Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 409
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu Judecâtor Ligia
- -
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -G, R, G, împotriva sentinței civile nr. 20 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, reprezentantul recurenților reclamanți, -G, R, G, lipsind intimații reclamanți, -, G, -, și și intimata pârâtă Comuna prin Primar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Instanța constată cauza ca fiind în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 20/2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -G, R, G, în contradictoriu cu pârâta Comuna prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de dosar -, reclamanții:, -, G, -, -G, R, G în contradictoriu cu pârâta - Comuna Mindra prin primar, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 01.08.2003, data intrării in vigoare a Ordinului nr.496/2003 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești în prezenta cauza,plata sumelor datorate sa se faca prin actualizarea sumelor cu indicele de inflație, plata indemnizației sa se facă si in continuare până la încetarea raporturilor de muncă,respectiv a contractului individual de munca pentru fiecare dintre reclamanți.
Instanța constata ca reclamanții, G, și sunt funcționari publici si prin încheierea din 13.01.2009 in temeiul art.165 Cod procedura civila dispune disjungerea acțiunii formulate de acești reclamanți si formarea unui dosar distinct, ceilalți reclamanți având calitatea de personal contractual.
Reclamanții au calitatea de angajați, personal contractual, în cadrul administrației publice locale - Primăria Comunei, pârâta în cauza de față.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată de Legea nr. 138/1999, care prevede la art. 1 că acest act normativ se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar la pct. 3.1.1 se prevede că, prin personal civil, în înțelesul acestui ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
În consecință, ordinul se referă numai la structurile fostului Minister al Internelor, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în prevederile legale menționate, întrucât administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne (actualmente Ministerul Internelor și Reformei Administrative).
Astfel fiind, rezultă că personalul contractual din cadrul Primăriei nu se încadrează în categoria personalului civil din, categoriile respective fiind expres și limitativ determinate de actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea acestui minister.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul, care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza ordinului mai sus invocat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse în art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/ 2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
În ceea ce privește hotărârile judecătorești la care reclamanții fac referire, aceștia nu au invocat situația de discriminare în raport de persoanele având aceiași funcție și care au obținut recunoașterea acestor drepturi în justiție.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții în termen, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile și reclamanților, în calitate de personal civil.
Consideră că sunt discriminați față de alți reclamanți care au același statut juridic cu al lor, însă au obținut aceste drepturi tot prin hotărâre judecătorească, practica instanțelor nefiind unitară.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că nu este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei / administrația publica locala, este descris în motivele de recurs, cat si la fond si nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, in cadrul primăriei Comunei iar organul executiv este Consiliului Local al acestei unități teritoriale administrative, cu reguli în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea personalului contractual din cadrul instituției. Dat fiind regimul juridic al statutului reclamanților, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Soluțiile de practică judecătorească invocate de recurenți au fost depuse în probațiune însă, practica judiciară nu este izvor de drept și nu poate impune pronunțarea unei soluții identice și în prezenta cauză. Doar în situația uniformizării practicii pe calea recursului în interesul legii, instanțele sunt ținute să respecte și să aplice deciziile pronunțate în acest scop.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile.
În baza art.312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți, -G, R, G împotriva sentinței civile nr. 20/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red. - 4.05.09
Dact. - 11.05.09
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu Judecâtor Ligia
