Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4542/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2379/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4542/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7887 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33917/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Salariaților din Învățământ în numele reclamanților membrii de sindicat, C, și intimații-pârâți Grădinița de Copii Nr.1 B, Grădinița de Copii Nr.2 B, Grădinița de Copii Nr.42 B, Grădinița de Copii Nr.43 B, Grădinița de Copii Nr.44 B, Grădinița de Copii Nr.97 B, Grădinița de Copii Nr.116 B, Grădinița de Copii Nr.122 B, Grădinița de Copii Nr.146 B, Grădinița de Copii Nr.203 B, Grădinița de Copii Nr.206 B, Grădinița de Copii Nr.222 B, Grădinița de Copii Nr.285 B, Grădinița de Copii Ap. B, Consiliul Local al Sectorului 1 B, Primarul Sectorului 1 B - Instituția Primarului, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7887/17.12.2008 pronunțată în dosarul nr.33917/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamanții:, C, reprezentați de Sindicatul Salariaților din Învățământ B în contradictoriu cu pârâții: Grădinița de Copii Nr.1 B, Grădinița de Copii Nr.2 B, Grădinița de Copii Nr.42 B, Grădinița de Copii Nr.43 B, Grădinița de Copii Nr.44 B, Grădinița de Copii Nr.97 B, Grădinița de Copii Nr.116 B, Grădinița de Copii Nr.122 B, Grădinița de Copii Nr.146 B, Grădinița de Copii Nr.203 B, Grădinița de Copii Nr.206 B, Grădinița de Copii Nr.222 B, Grădinița de Copii Nr.285 B, Grădinița de Copii Ap. B, Consiliul Local al Sectorului 1 B, Primarul Sectorului 1 B - Instituția Primarului și Inspectoratul Școlar al Municipiului B și a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterea cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioară pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 12.09.2005-12.09.2008, sume ce se vor actualiza curata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de educatori în cadrul pârâților unități de învățământ iar potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ". Fiecare tranșă suplimentară constă în acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform alin.2 al art.50.
Tribunalul a constatat din adeverințele eliberate, că reclamantele au o vechime în învățământ de peste 30 de ani și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de tranșa suplimentară de vechime conform textului mai sus citat, însă angajatorul nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale, acestea fiind private de un drept recunoscut de lege.
Deși sarcina probei în litigiile de dreptul muncii incumbă angajatorului în temeiul art.287 Codul muncii, pârâții nu s-au conformat acestei dispoziții legale imperative, motiv pentru care instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamante a drepturilor reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioară pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 12.09.2005-12.09.2008, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că în ceea ce privește competența calculului drepturilor salariale, aceasta aparține unității de învățământ la care își desfășoară activitatea persoana în cauză și nu recurentului. Acesta ar putea fi tras la răspundere eventual doar în situația în care ar calcula aceste drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Susține totodată recurentul, că prin OUG nr.18/2005, OG nr.4/2006, OG nr.11/2007, OG nr.15/2008 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabile perioadelor respective. În calculul acestor coeficienți s-a ținut cont de prevederile art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, așa cum se observă de altfel din anexele la aceste ordonanțe, în care sunt trecute ca trepte de vechime și treptele de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare pentru fiecare treaptă. Drept urmare, consideră recurentul că nu era necesar ca în textul ordonanțelor respective să se precizeze în mod expres că în coeficientul de multiplicare sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, câtă vreme acest aspect rezultă din anexele la respectivele acte normative,în care au loc creșteri salariale la trecerea în următoarea tranșă de vechime din învățământ.
Dacă art.50 al.2 nu s-ar fi pus în aplicare nu ar mai fi avut loc creșteri ale coeficientului de multiplicare după tranșa de vechime de 30 de ani. De altfel, nu trebuie neglijat că actele normative sus enunțate au fost în vigoare în perioada respectivă, reclamanții nesolicitând constatarea nelegalității lor la instanțele competente, iar fiecare din tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 01.01.2008-12.09.2008 au fost incluse în salariul de bază. S-a nesocotit totodată că recurentul nu dispune de plata sumelor necesare, deoarece plata salariilor se realizează de către primăriile de sector, pe baza sumelor defalcate de la bugetul de stat.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul acestei motivări a deciziei.
Critica referitoare la competența exclusivă a unității angajatoare de plată a drepturilor salariale ale reclamantelor nu poate fi primită, în condițiile în care recurentul aprobă statul de funcții ale unității de învățământ,inclusiv salarizarea funcțiilor respective conform art.142 lit.a,bg,i și l din Legea învățământului Legea nr.84/1995.În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor legale precizate, există identitate între recurent și debitorul obligației în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul dreptului dedus judecății, recurentul pretinde că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Această critică nu va fi de asemenea primită, întrucât, cum legal a statuat tribunalul, în conformitate cu prevederile art.50 din Legea nr.128/1997 personalul din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ. 2 al aceluiași text de lege individualizează aceste tranșe și arată că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime (30, 35 și peste 40 de ani) se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Drept urmare, corect a statuat prima instanță că pentru drepturile salariale solicitate de reclamanți ce au o vechime de 30 de ani în învățământ (conform adeverințelor anexate cauzei), deși sarcina probei revenea angajatorului, conform art.287 Codul muncii, acesta nu a realizat dovada includerii lor, respectiv tranșelor de vechime suplimentare în salariile titularilor acțiunii. Nu trebuie neglijat, că în concret creșterile salariale acordate personalului didactic din învățământ s-au realizat prin modificare în sensul creșterii coeficientului de multiplicare 1,00 în mai multe etape succesive iar OG nr.11/2007 privind creșterile salariale care se vor acorda pe anul 2007 personalului din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997 conține dispoziții exprese de retroactivitate (art.9). în acest sens, evident nu se mai impunea contestarea nelegalității normelor anterioare ce au reglementat drepturile în discuție la instanțele competente, respectiv OG nr.18/2005, OG nr.4/2006,OG nr.11/2007.
Nici apărarea recurentului în sensul că nu ar dispune de fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate, întrucât plata salariilor s-ar realiza de către primăriile de sector pe baza sumelor defalcate de la bugetul de stat nu poate fi primită, în condițiile în care în cauză a fost chemat în judecată și obligat la plata drepturilor solicitate, inclusiv Consiliul Local al Sectorului 1 și Instituția Primarului. Ori, cum acești pârâți au competențe legale în domeniul repartizării fondurilor financiare către unitățile din învățământul preuniversitar de stat, hotărârea judecătorească este evident opozabilă și lor, întrucât nici calcularea, nici plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune nu s-ar putea realiza în lipsa finanțării învățământului preuniversitar de către instituțiile abilitate sus precizate.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7887 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33917/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Salariaților din Învățământ în numele reclamanților membrii de sindicat, C, și intimații-pârâți Grădinița de Copii Nr.1 B, Grădinița de Copii Nr.2 B, Grădinița de Copii Nr.42 B, Grădinița de Copii Nr.43 B, Grădinița de Copii Nr.44 B, Grădinița de Copii Nr.97 B, Grădinița de Copii Nr.116 B, Grădinița de Copii Nr.122 B, Grădinița de Copii Nr.146 B, Grădinița de Copii Nr.203 B, Grădinița de Copii Nr.206 B, Grădinița de Copii Nr.222 B, Grădinița de Copii Nr.285 B, Grădinița de Copii Ap. B, Consiliul Local al Sectorului 1 B, Primarul Sectorului 1 B - Instituția Primarului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./16.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
