Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5145/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2522/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5145/
Ședința publică de la 26 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, ta, -, -, I, C, -, și, împotriva sentinței civile nr.576 din data de 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (638/C/2008), în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:" drepturi bănești - spor de confidențialitate de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții, ta, -, -, I, C, -,și intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 03.07.2009, relațiile solicitate de instanță din partea Tribunalului București - Compartimentul Resurse Umane, nefiind depuse la dosar relații solicitate de către instanță din partea Curții de APEL BUCUREȘTI - Serviciul Resurse Umane cât și din partea recurenților.
Curtea, după deliberare, în raport de relațiile depuse la dosar de către Tribunalul București - Compartimentul Resurse Umane (filele 142-150), apreciază că nu se impune revenirea cu adrese către recurenți cât și către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Serviciul Resurse Umane.
Totodată, Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții prin cererea de recurs dedusă judecății au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.576 din data de 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, -, ta, -, - --, -, -, I, C, -, - -, și - reprezentați prin reclamanții I și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamanții au calificat dreptul pretins ca un drept salarial și s-a arătat că salariul, potrivit art.155 din Codul muncii, cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
S-au invocat dispozițiile art.157 alin.2 din Codul muncii care prevăd că "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat . se stabilește prin lege. " și s-a constatat că sporul de confidențialitate se supune pe lângă reglementările de mai sus și prevederilor art.26 și următoarele din Codul muncii.
S-a precizat că orice clauză în cadrul contractului individual de muncă se negociază în condițiile art.20 alin.1 din Codul muncii și s-a apreciat că în contractul individual de muncă al reclamanților nu există clauze de confidențialitate, iar ceea ce statuează art.78 din Legea nr. 567/2004 privește secretul profesional, așa cum este el definit de art.196 Cod penal și nu secretul de stat, care privește personalul din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, și că obligația păstrării secretului de stat este o obligație constituțională a oricărui cetățean.
S-a considerat că acordarea sporului de până la 15% personalului din apărarea națională, ordinea publică și siguranță națională și celelalte categorii prin legi speciale își are o justificare legitimă, întrucât acest personal prin natura serviciului contribuie efectiv la păstrarea, apărarea acestor secrete și prevenirea, descoperirea și sancționarea celor ce încalcă aceste obligații fundamentale.
S-a avut în vedere că, în situația în care munca nu se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, clauza de confidențialitate prevăzută de art.26 din Codul muncii trebuie prevăzută în actul normativ de salarizare a acelui personal, în condițiile art.157 alin.2 din Codul muncii.
S-a menționat că nu constituie discriminare în condițiile OG nr.137/2000 faptul că anumite categorii profesionale diferite primesc sau nu sporul de confidențialitate, întrucât nu sunt situații comparabile, fiecare din categoriile profesionale în discuție având atribuțiuni diferite în ceea ce privește secretul de stat.
S-a mai arătat că existența certificatului ORNIS nu dă prin el însuși dreptul posesorului la sporul de confidențialitate, acesta certificat fiind acordat doar celor care prezintă garanțiile moral profesionale și ia cunoștință de asemenea secrete, apărarea lor fiind obligație constituțională.
În fine, chiar dacă art.155 din Codul muncii include în salariu și indemnizații, sporuri, ori alte adaosuri acestea din urmă (indemnizații sporuri, adaosuri), s-a precizat că acestea trebuie expres prevăzute de lege mai ales în cazul personalului din instituțiile și autoritățile publice.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, -, ta, -, - --, -, -, I, C, -, - -, și -, criticând această soluție pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s- arătat că reclamanții fac parte din personalul din unitățile de justiție, ca unități bugetare, cărora le este impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 si art. 9 din Codul d eontologic, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
S-a învederat că potrivit Directivei 2000//78, privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii si constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
S-a precizat că prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implicând administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale, unele chiar clasificate sau secrete de serviciu, constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperite, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, în condițiile precizate de art. 2 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 677/2001, sesizările adresate organelor statului, de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999, veniturile salariate, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
S-a menționat că deși recurenți nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică, numită sau aleasă, nefiind demnitari publici, totuși aceștia se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare, căruia i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial obligației de confidențialitate.
Astfel, conform art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. (3) din G nr. 137/2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. (1) din nr.OUG 123/2003, art. 3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2001, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca si creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
S-a adăugat că toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv recurenții, sunt parte a unui raport juridic de munca guvernat de Codul muncii, toate prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională si funcția deținută.
În conformitate cu dispozițiile înscrise in art. 26 raportat la art. 1 si art. 295 alin. (2) din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează munca îi revine obligația de confidențialitate.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a recurenților, s-a arătat că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al acestora, o clauză obligatorie, iar nu opțională/facultativă, ca în dreptul comun al muncii.
Raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic, astfel că din acest motiv, obligația și prestația de confidențialitate ("non facere") reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale, în speță a sporului, în spiritul art. 155 din Codul muncii, corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către recurenți.
Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut, fiind lipsită de cauză juridică si golita de conținutul normativ concret, într-adevăr, în cazul raporturilor juridice sinalagmatice, îndeplinirea prestației de către una dintre părți reprezintă cauza juridică pentru îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte, motiv pentru care, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională de muncă de confidențialitate în sarcina recurenților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată, o contraprestație salarială, pe cale de analogie a legii, deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate, s-a susținut că recurenții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică ce fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Deci, recurenții sunt discriminați în sensul art. 2 alin. (1), art. 6 din nr.OUG 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului ca nu au îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate, ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu, potrivit art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000.
Ca atare, existența discriminării directe a recurenților rezultă și din dispozițiile art. 7 si art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ce garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, care garantează dreptul la condiții de muncă juste și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție, art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la aceasta Convenție ce interzice discriminările; art. 4 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 74/1999, ce garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. (1) lit. a), art. 40 alin. (2) lit. c) si t), art. 54 alin. (3), art. 65 si art. 155 raportat la art. (1) din Legea nr. 53/2003, ce garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, tară discriminări, restrângeri sau limitări; art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53 și art. 41 din Constituție, ce garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă si care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de către recurenții reclamanți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea dedus judec ăț ii, recuren ii reclaman i au solicitat ca n contradictoriu cu âț ii Ministerul Justi iei, Statul Rom n prin Ministerul Economiei si Finan elor Publice, Curtea de APEL BUCURE T I, Tribunalul Bucure t i, i pentru opozabilitatea hot rii, Consiliul Na ional fie obliga i âții pl teasc drepturile reprezent nd sporul de confiden ialitate de la 15% i se efectueze men iunile corespunz toare n carnetele de munc.
Recurenților reclamanți, în calitate de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată, le revine obligația de a respecta secretul de serviciu, drepturile și obligațiile sale fiind reglementate de art. 78 alin. 1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Aceeași obligație de nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate a fost instituită în sarcina personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată și prin Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Personalul auxiliar de specialitate nu primește spor de confidențialitate, spre deosebire de personalul din instituțiile și autoritățile publice care pentru gestionarea informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu beneficiază de spor de confidențialitate.
Prin urmare, având în vedere faptul că sporul de confidențialitate nu este acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, deși aceștia lucrează efectiv în aceleași condițiile prescrise de legea care reglementează plata acestui sporul, se poate reține încălcarea prevederilor art.16 din Constituție.
Este relevant a adăuga că prin decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Potrivit dispozitiilor art. 329 Codul d e procedura civilă această dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, motiv pentru care Curtea urmează a ține seama de dispozițiile amintite la soluționarea prezentei cauze.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentința civilă recurată, în sensul că a admite n parte cererea i oblig âț ii Ministerul Justi iei i Libert ăților, Curtea de APEL BUCURE T I, Tribunalul Bucure t i, tre reclaman i, propor ional cu perioada lucrat, la plata sporului de confiden ialitate de 15% din salariul de baz brut lunar, dup cum urmeaz:
- pentru perioada 17.09.2004 la zi i n continuare tre reclaman ii, -,. I, C,; de la 1.05.2006 tre, din 1.07.2006 tre, pentru 1.07.2006-1.05.2008 i de la 4.08.2008 tre, din 1.07.2006 tre, de 1.07.2006 -, din 15.02.2005, -, din 4.07.2005,., de la 4.07.2005, la zi i n continuare; pentru perioada 6.12.2004-2.05.2006 tre; pentru perioada 17.09.2004 la 1.08.2006 tre; pentru perioada 17.09.2004 la 1.10.2008 tre; pentru perioada 17.09.2004 la 1.11.2007; pentru perioada 17.09.2004 la 9.04.2008; pentru perioada 17.09.2004 la 1.05.2008; pentru perioada 17.09.2004 la 30.08.2007 tre; pentru perioada 17.09.2004 la 1.10.2007 tre; pentru perioada 17.09.2004 la 10.12.2007 tre.
Curtea va obliga âț ii la plata dob nzii legale pentru sumele acordate de la data introducerii ac iunii, 17.09.2007 la plata efectiv, pentru repararea integral a prejudiciului suferit de tre ace ti recuren i reclaman i, raportat la prevederile art.161 muncii.
Potrivit art.1 si 3 din Decretul nr. 92/1976, se vor face cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al acestor recurenți reclamanți, cu privire la sporul de confidențialitate 15%, calculat la indemnizația brută lunară, acordat prin prezenta hotărâre.
Curtea va admite excep ia prescrip iei dreptului la ac iune privind drepturile aferente perioadei iulie 2004-16.09.2004 i va respinge ac iunea formulat de tre reclaman i pentru acest interval ca fiind prescris, av nd n vedere n cauz pentru acest interval de timp s-a dep ăș it termenul de prescrip ie prev zut de art.1 i 3 din Decretul nr.167/1958, raportat la data formul rii ac iunii.
Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de tre recuren ii, ta, av nd n vedere faptul ace tia fac parte din categoria personalului conex, iar decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite enunțată, obligatorie pentru instațe, nu vizează și această categorie de personal.
Vor fi men inute celelalte dispozi ii ale sentin ei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenții, ta, împotriva sentinței civile nr.576 din data de 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (638/C/2008), în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite recursul declarat de recurenții, -, -, I, C, -, împotriva aceeași sentință.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile aferente perioadei iulie 2004-16.09.2004 și respinge acțiunea formulată de către reclamanți pentru acest interval ca fiind prescrisă.
Admite, în parte, cererea și obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, către reclamanți, proporțional cu perioada lucrată, la plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, după cum urmează:
- pentru perioada 17.09.2004 la zi și în continuare către reclamanții, -, I, C,;
- de la 1.05.2006 către, din 1.07.2006 către, pentru 1.07.2006-1.05.2008 și de la 4.08.2008 către, din 1.07.2006 către, de 1.07.2006 -, din 15.02.2005, -, din 4.07.2005, de la 4.07.2005, la zi și în continuare;
- pentru perioada 6.12.2004-2.05.2006 către; pentru perioada 17.09.2004 până la 1.08.2006 către; pentru perioada 17.09.2004 până la 1.10.2008 către; pentru perioada 17.09.2004 până la 1.11.2007; pentru perioada 17.09.2004 până la 9.04.2008; pentru perioada 17.09.2004 până la 1.05.2008; pentru perioada 17.09.2004 până la 30.08.2007 către; pentru perioada 17.09.2004 până la 1.10.2007 către; pentru perioada 17.09.2004 până la 10.12.2007 către.
Oblig âț ii la plata dob nzii legale pentru sumele acordate de la data introducerii ac iunii, 17.09.2007 la plata efectiv.
Oblig tul Tribunalul Bucure tis efectueze men iunile corespunz toare n carnetul de munc.
Men ine celelalte dispozi ii ale sentin ei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
21.09.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
