Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 656/
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții R, G, cu domiciliul ales la Primăria comunei Jariștea, din comuna Jariștea, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 58/F/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI JARIȘTEA, PRIMARUL COMUNEI JARIȘTEA, ambele instituții cu sediul în comuna Jariștea, jud. V, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurenții reclamanți R, G, și intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI JARIȘTEA și PRIMĂRIA COMUNEI JARIȘTEA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă; la primul termen de judecată, intimații, citați cu copia motivelor de recurs, au depus întâmpinare, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererea de recurs intimații reclamanții și prin întâmpinare intimații au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 58/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții R, G, și în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Jariștea și Primarul comunei Jariștea, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, R, G, și, au chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei Jariștea, jud. V în calitate de angajator și ordonator principal de credite și Primăria comunei Jariștea și au solicitat ca pârâții să aloce, să calculeze și să plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază retroactiv, începând cu data de 17.01.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți și la actualizarea acestor sume cu coeficienții ratei de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății efective.
Reclamanții au mai solicitat obligarea paratului Primarul comunei Jariștea să dispună serviciului competent consemnarea acestei indemnizații în carnetele de muncă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat faptul ca aceeași instanță le-a admis deja o acțiune având același obiect dar cu aplicabilitate până la data pronunțării hotărârii, respectiv 16.12.2008.
De asemenea, în motivarea acțiunii, aceștia au invocat dispoziții ale Ordinului nr. 496/2003, respectiv pct. 9 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și punctul 31.1 din același act normativ prin care se definește personalul civil ca fiind funcționarii publici și personalul contractual din
Reclamanții au invocat prevederi ale Legii nr. 138/1999, art. 13 cu modificările și completările ulterioare, în sensul că aceste drepturi au fost recunoscute și plătite în alte departamente administrativ teritoriale având în vedere prevederile constituționale, capitolul V, potrivit căruia se impun premise de regim unitar de reglementare precum și faptul că se previn și se sancționează potrivit legii toate formele de discriminare.
Legal citată, pârâta Primăria comunei Jariștea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanți.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții, în calitate de persoane angajate în cadrul Primăriei Jariștea, dintre care angajat cu contract individual de muncă până la data de 03.11.2008, așa cum au susținut prin acțiunea formulată și așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârâta Primăria comunei Jariștea, au pretins că le sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 496/2003, respectiv că li se cuvine acordarea sporului reprezentând indemnizația de dispozitiv.
Acest spor este prevăzut de art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și reprezintă 25% din solda de bază, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariile de bază.
Potrivit punctului 9.2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003 privind modificarea Ordinului nr. 275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în cadrul administrației publice.
Potrivit pct. 31.1 din Ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Prin urmare, Ordinul nr. 496/2003, reglementează doar situația funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor ().
Or, administrația publică nu face parte din acest minister, așa cum rezultă din nr.OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea
Un argument în plus că administrația publică nu face parte din acest minister este chiar art. 4 din nr.OUG 30/2007 conform căruia colaborează cu autoritățile administrației publice.
Un ministru poate să reglementeze prin ordin cu privire la ministerul pe care-l conduce și cu privire la personalul acelui minister, dar nu în afara lui.
Astfel, instanța a considerat că este aplicabilă în cauză și Decizia Curții Constituționale nr. 820/03.07.2008, prin care se constată ca fiind neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Astfel, dacă reclamanții se consideră discriminați prin susținerea că prin acordarea acestei indemnizații se asigură egalitate de tratament salarial al tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități, au la îndemână alte căi legale pentru înlăturarea acestei stări de fapt dar nu pot invoca un temei juridic de care beneficiază doar personalul.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, R, G, și criticând-o pentru neacordarea indemnizației de dispozitiv lunară actualizată, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 17.01.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă.
Au invocat faptul că sentința civilă este netemeinică și nelegală în parte, aceștia făcând parte din personalul civil al și fiind îndreptățiți la acordarea indemnizației de dispozitiv, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999 și ale Ordinului nr. 496/2003.
Au invocat ca practică judiciară sentința civilă nr. 37/16.01.2008 privind acordarea sporului de dispozitiv pentru perioada 12.12.2004 - 16.01.2008.
Odată recunoscute drepturile salariale acestea trebuiesc menționate în carnetele de muncă, rezultând în acest fel drepturi și obligații pentru recurenții-reclamanți.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Primăria comunei Jariștea, județul V, a solicitat respingerea recursului avându-se în vedere prevederile legale în materie.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor modifică și completează Ordinul nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii, cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr. 1 care, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare a legii astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/2002 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin, s-a statuat: "După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut: "9.2 indemnizație de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Din art. 13 al Legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil: "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Interpretarea legii trebuie raportată la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art. 1.
În ceea ce privește completarea adusă prin pct. 9.2 introdus prin Ordinul nr. 496/2003, curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Or, reclamanții funcționează în cadrul Primăriei comunei Jariștea iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art. 9.2 din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu le sunt aplicabile.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
A constituit, astfel, opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/2000.
Potrivit art. 1 din nr.OG 137/2000 au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Faptul că în baza unei hotărâri anterioare a unei alte instanțe recurenții-reclamanți au obținut un asemenea drept nu este de natură a schimba practica instanței de recurs, pentru considerentele ce au fost arătate mai sus.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 58/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții R, G, cu domiciliul ales la Primăria comunei Jariștea, din comuna Jariștea, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 58/F/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009.
Președinte, pt. Judecător pt. Judecător
, ,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Benone Fuică
- -
Grefier,
-
: - -/08.07.2009
: 2 ex.//15 Iulie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
