Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 52/R-CM
Ședința publică din 19 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL SANITAS PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Râmnicu V,-,.2, județul V, în numele și pe seama membrilor săi, reclamanți-titulari ai dreptului la acțiune:, G, I, G, I, UT, G,., G, G, OG, G, HG, A, A, OG, G, G, G, N, G, A,., G, A, C, A, G, G, I, C, GH., C, N, G, G, împotriva sentinței civile nr.873 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.13 din 24.11.2008, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România-Cabinetul & Societate Civilă de Avocați- Baroul Vâlcea pentru reclamantul Sindicatul Sanitas Protecția Copilului, în numele și pe seama membrilor săi, lipsind intimatul-pârât Direcția Generală de Asistența și Protecția Copilului
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru reclamantul Sindicatul Sanitas Protecția Copilului, în numele și pe seama membrilor săi, solicită administrarea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar protocolul încheiat în data de 11.12.2008, un număr de trei pagini din Buletinul Jurisprudenței și sentința civilă nr. 278 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, cu titlu de practică judiciară.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicită la acest termen de reprezentantul reclamantului.
Avocat, pentru reclamantul Sindicatul Sanitas Protecția Copilului, în numele și pe seama membrilor săi, precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, pentru reclamantul Sindicatul Sanitas Protecția Copilului, în numele și pe seama membrilor săi, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea în întregime a hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata sumelor de bani ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă pentru perioadele indicate în cerere, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește termenul de prescripție precizează că acțiunea este introdusă peste termen doar cu privire la anul 2004.
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr.1828/90/11.06.2008, Sindicatul Sanitas-Protecția Copilului, în numele și în interesul reclamanților - titulari ai dreptului la acțiune, G, Areft, I, -, -, G, I, ut, G, -, -, ta, -, -, G, -, Lucretia, Lucretia, G, OG, scu, scu, scu, a, scu G, HG, scu -, OG, scu, G, G, G, n, G, scu-, -, G, Areft, ta, G, a, Constanta, a, Carla, Patru ta, Din, a, ta, șcu, a, G, -, G, na, ta, ta, I, a, scu, C, g, -, Gh., -, a a, -, C, scu, ta, a, scu, -, n, Din, ta, StS., -, Patru, patruntasu, G, Din, -, ta, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată să plătească reclamanților - titulari ai dreptului material la acțiune sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/1998, precum și de contractele colective de muncă pe anii 2004-2008, sume solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 1 iunie 2008. S-a solicitat prin acțiune și indexarea sumelor menționate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data punerii la dispoziția fiecărui salariat a tichetelor de masă la care este îndreptățit în funcție de perioada lucrată.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamanții, titulari ai dreptului material la acțiune, au calitatea de angajați în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V și că, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
S-au invocat prevederile art.41 alin.4 și anexa nr.13 la contractele colective de muncă pe anii 2003-2008, potrivit cărora toți salariații beneficiază de 22 tichete de masă lunar.
S-a susținut că acțiunea se justifică cu atât mai mult cu cât alte instituții bugetare au aplicat prevederile Legii nr.142/1998 și nu au considerat că acordarea tichetelor de masă reprezintă doar o facultate și nu o obligație prevăzută de lege.
Potrivit principiului aplicării unitare a legii în timp și spațiu, legea se aplică în mod nediscriminatoriu pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, conform principiului egalității în profesie consacrat de dreptul internațional al muncii.
S-a mai invocat faptul că, prin acordarea alocațiilor solicitate prin acțiune, reclamanților li se asigură o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura hrana zilnic la locul de muncă, în condițiile în care pârâta se află în imposibilitatea de a le oferi condiții în vederea asigurării acesteia.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V ( V - în continuare) a formulat, întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004.
În acest sens s-a susținut că, față de data introducerii acțiunii, în ceea ce privește drepturile bănești aferente anului 2004, s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei s-a susținut că pârâta nu a acordat reclamanților - titulari ai dreptului material la acțiune tichetele de masă solicitate prin acțiune deoarece, până în prezent, legile anuale ale bugetului de stat au stipulat în mod expres faptul că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, nu se pot aproba sume pentru eliberarea tichetelor de masă, restricțiile bugetare impunând aceste prevederi legale.
În ceea ce privește cererea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă pe anul 2008, pârâta a susținut că și această cerere este netemeinică, întrucât în anul 2008 nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă pentru angajatori și Sindicat, iar potrivit prevederilor nr.OUG90/2007 a fost interzisă acordarea tichetelor de masă personalului din cadrul instituțiilor publice în anul 2008, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare.
În concluzie, s-a solicitat de către pârâtă respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În ședința de judecată din data de 13 octombrie 2008 tribunalul a pus în discuția părților excepția privind prescripția dreptului material la acțiune pentru anul 2004 și pentru perioada 1 ianuarie - 10 iunie 2005.
Prin sentința civilă nr.873 din 17 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune pentru contravaloarea tichetelor de masă aferente anului 2004 și aferente perioadei 1 ianuarie - 10 iunie 2005 și a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Sanitas Protecția Copilului, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, pentru perioada de mai sus, ca fiind prescris dreptul material la acțiune. A fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată și pentru restul perioadei.
Pronunțându-se mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului pricinii, tribunalul a luat cu prioritate în examinare excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând că, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În raport de termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, de obiectul cererii de chemare în judecată, precum și de data introducerii acțiunii, respectiv data de 11 iunie 2008, tribunalul constată că pentru contravaloarea tichetelor de masă aferente întregului an 2004 și aferente perioadei 1 ianuarie - 10 iunie 2005, dreptul material la acțiune este prescris în cauză, situație față de care se va admite excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioadele de timp menționate.
Având în vedere caracterul absolut al excepției care vizează fondul cauzei, s-a respins astfel acțiunea având drept obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente anului 2004 și aferente perioadei 1 ianuarie - 10 iunie 2005, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, reclamanții, titulari ai dreptului material la acțiune, au calitatea de salariați în sectorul bugetar, fiind angajații pârâtei V pentru perioada dedusă judecății.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, al regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Din analiza prevederilor art.1 din Legea nr.142/1998, tribunalul reține că s-a instituit nu o obligație în sarcina angajatorului de a acorda tichete de masă salariaților lui, ci o posibilitate a acordării acestora cu condiția prevăzută în mod expres de lege, de a exista prevederi bugetare cu privire la alocarea fondurilor necesare efectuării unor astfel de plăți, fie în legea bugetului de stat, fie în bugetele locale.
Pentru perioada dedusă judecății, astfel cum a susținut pârâta, nu au fost prevăzute fonduri bănești pentru acordarea tichetelor de masă reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune.
Lipsa prevederilor bugetare se regăsește în legea bugetului de stat aplicabilă pentru fiecare dintre anii deduși judecății.
Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.40 din Legea nr.511/2004, ale art.24 din Legea nr.379/2005, ale Legii nr.486/2006 și ale Legii nr.388/2007, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Față de această prevedere expresă din legile bugetului de stat, reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune, nu puteau să beneficieze pe perioada dedusă judecății de tichetele de masă.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art.II din nr.OUG90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementări în domeniul cheltuielilor de personal, potrivit cărora, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr.500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut și considerentele deciziei nr.297/11 martie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională, decizie general obligatorie, prin care s-a respins excepția de neconstituționale a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, potrivit cărora prevederile legale menționate instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că prin dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998, nu au fost încălcate prevederile art.41 alin.2 din Constituție referitoare la protecția socială a muncii, deoarece acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecție socială, în sensul celor prevăzute de textul constituțional, iar pe de altă parte a reținut că prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor.
Mai mult decât atât, Curtea a reținut referitor la critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art.53 din Constituție că acestea nu sunt relevante în cauză deoarece prevederile legale criticate, nu privesc restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, ci instituie doar posibilitatea luării de către angajatori, în anumite limite, a unor măsuri specifice.
În condițiile în care Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 din Legea nr.142/1998, prin raportare la prevederile legale naționale la care s-a făcut trimitere și prin acțiunea de față, iar decizia nr.297/11 martie 2008 mai sus-menționată are caracter general obligatoriu, tribunalul trebuie să se conformeze acesteia.
Față de considerentele expuse, tribunalul a constatat că, pentru restul perioadei dedusă judecății, care excede celei pentru care s-a admis prescripția dreptului la acțiune, este neîntemeiată acțiunea, situație față de care a respins-
Împotriva sentinței a declarat recurs SINDICATUL SANITAS PROTECȚIA COPILULUI, în numele și pe seama membrilor săi, reclamanți-titulari ai dreptului la acțiune pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia a arătat că cererea a fost în mod nelegal și netemeinic respinsă, considerentele pentru care instanța de fond a ajuns la această soluție fiind total în dezacord cu normele aplicabile în speță.
Instanța de fond a ignorat total izvorul obligațiilor neîndeplinite de către pârâtă, respectiv contractele colective la nivel de unitate și anexa 13 la acestea, acte care cuprind drepturile salariaților la un număr de tichete de masă lunar.
Motivarea instanței de fond a vizat doar dispozițiile Legii nr.142/1998, neținând seama de caracterul contractului colectiv de muncă, determinat potrivit Legii nr.130/1996, respectiv de lege a părților.
Față de această situație, în speța de față tichetele de masă și dreptul la acordarea acestora reprezintă un produs al negocierilor colective, care putea fi orice altceva decât tichete de masă. Din nesesizarea acestei nuanțe, deosebit de importantă, a rezultat o nesocotire gravă a drepturilor membrilor Sindicatului, cu atât mai mult cu cât, în executarea acelorași contracte colective de muncă, o parte din salariații unității au primit tichete de masă, ca urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, soluționată în alt dosar al aceleiași instanțe (dosar nr-, sentința civilă nr.278/24.03.2008, irevocabilă).
Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților, iar pârâta, la momentul negocierii și încheierii acestui act, avea cunoștință despre prevederile legale în materie, asumându-și obligația de acordare a tichetelor, obligație care trebuie respectată.
Culpa pârâtei rezidă și în inactivitatea sa, care nu a făcut niciun demers în vederea obținerii de fonduri pentru îndeplinirea obligației, care se întregește și cu aceea de a face orice în vederea îndeplinirii acesteia întocmai.
Analizând recursul în limita motivului invocat Curtea îl apreciază ca fondat, pentru argumentele ce urmează:
Prin întâmpinare, recurenta a recunoscut obligația sa de acordare a tichetelor de masă în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli, însă a motivat refuzul de executare a acestei obligații pentru perioada în care nu operează prescripția, pe motivul imposibilității de plată.
Imposibilitatea de plată a tichetelor de masă constă în apărarea recurentei în temeiul dispozițiile cuprinse în Legile bugetului de stat pe anii 2004-2006 care prevedeau că: n bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, salariații din sectorul bugetar au dreptul la o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
Dreptul salariaților prevăzut de actul normativ a fost recunoscut și în contractul colectiv de muncă, potrivit art.41, motiv pentru care acesta este incontestabil, părțile contractante având facultatea să-l valorifice în condițiile cadrului legal, respectiv să îl recunoască în limita și scopul prevăzut.
Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților, iar pârâta, la momentul negocierii și încheierii acestui act, avea cunoștință despre prevederile legale în materie, asumându-și obligația de acordare a tichetelor, obligație care trebuie respectată, în temeiul principiului consensualismului, cu atât mai mult cu cât, la data de 11.12.2008 a fost semnat un Protocol vizând condițiile de acordare a tichetelor de masă în care s-a prevăzut obligativitatea efectuării demersurilor pentru obținerea fondurilor necesare.
Dispozițiile legale ulterioare de natură a modifica situația juridică referitoare la dreptul de acordare a tichetelor de masă își produc efecte juridice numai în măsura în care ar exista un raport de proporționalitate între suspendarea acestor drepturi și interesul general pe care legiuitorul l-a urmărit prin edictarea normelor ce interziceau aprobarea sumelor de acordare a tichetelor de masă.
Neexistând un raport de proporționalitate care să justifice limitarea dreptului salariaților la acordarea tichetelor de masă nu pot fi privați de acest drept legalmente dobândit în patrimoniul fiecăruia.
Dreptul salariaților potrivit prevederilor Contractului Colectiv de Muncă de a li se acorda tichete de masă reprezintă un drept de creanță care se poate înscrie în noțiunea de bunuri într-o accepțiune largă așa cum este reglementată de dispozițiile art.474 cod civil referitoare la bunurile mobile.
Potrivit art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, oricine are dreptul să-i fie respectată proprietatea asupra bunurilor sale, restrângerea acestui drept absolut putând să se dispună numai pentru cauze de utilitate publică, cu respectarea condițiilor legale, precum și a principiilor generale ale dreptului internațional.
Existența dreptului salariaților de a primi tichete de masă este incontestabilă așa cum s-a mai afirmat, astfel că, de acest drept nu puteau fi privați decât pentru o cauză de utilitate publică, respectându-se în acest sens un raport de proporționalitate între interesul lor particular de a păstra dreptul și interesul general care justifica o limitare a acestui drept, în cazul de față, o suspendare a executării lui ca urmare a nealocării sumelor necesare prin legile bugetului de stat.
Nerespectarea principiului proporționalității este contrară prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului referitoare la apărarea dreptului de proprietate, motiv pentru care în mod nelegal instanța de fond a apreciat că dispozițiile legale, evocate de către recurentă se pot aplica în cauză, ele fiind contrare normelor de drept internațional ce urmează să fie aplicate cu prioritate.
Pentru toate aceste argumente, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va
admite recursul formulat de reclamantul SINDICATUL SANITAS PROTECȚIA COPILULUI, în numele și pe seama membrilor săi, reclamanți-titulari ai dreptului la acțiune, împotriva sentinței civile nr.873 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Va fi modificată sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării pârâtei să acorde reclamantului Sindicatul Sanitas Protecția Copilului, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți tichete de masă pentru perioada 11 iunie 2005-1 iunie 2008-contravaloarea acestora - actualizată la data plății.
Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul SINDICATUL SANITAS PROTECȚIA COPILULUI, în numele și pe seama membrilor săi, reclamanți-titulari ai dreptului la acțiune:, G, I, G, I, UT, G,., G, G, OG, G, HG, A, A, OG, G, G, G, N, G, A,., G, A, C, A, G, G, I, C, GH., C, N, G, G, împotriva sentinței civile nr.873 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚA ȘI PROTECȚIA COPILULUI.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârâtă să acorde reclamantului Sindicatul Sanitas Protecția Copilului, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți tichete de masă pentru perioada 11 iunie 2005-1 iunie 2008-contravaloarea acestora - actualizată la data plății.
Menține în rest.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
4 ex./03.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
