Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 421/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 421/CM
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 41 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în satul Schitu, comuna,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 12 mai 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, respectiv sentința civilă nr. 548 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA, înregistrat la. B sub nr. 8080 din 23 mai 2000, actul adițional fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 1090 din 22 februarie 2008; anexa nr. 1 la actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008; raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA; Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA; adresa nr. 54199 din 15 noiembrie 1993 emisă de Ministerul
și Protecției Sociale, adresa nr. 53948 din 12 august 1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, după care:
Întrebat fiind, intimatul reclamant arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant, având cuvântul asupra recursului, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii recurată ca fiind legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3.623 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la 344 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariat al societății pârâte în perioada 18 martie 1996 - 11 mai 2006 și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Astfel, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști aferente perioadei 2005, 2006 și de C aferente perioadei 2004, 2005.
Pentru neacordarea la termen a acestor drepturi salariale, reclamantul consideră că se impune o corecție a sumelor neacordate, cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin sentința civilă nr. 41 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 3.967 lei reprezentând drepturi salariale neachitate, reactualizate cu rata inflației.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe
negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Actul adițional la contractul colectiv de muncă al A nr. 8080 din 23 mai 2000, înregistrat la. B sub nr. 2643 din 11 mai 2005 conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor, prevăzute de art. 168 alin. 1, s-a apreciat ca acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cu aceasta motivare a fost admisă acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată către reclamant la plata sumei de 3.967 lei reprezentând drepturi salariale neachitate și reactualizate cu rata inflației.
S-a apreciat că și cererea privind acordarea de daune este întemeiată și că reclamantul este îndreptățit la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă:
- Recurenta invocă pe cale de excepție, prematuritatea formulării cererii arătând că, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
- Recurenta invocă pe calea recursului si excepția prescrierii dreptului la acțiune arătând că drepturile ce fac obiectul cererii sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamant deoarece au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
În acest sens, recurenta consideră că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- xcepția prematurității formulării cererii este nefondată având în vedere că lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamantului de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamantul era în drept să solicite plata sumelor de bani datorare de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din contractul colectiv de muncă, cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut dovada existenței unei proceduri prealabile, obligatorie pentru reclamant, astfel că dreptul acestuia de a formula acțiunea, nu poate fi restricționat.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii.
Astfel, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2006, reclamantul era în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată:
"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin 1 și 3 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constată ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 41 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în satul Schitu, comuna,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/19.05.2008
gref. -
2 ex./19.05.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
