Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5907/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5907
Ședința publică de la 2 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 26 octombrie 2009, privind recursul declarat de privind recursul declarat de reclamantul Sindicatul Administrației Publice Forța Legii Pentru, escu, C, -a, -, -, -, -a, -, -a, împotriva sentinței civile nr. 0386/03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 octombrie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 0386 din 03 februarie 2009, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamant Sindicatul Administrației Publice Forța Legii Pentru, escu, C, Reclamant, -a, -, Reclamant, -, -, -a, -, -a, În Contradictoriu Cu Pârât Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția Copilului
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul și- întemeiat acțiunea pe prev. art. 77 din CCM, pe disp. Codului Muncii ( art. 141,precum și p disp. actelor normative de salarizare a personalului bugetar, invocând dispozițiile prevederilor convenabile.
Tribunalul a constatat că, reclamanții ignoră ( fac abstracție ) dispozițiile art. 84 din CCM nr. 30078/14 10 2004 in conformitate cu care " pentru locurile de muncă cu condiții periculoase, vătămătoare și efort neuropsihic, sporurile se stabilesc conform anexei la prezentul contract ". Aceeași reglementare este reluată și de CCM înregistrat sub nr 41208/27 11 2006, în art. 77 lit. f.
Actul normativ de natură convențională, generator de drepturi, presupune, așadar, îndeplinirea unei condiții - premisă constând în identificarea locurilor de muncă cu condiții periculoase, vătămătoare identificarea " locurilor de muncă cu condiții periculoase, vătămătoare " pe de o parte și a locurilor de muncă ce necesită " efort neuropsihic "
In cauză, nu s-a făcut dovada unor asemenea locuri de muncă, condițiile periculoase sau vătămătoare putând fi constatate, eventual, printr-o expertiză.
Faptul neidentificării și necalificării locurilor de muncă ca locuri de muncă cu condiții periculoase, ca și faptul nenominalizării personalului pe aceste locuri de muncă, intr-o manieră agreată de părți, poate justifica declanșarea unui conflict de interese intre sindicat și angajator ( patronat ) însă un asemenea conflict de interese nu s-a declanșat.
Spre această idee operează și dispozițiile art. 2 din Anexa nr. 1 la . M, 41208/27 11 2006 care dispune " nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locul de muncă se face de către conducerea unității cu consultarea sindicatului."
Dacă sindicatul nu este consultat, din nou se creează premisele declanșării unui conflict de interese dar sindicatul nici nu a fost consultat intr-un asemenea demers, nici nu a inițiat un asemenea demers și putea să o facă.
Tribunalul a constatat că invocarea unor texte convenabile cu desconsiderarea altora nu se justifică iar acțiunea reclamanților apare ca prematur introdusă.Este necesar ca pârtile din contractul colectiv de muncă să finalizeze activitățile pe care le presupune art. 2 din anexă, și după aceea, in caz de nerespectare, să se procedeze la solicitarea drepturilor prin intermediul justiției după dovada încercării soluționării amiabile a litigiului. Cum asistentul maternal își desfășoară activitatea la domiciliu ( inteles ca " loc e muncă " potrivit pct. d din CCM ) susținerile reclamanților presupun că asemenea condiții periculoase sau vătămătoare există la domiciliul fiecărui salariat, fără nici o posibilitate a angajatorului de a acționa pentru îmbunătățirea acestuia prin eliminarea pericolului. Reamintim că domiciliul persoanei fizice reprezintă un atribut de identificare al acesteia.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din Hotărârea nr. 679/12 iunie 2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, " asistentul maternal profesionist este persoana fizică atestată în condițiile prezentei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său creșterea, îngrijirea și educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primește in plasament sau in încredințare.
Nu există nici un temei pentru a se aprecia că activitățile pe care le desfășoară un asistent maternal profesionist, la propriul domiciliu diferă esențial de activitățile de creștere și educare a copiilor de către părinți in cadrul familial. ori nici unul dintre părinți nu reclamă și nu invocă condiții periculoase, încordare psihică sau activitate in forma muncii suplimentare.
Neîntemeiate sunt și susținerile privind desfășurarea activității in toate cele trei ture, susțineri ce vizează stări și situații absurde.
In baza dispozițiilor Codului muncii art. 108 - 124, timpul de muncă poate fi împărțit in trei categorii: timp de muncă cu o durată normală ( o ore pe zi și 40 ore pe săptămână ), timp de muncă redus sub durata normală ), timp de muncă peste durata normală ( muncă suplimentară ).
Desfășurarea activităților cu respectarea unui anumit program de lucru reprezintă una din trăsăturile specifice ale raportului juridic de muncă.
Întrucât munca efectuată presupune cheltuirea forței vitale a omului, este necesar, in mod obiectiv, ca ziua de muncă se să încadreze in anumite limite, să fie numai o parte dintr-o zi de viată. Așadar, timpul de muncă se află intr-o indisolubilă legătură cu timpul de odihnă, reglementarea lui reprezintă o garanție a dreptului fundamental la odihnă iar dispozițiile legale care reglementează succesiunea timpilor de muncă și de odihnă, au caracter imperativ; orice derogare de la normele pe care le conține este inadmisibilă.
Reclamanții invocă un timp de muncă peste durata normală.
Având ca sursă dreptul comunitar ( directiva 93/104/CE / 23 11 1993 privind unele aspecte ale organizării timpului de muncă, modificată prin Directiva 2000/34/CE / 22 iunie 2000 ) legiuitorul român a prevăzut ( in art. 111 in Codul muncii, că durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
O altă condiție pentru efectuarea muncii suplimentare constă în acordul salariatulu.. Starea de fapt învederată de salariați excede, așadar, dispozițiilor legale privind timpul de muncă, și dacă, într-adevăr, este o situație reală se impune reconsiderarea contractului colectiv de muncă înțeles la izvor de drepturi și obligații și alinierea acestuia, în ceea ce privește situația in fapt, la prevederile legale.
Un asemenea demers, insă, se finalizează prin negocieri, prin acordul părților, și dacă nu, din nou se poate naște un conflict de interese.
, contractul colectiv de muncă și contractele individuale de muncă, nu cuprind prevederi in sensul susținerilor reclamanților și, așa cum am arătat mai sus, in mod obiectiv, salariatul nu poate presta activitatea in condițiile descrise de reclamant( ar însemna că copilul aflat in plasament nu se odihnește timp de 24 de ore neoferind nici asistentului posibilitatea să se odihnească.)
In legătură cu concediul de odihnă tribunalul a constatat următoarele:
Fiind fundamentat contractul individual de muncă dreptul la concediul de odihnă este de natură contractuală. Folosirea efectivă a concediului de odihnă asigură îndeplinirea finalității sale, funcției recreative și de protecție și, de aceea, legea îi acordă prioritate, compensarea in bani a concediului de odihnă fiind posibilă doar in condiții restrictive.
Dreptul la concediul de odihnă este stabilit de lege pentru munca prestată in fiecare an calendaristic ia naștere odată cu încheierea contractului individual de muncă și se realizează pe măsura efectuării muncii.
Legea nu face dacit să consacre o realitate evidentă: necesitatea odihni este consecința firească a efortului depus prin executarea muncii.Acest efort este cuantificabil, măsurabil de către angajator și nu se prezumă. Din chiar însăși denumirea " de odihnă " rezultă că aceasta ( odihna ) urmează, logic, după muncă, după desfășurarea unei activități presupusă de contractul existent.
In scopul efectuării sale, insă, concediul de odihnă, trebuie, în prealabil, programat in condițiile prev. de art. 143 din Codul muncii. colectivă sau individuală se face de angajator cu consultarea sindicatului sau după caz a reprezentantului salariaților.Ea poate interveni până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor. In cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada programărilor, urmare a consultării sindicatului, așa cum nu s-a făcut dovada demersurilor organului sindical, in vederea programării și efectuării concediilor de odihnă.
Cererea de compensare in bani a concediului de odihnă contravine dispozițiilor imperative ale art. 141 alin 4 potrivit cărora compensarea in bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai in cazul încetării contractului individual de muncă " ceea ce nu este cazul în cauza dedusă judecății ".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Administrației Publice Forța Legii, considerând-o netemeinică și nelegală.
Arată că este eronată concluzia la care ajunge instanța și interpretează greșit prevederile legale și contractuale incidente în cauză, deși reclamanții sunt beneficiari ai prevederilor CCM aplicabile la nivel legal la intimata pârâtă, Direcția de Muncă și Protecție Socială
Astfel, sporul de 15% pentru încordare psihică este prevăzut de art. 77 lit. j din CCM aplicabil și se acordă personalului care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea minorilor, sporul de tură de 15% pentru toate cele 3 ture efectuate lunar este prevăzut de art. 77 lit. d din CCM aplicabil și se acordă tuturor salariaților care lucrează în 3 ture lunar, sporul pentru munca prestată în zilele de sărbători legale și în zilele de sâmbătă și duminică, în cuantum de 100% pentru orele efectiv lucrate, este prevăzut de art. 77 lit. e din CCM aplicabil, iar despăgubirile financiare compensatorii pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate, în perioada 2005 - 2007, sunt prevăzut de art. 141 din Codul Muncii și de actele normative de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar: OG nr. 9/2005, art. 19; OG nr. 3/2006, art. 22; OG nr. 10/2007, art. 23 și OG nr. 10/2008, art. 23.
Nu este corectă susținerea instanței că nu a fost nominalizat personalul pentru locurile cu condiții periculoase, deși potrivit prevederilor pct. 4 al nr. 1 la CCM aplicabil, a fost nominalizat personalul care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea minorilor.
Potrivit art. 107 lit. i din Codul muncii, salariații cu muncă
la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute de lege și prin CCM aplicabil salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorilor, astfel că trebuia aplicat CCM la nivelul intimatei pârâte.
Conflictele de interese așa cum sunt definite de art. 4 din Legea 168/1999, nu pot fi declanșate potrivit art. 13 din lege, pe durata valabilității contractului de muncă aplicabil, astfel că greșit instanța reține că acțiunea este introdusă prematur.
Este nejustificată aprecierea instanței de fond, care reține incidența în cauză a art. 108 - 124 din Codul muncii și în baza cărora durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore săptămânal.
În condițiile în care este deja un CCM aplicabil, negociat și semnat, este absurd să se aprecieze că se impuse reconsiderarea CCM, iar pentru munca desfășurată reclamanții nu au fost retribuiți și nici nu li s-a acordat timp liber corespunzător sau compensarea în bani a concediului neefectuat.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata drepturilor solicitate.
În drept au invocat art. 299 și urm. pr.civ.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței prin prisma criticilor invocate și din oficiu, potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, chiar dacă reclamanții sunt beneficiari ai CCM aplicabil la nivelul intimatei pârâte, se reține că, în mod corect, instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 84 din CCM nr. 30078/14.10.2004, și care au fost preluate de CCM nr. 41208/27.11.2006 (filele 93-95 și 98-1000 dosar fond).
În cauză, nu s-a făcut dovada că a avut loc nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către conducerea societății cu consultarea sindicatului, nefiind suficientă menționarea personalului care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea minorilor, iar locurile de muncă, cu condiții periculoase sau vătămătoare, nu au fost identificate.
Deși art. 107 din Codul muncii prevede egalitatea de tratament între salariații cu muncă la domiciliu și cei al căror loc de muncă este la sediul angajatorului, nu se poate reține că devine aplicabil CCM la nivelul intimatei pârâte, dacă nu s-au parcurs fazele de negociere.
Art. 13 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă prevede că nu se pot declanșa conflicte de interese pe durata valabilității unui contract colectiv de muncă, dar prin excepție de la această regulă este posibil acest lucru, atunci când unitatea nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă, astfel că nu se poate reține că instanța a respins acțiunea pe cale de excepție.
Instanța a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, respectiv art. 108-124 din Codul muncii, cât și a art. 141 și urm. din Codul muncii, care reglementează timpul de muncă și timpul de odihnă cât și efectuarea și compensarea concediului de odihnă, astfel că nu sunt întemeiate nici criticile invocate sub acest aspect de recurentul reclamant.
Nici celelalte critici nu sunt de natură a atrage casarea sau modificarea sentinței care este legală și temeinică și nici nu pot reprezenta motive de ordine publică și care potrivit art. 306 alin. 2.pr.civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312.pr.civ. recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, C, -, împotriva sentinței civile nr. 0386/03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /05.11.2009. - -
Jud. fond.
.
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Doina Vișan, Marian Lungu
