Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4833/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3091/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4833R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, C, a, împotriva sentinței civile nr.36 LM/AS din data de 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - membru Grup, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.40118/2009 și intimata, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenții, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile prin admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.36 LM/AS din data de 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenienților, invocată de pârâta SC SA, a fost admisă, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta SC SA, a fost respinsă, acțiunea reclamanților, C, a, și, împotriva pârâtei SC SA, a fost respinsă, în fond, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, -, și, împotriva pârâtei SC SA, prin care s-a solicitat plata a câte unui salariu minim pe ramură pentru anii 2005, 2006, 2007, reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, proporțional cu perioada efectiv lucrată, drepturi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției la acțiune, că drepturile bănești pretinse de reclamanți sunt reglementate la art.176 din CCM la nivel de ramură înregistrat la Ministerul Muncii sub nr.288/2.02.2006, în care se prevede că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), fiecare dintre adaosuri urmând să aibă un cuantum minim de un salariu minim pe ramură.
Articolul 176 este plasat în cuprinsul CCM în capitolul VIII - Protecția socială a salariaților, iar nu la capitolul VI - Salarizarea, unde sunt reglementate salariile și sporurile la acestea.
Ca atare, părțile semnatare ale CCM au dorit să dea acestui,adaos" semnificația unei măsuri de protecție socială, reglementând-o alături de alte astfel de indemnizații și compensații, trimiteri în stațiuni de odihnă, etc. această semnificație fiind dedusă și din formularea utilizată de părți, aceea deadaos.Dacă s-ar fi dorit ca aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie considerată ca drept salarial, atunci reglementarea ar fi fost cuprinsă la capitol privind salarizarea și nu la capitolul care privește protecția socială.
Prin urmare, s-a apreciat că adaosul reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă nu este un drept salarial în sensul art.154 și urm. din Codul muncii, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit. c din același act normativ și termenul de prescripție de 3 ani.
Astfel, prin acțiunea de față se solicită plata unor drepturi introduse prin contractul colectiv la nivel de ramură, ca urmare a neexecutării culpabile a clauzelor acestuia de către pârâtă, fiind deci aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
În cauză drepturile solicitate de reclamanți au luat naștere în lunile octombrie ale anilor 2005, 2006 și 2007, date de la care curge termenul de prescripție special de 6 luni, astfel că dreptul la acțiune s-a prescris la sfârșitul lunilor aprilie ale anilor 2006, 2007 și 2008.
Și pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, arătând că art.176 din Contractul colectiv la nivel de ramură pe anul 2006 stabilește premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului constând în venitul anual din luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, prevăzând stabilirea condițiilor și criteriilor de acordare în contractele colectiv e de muncă încheiate la nivele inferioare și negocieri anterioare fiecărui eveniment. În plus, la alin.6 al articolului menționat se prevede că acest adaos se acordă numai în condițiile în care prin contracte colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază, această posibilitate fiind reglementată de art.137 din același CCM la nivel de ramură.
În fapt, acest venit a fost introdus încă din martie 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat SA, care astfel s-a majorat, motiv pentru care sindicatul a și renunțat la negocieri cu privire la acest drept din anul 1999.
Astfel, dacă prevederile art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 1997 prevedeau încă dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, stipulând totodată că acesta va fi introdus în salariul de bază începând cu 1.06.1997 după un mod de calcul ce face obiectul unui act adițional, la același articol 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1998 nu se mai prevede dreptul la o suplimentare salarială pentru aprovizionare pentru toamnă-iarnă, la alin.2 fiind menționat expres că această suplimentare a fost introdusă în salariul de bază.
Din carnetele de muncă ale reclamanților rezultă că în luna iulie 1997 salariul acestora s-a majorat, cu mențiunea,reașezat salariul", prin adresa nr. IP nr. 2412/29.05.1998 către sucursalele fiind explicitat și dovedit că această majorare salarială s-a făcut în considerarea art.168 alin.3 din CCM la nivel de unitate pe 2007.
S-a constatat că pârâta a dovedit că acest drept pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost acordat salariaților săi începând cu luna iulie 1997 și până în prezent, dar nu sub forma unui adaos acordat anual, în luna octombrie, ci fragmentat, prin includerea în salariul de bază al fiecărei luni, suma inclusă beneficiind de majorări succesive or de câte ori salariile au fost mărite.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții, C, a,.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999, s-a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția prescripție dreptului la acțiune, întrucât, fiind vorba despre un drept salarial, termenul de prescripție este cel reglementat de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, coroborat cu art.166 din Codul muncii, respectiv de 3 ani.
Chiar și în situația în care s-ar aprecia că dreptul pretins nu este un drept salarial, recurenții au susținut că termenul de prescripție ar fi tot de 3 ani, potrivit art.283 alin.2 din Codul muncii, conform căruia în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin.1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Recurenții au criticat și cele reținute de prima instanță pe fondul cauzei, arătând că, din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2006 și Contractul colectiv de muncă la nivel de societate din anul 2002, reiese că, în realitate, începând cu anul 2002 drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu au fost incluse în salariul de bază, inexistența unor negocieri privind emiterea unui Contract colectiv de muncă la nivel de societate nedatorându-se culpei recurenților.
Mai mult, în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu există mențiuni exprese pentru acești ani, în sensul că suplimentările salariale pretinse vor fi sau au fost introduse în salariul de bază, sarcina probei în litigiile de muncă revenind, potrivit art.287 din Codul muncii angajatorului.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ, Curtea constată următoarele:
În mod corect a apreciat prima instanță că adaosul în sumă fixă pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prevăzut de art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2006, nu constituie un drept salarial, în înțelesul art.154 și 155 din Codul muncii, ci un ajutor, o măsură socială.
Sub acest aspect, este relevant faptul că art.176, la care s-a făcut mai sus referire, este cuprins în Capitolul care reglementează Protecția socială a salariaților, iar nu la Capitolul Salarizare.
Împrejurarea că instanța de fond a analizat includerea sau neincluderea adaosului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în salariile de bază ale reclamanților, nu poate schimba natura juridică a acestuia, neputând fi reținută susținerea recurenților în acest sens.
De asemenea, nu pot fi incidente nici prevederile art.283 alin.2 din Codul muncii, la care recurenții fac referire, întrucât ceea ce s-a invocat în cauză este neexecutarea unei clauze a Contractului colectiv de muncă, respectiv aceea prin care se stabileau premisele acordării adaosului pentru aprovizionare, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, conform cărora,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Drept consecință, Curtea constată că soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 pr.civ. recursul va fi respins, ca nefondat, examinarea celorlalte critici care vizează fondul cauzei nemaifiind necesară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, C, a, împotriva sentinței civile nr.36 LM și AS din data de 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - membru Grup.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
