui prevăzut de art. 40 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel național de 880 lei, rezultat din aplicarea coeficientului de ierarhizare 2 la salariul minim brut de 440 lei.
În acest fel,pârâtul a încălcat obligația ce îi revenea potrivit art. 40 alin 1 lit. c din codul muncii aceea de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, ceea ce a condus la producerea unui prejudiciu reclamantei.
Potrivit art. 269 din codul muncii " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Instanța nu a reținut apărarea pârâtului în sensul că salarizarea personalului din spitalele publice se stabilește prin lege și deci nu ar fi aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2010, deoarece potrivit art. 236 din codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit art. 243. muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
La încheierea contractelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariale au un caracter minimal potrivit art. 238 alin.3 din codul muncii.
Prin urmare, chiar dacă salariile sunt stabilite prin lege nimic nu împiedică părțile să negocieze prin contracte colective de muncă drepturi salariale mai mari. Legea garantează un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractele colective de muncă pot prevedea drepturi în plus, mai mari. Nu este necesar ca drepturile din contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și în lege pentru a fi aplicate, cu atât mai mult cu cât contractul colectiv de muncă este ulterior legii de salarizare invocată de pârât.
Mai mult, potrivit art. 3 alin 1 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național", iar potrivit art. 241 alin. 1 lit. d din codul muncii " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâtul a susținut că prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 privind salariul minim de 880 nu se aplică cauzei de față întrucât dispozițiile art. 40 alin. 1 lit."a" din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, salarizarea personalului din spitale publice și alte categorii de personal stabilindu-se prin lege.
Că art. 3 alin. 1 lit."a" din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național prevede indubitabil " clauzele contractelor colective de muncă produs efecte pentru toți salariații încadrați în țară, indiferent de forma de capital social", dar cheltuielile de personal pentru anul 2007, cu privire la medicii rezidenți, au fost suportate de la bugetul de stat.
Cu atât mai mult, salariile personalului din spitale nu se stabilesc prin negociere între angajat și angajator, fiind stabilite prin lege, iar suportarea cheltuielilor se face de la bugetul de stat, astfel că nu se aplică Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Naționale pe anii 2007-2010.
Prin întâmpinare, reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, întrucât Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național produce efecte pentru toți salariații încadrați în țară, indiferent de forma de capital social și că acest contract reprezintă "legea părților".
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Astfel, nu este întemeiat motivul care se referă la faptul că dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național pentru perioada 2007-2010, privind salariul minim de 880 lei nu se aplică în speță și că salarizarea personalului din spitale este stabilită prin lege, în condițiile în care instanța a apreciat corect că recurentul intimat a încălcat prevederile art. 40 alin. 2 din codul muncii, conform căruia avea obligația "să acorde salariaților, toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
Chiar dacă salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin lege, aceasta nu înseamnă că devin inaplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național.
La data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, sub nr. 2895/2006, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010. La negocierea acestui contract a participat și reprezentanți ai Ministerului Sănătății.
În urma negocierii acestui contract colectiv de muncă, s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare pentru salariați, în funcție de condiția de pregătire pentru ocuparea postului, precum și salariul de bază minim brut, pentru un program complet de lucru, începând cu data de 01.01.2007.
În acest sens, art. 40 alin. 1 prevede coeficienți minimi de ierarhizare de 1, respectiv 1,2 - pentru muncitorii necalificați ( lit. a pct. 1), respectiv calificați ( lit. 1 pct.2); de 1,2 și 1, 25 - pentru personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală ( lit. b pct. 1), respectiv postliceală ( lit. b pct.2); de 1,3 și 1,5 - pentru personalul de specialitate încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri ( lit. c pct. 1), respectiv studii superioare de scurtă durată( lit. c pct.2) și de 2 - pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare ( lit. d).
Potrivit art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, salariul de bază minim brut a fost negociat în cuantum de 440 lei.
Potrivit art. 236 din codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și potrivit art. 243 codul muncii executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru părți.
La încheierea contractelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariale au un caracter minimal potrivit art. 238 alin.3 din codul muncii.
Potrivit art. 241 alin. 1 lit. d din codul muncii, " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național". În plus potrivit art. 3 alin 1 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
rt. 9 din, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 stabilește obligația sindicatelor, ministerelor și a Guvernului de purta negocieri pentru stabilirea fondurilor bugetare necesare plății drepturilor stabilite, astfel:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
(2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
(3) Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice".
Prin urmare, la negocierea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, statul, prin reprezentanții săi membri în comisia de negociere, și-a asumat obligația de a îndeplini demersurile pentru constituirea fondurilor necesare plății drepturilor salariale negociate prin acest contract colectiv de muncă și pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Această obligație nu reprezintă o obligație de diligență, ci una de rezultat, iar asumarea acestei obligații presupune în mod necesar faptul că, la negocierea drepturilor salariale prevăzute în acest contract a fost avut în vedere și personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Că aceasta a fost intenția părților la negocierea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 (act deopotrivă convențional și regulamentar) rezultă și din redactarea art. 100, potrivit căruia:
(1) de activitate pentru care se vor încheia contracte colective de muncă sunt cele prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri, cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim.
(3) În situațiile în care nu se încheie contracte colective de muncă pe ramură sau grupuri de unități, prevederile prezentului contract colectiv de muncă la nivel național sunt considerate niveluri minime, în conformitate cu prevederile art. 3, de la care începe negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unități.
(4) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În cuprinsul anexei 4 din Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 se regăsește la poz. 28 ramura "sănătate și asistență socială". Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 100 și anexei nr. 4, rezultă faptul că drepturile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 sunt aplicabile și în cazul salariaților din sistemul sanitar și au caracter minimal.
De aceea, nu poate fi reținută apărarea recurentei care susține că dispozițiile legale care reglementează stabilirea prin lege a salariului ar putea înlătura aplicarea dispozițiilor art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 pentru personalul din sistemul sanitar.
Ca urmare, se constată că, începând cu data de 01.01.2007, unitatea pârâtă trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național și anume la acordarea salariului de bază minim brut de 440 lei și a coeficientului minim de ierarhizare 2 corespunzător condiției de pregătire pentru ocuparea postului, rezultând un salariu de bază minim brut de 880 lei.
Motivele invocate de recurentul intimat nu sunt de natură a duce la concluzia că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național.
Ca atare, sentința pronunțată, fiind legală și temeinică și neexistând nici motive de casare sau modificare și nici motive de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. 2 cod procedură civilă pot fi pus în discuția părților din oficiu, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență împotriva sentinței civile nr.572 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
2 ex/
Red.jud. -
26.06.2009
Jud.fond /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
