Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5348/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5348
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, și B, împotriva sentinței civile nr.105/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, Consiliul Județean O, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți, fiind reprezentați de avocat, consilier juridic, depunând delegația de reprezentare pentru intimatul pârât Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, lipsind intimata pârâtă Consiliul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal. după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat pentru recurenții reclamanți, și B, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, a solicitat respingerea recursului formulat ca fiind netemeinic și nelegal, menținerea sentinței nr.105/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului O l t, reclamanții, B au chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, sume ce nu au fost acordate pe ultimii trei ani, sume actualizate la zi cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza Legii nr. 142/1998 salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă, însă pârâții nu le-au achitat aceste drepturi, deși au calitatea de salariați, lucrând într-un sector bugetar, iar prin neacordarea unor asemenea drepturi s-a produs o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați bugetari care primesc asemenea tichete, astfel încât sunt încălcate Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Au mai arătat reclamanții că acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și nici suspendat, având caracterul de drept câștigat.
În susținerea cererii reclamanții au depus la dosar copie carnete de muncă, sentința nr. 752/3 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul l928/l04 /2007.
Pârâții legal citați au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că nu dețin fonduri pentru achitarea contravalorii tichetelor de masă, în subordinea Consiliului Județean funcționând un număr de 8 instituții cu un număr total de circa 1700 salariați, iar acordarea acestor tichete ar conduce la blocarea activității pe care o desfășoară Consiliul Județean.
S-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 105 din 4 februarie 2008 respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN O și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Direcției Pentru Protecția Copilului, instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate. Potrivit susținerilor reclamanților - salariații nu au beneficiat de sume de bani pentru plata tichetelor de masă iar pârâții nu au primit venituri bugetare pentru plata tichetelor de masă și nici nu realizează venituri extrabugetare pentru a putea pune la dispoziția reclamantei c/val tichetelor de masă.
Astfel, s-a apreciat că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamantei, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct, măsură de care beneficiază doar salariații acelor unități care pot să acorde aceste drepturi din sume extrabugetare. De altfel din legile bugetelor de stat pe anii 2004-2006 reieșit faptul că statul nu a alocat credite pentru acordarea tichetelor de masă.
În speță, pârâții au făcut dovada că nu pot fi acordate tichetele de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație și de asemenea că nu obțin venituri extrabugetare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs depuse la aceeași dată s-a susținut că în mod greșit Tribunalul Olt le-a respins acțiunea formulată întrucât dreptul la tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială, integrându-se în dreptul fundamental la muncă prevăzut de dispoz. art. 41 din Constituția României, iar pe de altă parte prevederile art. 1 - 3 din Legea nr. 142/1998 care reglementează acordarea acestor tichete au fost interpretate în mod greșit de către prima instanță, întrucât actul normativ respectiv arată că se pot acorda ti chete de masă de către angajator în limita bugetului care nu poate depăși o valoare de 15.000 lei la nivelul anului 1998, prin expresia "limita bugetului" avându-se în vedere valoarea tichetului de masă și nu faptul că nu trebuie acordate aceste tichete pe considerentul că nu au fost prevăzuți bani în buget.
La data de 9 aprilie 2008 și respectiv 11 aprilie 2008 au formulat întâmpinare pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O și Consiliul Județean O, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat, avându-se în vedere prev. art. 5 din HG nr. 5/1999 privind normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998.
Recursul declarat de reclamanți este nefondat și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 se reține faptul că - tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Din interpretarea acestor dispoziții legale se va reține faptul că legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem, iar în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de stat sau la bugetul local, cu alte cuvinte legiuitorul acordând dreptul angajatorului de a acorda tichete de masă condiționat însă de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea acestora în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
În acest sens sunt imperative dispoz. art. 49 din Legea nr. 733/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, dispoziții potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, nefiind prevăzute în buget sume cu această destinație, dispoziții ce se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută în același timp susținerea reclamanților referitor la faptul că sunt discriminați în raport cu alte categorii profesionale, câtă vreme prevederile legale bugetare în perioada 2002 -2006 care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii,iar pe de altă parte, fiecare categorie profesională are o situație juridică diferită, beneficiază de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte.
De asemenea, susținerile recurenților raportate la prev. art. 41 din Constituția României sunt nefondate, întrucât acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o măsură de protecție socială garantată de actul fundamental, reprezentând doare o situație specială reglementată prin act normativ organic care instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, însă cu caracter opțional, condiționat de existența fondurilor cu această destinație.
În speță, reclamanții au calitatea de personal contractual la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, instituție bugetară ce face parte din sistemul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, astfel încât, acordarea tichetelor de masă ce reprezintă o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, astfel încât beneficiază de acest drept doar salariații acelor unități care pot să-l acorde, alocând și prevăzând în buget fonduri în acest sens sau beneficiind de sume extrabugetare.
Față de considerentele arătate se constată că hotărârea Tribunalului Olt nu este afectată de motivul de modificare invocat de către reclamanți, dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul declarat se privește ca fiind neîntemeiat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și B, împotriva sentinței civile nr.105/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O, Consiliul Județean O, având ca obiect, drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
red. Jud. S
Ex.2//3.07.208
Jud. fond L
C
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
