Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6273/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5283/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6273/
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TMp rin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T M, GRĂDINIȚA DE COPII nr.5 T M, împotriva sentinței civile nr.1284 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal -Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER ÎNVĂȚĂMÂNT TMr eprezentantul reclamanților membrii de sindicat, C, OG, -, și intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant Sindicatul Liber învățământ T M, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 28.10.2009, precum și faptul că recurenții pârâți, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1284/24.06.2009, Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal -Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a admis în parte acțiunea reclamanților, C, OG, -, prin reprezentantul lor SINDICATUL LIBER ÎNVĂȚĂMÂNT T M, împotriva pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TMp rin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T M, GRĂDINIȚA DE COPII nr.5 și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, prin recalcularea salariului de bază, calcularea sporurilor și indemnizațiilor în raport de salariul de bază și plata diferențelor salariale cuvenite fiecărui reclamant, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei; a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Al Județului T, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 3.459 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile invocate, și anume excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T M.A concluzionat instanța de fond că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are nici calitatea de ordonator de credite și pe cea de angajator, deci nu are calitate procesuală pasivă,respingând astfel acțiunea împotriva acestui pârât.
Cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă, în dovedire reclamanții solicitând proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate, probă cu care pârâtul Inspectoratul Școlar Taf ost de acord.
Finanțarea învățământului preuniversitar se realizează conform OG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local, conform art.167 din Legea nr.84/1995 modificată și art.31 lit. din Legea nr.215/2001 modificată.
Dispoziții în acest sens se găsesc și în Normele Metodologice privind administrarea unităților din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice, fiind unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Cu privire la fondul cauzei, a reținut instanța de fond că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat " tranșă suplimentară" însoțit de " o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de activitate în învățământ.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a cărei rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții. Din aceste considerente,și având în vedere și concluziile raportului de expertiză omologat de instanță, a fost admisă în parte cererea reclamanților.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs, dar cu motive de nelegalitate și netemeinicie comune, recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului T M, Primăria Municipiului T M, și Grădinița de Copii nr.5.
Astfel, consideră recurenții că, sentința civilă pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii (art.304 pct.7 Cod procedură civilă ); sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă ); Consiliul Local al Municipiului T M nu are nici un fel de atribuții în ceea ce privește plata drepturilor salariale pretinse; potrivit art. 1 alin. 1 lit. din nr.OG 15/2008 eficienții de multiplicare sunt: 1 ianuarie-31 martie 2008 -valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:259,593 1 aprilie - 30 septembrie 2008 - valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei; 1 octombrie - 31 decembrie 2008 - valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei.
Învederează recurenții faptul că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2007 prevăzut în anexa nr. 2 poziția 5 din nr.OG 11/2007 este 259.593, perioada în care susține expertul că nu s-au aplicat prevederile art. 50 alin.l și alin.2 din legea nr. 128/1997.
Se invocă faptul că în anul 2007 perioada 1 octombrie- 31 decembrie și în anul 2008, perioada 1 ianuarie-1 aprilie, valoarea coeficientului de multiplicare este identică.
Potrivit art. 201 Cod procedură civilă, instanța numește un expert pentru lămurirea unor împrejurări de fapt. Expertul desemnat face vorbire de prevederile legale în vigoare cu privire la salarizare și arată că a studiat înscrisurile depuse, iar în concluzia sa, nu depune și calculele contabile prin care demonstrează la ce concluzie a ajuns.
Consideră recurenții că nu s-a demonstrat pe bază de calcule de specialitate faptul că nu au fost aplicate prevederile art. 50 alin.l și alin.2 din Legea nr. 128/1997, ci doar din presupuneri formale pe baza actelor existente la dosarul cauzei și la instituția de învățământ și că instanța de judecată în mod eronat a procedat la omologarea raportului de expertiză. Era normal să se demonstreze, prin calcule, că în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2007 a fost sau nu inclus coeficientul solicitat, față de faptul că în perioada 1 ianuarie- 1 aprilie 2008 acesta a fost inclus, având în vedere faptul că, potrivit nr.OG 11/2007 și OG15/2008, coeficienții de multiplicare și tranșele de vechime au valori identice.
Față de cele arătate, solicită recurenții admiterea recursului, modificarea sentinței civile în tot în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nefondată și pe cale de consecință exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 28.10.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare Sindicatul Învățământului Preuniversitar T,în numele și pentru membrii de sindicat din tabelul anexat în dosarul de fond, răspunzând criticilor din cererile de recurs și aducând argumente în combaterea motivelor de recurs invocate de recurenți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință corectă și legală.
Critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local al Municipiului T M nu poate fi reținută, întrucât între părți există raporturi juridice derivate din lege (art. 167 alin. 1-3 din Legea nr. 84/1995), în baza cărora plata drepturilor salariale ale persoanelor din unitățile școlare se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale, din această perspectivă fiind irelevantă inexistența raporturilor juridice de muncă cu reclamantul.
În același sens, art. 13 alin. 1 din OUG nr.32/2001 dispune că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv cheltuieli de personal incluse în finanțarea de bază se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În alin. 5 al aceluiași articol se stipulează că în termen de 60 de zile de la publicarea actului normativ, guvernul va aproba norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, norme aprobate prin HG nr. 538/2001.
Într-adevăr, Consiliul Local nu are atribuția de a calcula salariile personalului didactic din unitățile de învățământ însă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de învățământ - pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii prezentei acțiuni de chemare în judecată, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății. În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciem că și Consiliul Local are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pentru considerentele menționate,mai sus și având în vedere obiectul cererii introductive la instanță, se apreciază că sentința trebuie să fie opozabilă și Consiliului Local, acesta având calitatea procesuală pasivă în cauză datorită atribuțiilor sale clare reglementate de legiuitor în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Actul normativ menționat mai sus reiterează ideea potrivit căreia cheltuielile învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, precum și obligația autorităților administrației publice locale și județene, înțelegând prin aceasta consiliile locale și primarii aleși, de a dispune măsurile necesare pentru ca finanțarea acestor cheltuieli să se efectueze potrivit prevederilor OUG nr. 32/2001, legilor anuale ale bugetului de stat și principiilor înscrise în Legea nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ".
În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit. e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului propriu și, deci, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ de la nivelul sectorului.
Într-adevăr recurenții nu au prerogative legale de a calcula sau recalcula drepturile salariale ale personalului didactic din învățământ și nici nu au obligația de plată a drepturilor bănești. În schimb, Consiliul Local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ de pe raza comunei, ori plata drepturilor salariale pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile legale invocate.
Instanța de fond a obligat Consiliul Local al Municipiului T la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de finanțator al unităților de învățământ.
Mai concret, plata drepturilor legale școlilor nu se poate realiza decât prin intermediul recurenților.
Pârâții în cauză urmează a răspunde față de reclamanți, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al membrilor de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - învățământ; angajator, care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată, precum și în calitatea de finanțator a acestor drepturi, deoarece potrivit OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 38 alin.2 lit. d din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, care reglementează atribuția consiliului local de a aproba bugetul local și de a repartiza fondurile pe unități de învățământ preuniversitar, iar potrivit art. 68 alin.1 lit. "f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Critica în sensul că, Consiliul Local nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu subzistă pentru că legitimarea procesuală a Consiliilor Locale este dată de atribuțiile lor de ordonatori principali de credite privind instituțiile de învățământ preuniversitar, finanțarea acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea acestor fonduri se realizează pe baza hotărârilor Consiliilor Locale conform art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995- Legea Învățământului, că este așa rezultă și din art.38 lit. n al Legii nr.215/2001.
Cât privește critica pe fondul cauzei aceasta de asemenea va fi înlăturată deoarece instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept, a făcut o corectă aplicare a legii.
Pentru aceleași considerente pentru care au fost respinse criticile pe fondul cauzei formulate de Consiliul Local al Municipiului T M, se va respinge și recursul formulat de Primăria Municipiului T M și Grădinița nr.5, întrucât ele vizează pe fond aceleași aspecte iar reluarea motivării ar fi nejustificat.
Cât privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că în speță ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de cadrele didactice ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natura salarială.
Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, și data plății efective, pe cale de consecință, măsura reparatorie adecvată fiind, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la data plății efective.
Consecința celor reținute în precedent este că, față de recursurile formulate, sentința este în acord cu legea, iar motivele de nelegalitate nu subzistă, motiv pentru care conform art.312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T M cu sediul în-, T M, județul T, GRĂDINIȚA DE COPII nr.5 T M cu sediul în-, T M, jud. T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TMp rin PRIMAR,cu sediul în- T M, jud. T,împotriva sentinței civile nr.1284/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal -Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, OG, -, prin reprezentantul lor SINDICATUL LIBER ÎNVĂȚĂMÂNT T M cu sediul în-, T M, jud. T și intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T cu sediul în A,-, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
7 ex.
10.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
