Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6256/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5297/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6256
Ședința publică de la 04.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 224/LM/26.06.2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.55576/2009, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și să se constate că recurenta-reclamantă are drept la indemnizația de dispozitiv și de asemenea, are interes în formularea acțiunii. Depune la dosar concluzii scrise și jurisprudență. Invocă dispozițiile OUG nr.137/2000 și arată că deși nu are aceleași atribuții situațiile sunt comparabile. Mai invocă decizia nr.46 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.27/2008 privind recursul în interesul legii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 224/LM/26.06.2009 pronunțata de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr-, s-a respins ca nefondata acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria, prin care s-a solicitat obligarea acesteia la plata indemnizatiei de dispozitiv, in procent de 25%.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999: "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev. în art.1 din Legea nr.138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel ca ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- este așa reiese și din punctul VI al ordinului care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și prin urmare ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
Acest fapt este demonstrat și de denumirea legii care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare), ori, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare și o instituție publică în care toate acele reguli nu se aplică.
Intimata nu a formulat intampinare.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Așa cum rezulta din actele depuse in dosarul de fond recurenta este angajata in baza unui contract individual de munca in cadrul Primariei Comuniei.
In perioada la care se refera pretentiile acesteia, salarizarea personalului din cadrul administratiei publice locale s-a facut in baza unor acte normative succesive: Legea nr. 154/1998,OUG nr.24/2000, Ordonanța Guvernului nr. 3/2006, Ordonanța Guvernului nr.10/2007 Ordonanța Guvernului nr.10/2008.
Actele normative care au reglementat salarizarea personalului contractual din cadrul administratiei publice locale nu au prevazut indemnizatia de dispozitiv, ca drept salarial pentru aceasta categorie de personal.
Reclamanta-recurenta si-a intemeiat pretentiile formulate in fata instantei de fond, dar si motivele de recurs impotriva hotararii pronuntate de Tribunal pe dispozitiile Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr.496/2003, Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr.275/2002, Legii nr.138/1999 si pe OUG nr.63/2003.
In mod corect instanta de fond a retinut ca aceste dispozitii reglementeaza salarizarea personalului militar si civil din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, categorie din care nu face parte si reclamanta-recurenta, motiv pentru care aceasta nu este titularul dreptului la plata indemnizatiei de dispozitiv.
Personalul din cadrul autoritatii publice locale, cum este si cazul recurentei, nu face parte din structurile Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Recurenta, asa cum s-a retinut si de catre Tribunal, nu este salariata a vreunui serviciu desprins din acest minister si trecut in subordinea autoritatii locale. Personalul din cadrul aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, potrivit Legii nr.215/2001, fara a fi subordonat unei autoritati publice centrale, ceea ce ar fi contrar principiului autonomiei ce guverneaza administratia publica locala.
De altfel, art.1 din Legea nr.215/2001, republicată - legea administrației publice locale - dispune că administrația publică în unitățile administrativ teritoriale funcționează, printre altele, în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art.4 din lege, autonomia locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
speciale ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, ca autoritate publica centrala, asa cum au fost reglementate prin OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor nu modifica organizarea administratiei publice locale, motiv pentru care nu se pot retine sustinerile recurentei in sensul ca aceasta ar fi personal civil din cadrul acestui minister, motiv pentru care ar avea dreptul la indemnizatia de dispozitiv.
Pârâta nu este subordonata ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative, întrucât, așa cum rezultă din OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art.3 alin.1 lit.a pct.4, acest minister are ca atribuție îndrumarea și sprijinirea autorităților publice în aplicarea legii și îndeplinirea atribuțiilor.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Dar aceasta lege, asa cum a fost modificata, se refera doar la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr.496/2003 care a modificat si completat Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr.275/2002 stabileste o serie de drepturi tot pentru personalul militar si civil din cadrul acestui minister, fara a reglementa salarizarea personalului din cadrul administratiei locale.
În ceea ce privește existența unei discriminări directe, invocată de recurenta, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută, atâta vreme cât acordarea sporului de dispozitiv nu este prevăzută, cu caracter general, de legislația muncii, iar stabilirea beneficiului unui astfel de spor doar pentru anumite categorii profesionale, prin alte acte normative cu caracter special, nu constituie discriminare, în sensul OUG nr.137/2000 și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât beneficiarii acestor acte normative nu se găsesc într-o situație analoagă cu personalul din cadrul administratiei locale, atribuțiile și responsabilitățile fiind diferite.
Având în vedere considerentele de fapt si de drept aratate și constatând că nu există nici un text legal care să stabilească în beneficiul recurentei indemnizatia de dispozitiv pretinsa, neputând fi reținută nici existența discriminării, Curtea, în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 224/LM/26.06.2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./tehnored.
2.ex./12.11.2009.
Jud. fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
