Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.666/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECTIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ V, împotriva sentinței civile nr. 359/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, A, IU, A, G, A, A, G, G, cauza având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta pârâtă DIRECTIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ avocat -, lipsă fiind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar Ordinul Ministrului de Interne nr.275/05.06.2002, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 cu completările, modificările și anexele ulterioare.
Întrebat fiind, reprezentantul recurentei pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului recurentei pârâte.
Reprezentantul recurentei pârâte apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.359/6.05.2008 Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții, escu, Linica, a, T, OG, ., -, G, A, - salariați funcționari publici și, G, G, i - salariați -personal contractual, în contradictoriu cu pârâta Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală V.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților - personal contractual:, G, G, și i drepturile bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv cuvenite pe perioada aprilie 2005 - aprilie 2008, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective, precum și consemnarea acestui drept în carnetele de muncă.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata în viitor a acestui drept.
S-a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanții - funcționari publici și dispune trimiterea dosarului la secția comercială și de contencios administrativ competentă să o soluționeze.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții, escu, Linica, a, T, OG, ., -, G, A, - salariați funcționari publici și, G, G, i au chemat în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V solicitând ca aceasta să le plătească drepturile bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv pentru perioada aprilie 2005- aprilie 2008, actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, precum și plata pentru viitor și înscrierea în carnetele de muncă a acestui drept.
În motivarea cererii lor reclamanții au invocat Ordinul MAI nr.496/2003, Legea nr.138/1999 și Legea nr.188/1999 și în dovedirea acesteia au depus la dosar acte.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că acordarea sporului pretins de reclamanți nu este impus imperativ de lege.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici și personal contractual în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
În ce privește pe reclamanții funcționari publici, având în vedere că pretențiile acestora derivă dintr-un raport juridic de drept administrativ, situație în care competența de soluționare revine secției comerciale și de contencios administrativ, în temeiul art.165 cod procedură civilă se va disjunge cererea acestora și se va trimite secției competente să o soluționeze.
În ce privește personalul contractul, pe fondul cauzei s-a reținut următoarele:
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, îndemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art.1 din Legea nr.138/1999, aceste dispoziții se aplică personalului militar și civil din Ministerul Internelor.
În temeiul art.9 al.4 din OUG nr.63/2003 MAI a emis Ordinul nr.496/2003 potrivit căruia îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleași autorități.
Art.47 din Legea nr.138/1999 definește personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personal contractual.
Cum reclamanții fac parte din personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, s-a constatat că au dreptul la îndemnizația prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 și pe cale de consecință s-a admis acțiunea și a obligat pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V să le achite acest drept cu începere din aprilie 2005 - aprilie 2008, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective și să-l consemneze în carnetele de muncă.
Cât privește capătul de cerere privind plata pe viitor acesta a fost considerat ca nefondat,motivat de faptul că pretențiile formulate de reclamanți au caracterul unor despăgubiri, ori despăgubirile nu pot fi acordate și pentru viitor, iar pe de altă parte în prezent nu se cunoaște evoluția legislației în această materie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ V considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a Legii 138/1999.
În drept a invocat disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat,menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel,Ordinul nr.275/2002 al Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi, lege care, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art.1 al acesteia.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne,Serviciului Român de Informații,Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/2002, și anume:personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate,clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin,s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că nu împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare,precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003,ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or,o atare interpretare este total eronată. Prin urmare,se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct.9.2,care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie să examinăm mai întâi ce spune Legea nr.138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art.13 al Legii nr.138/1999,în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului,reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate,militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție,solda de grad,solda de merit,indemnizația de comandă și gradații,respectiv din salariul de bază.
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr.138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi,astfel cum sunt menționate în art.1.
Revenind la completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003,Curtea reține că, pentru se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,instituții care se integrează administrației publice centrale,aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare,ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate,militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct.9.1 din Ordinul nr.275/2002);personalul civil contractual;personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanții sunt personal contractual angajați în cadrul DIRECȚIEI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ V,iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art.9.2. din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu le sunt aplicabile.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Împrejurarea că și alți salariați aflați în situații similare cu reclamanții au obținut câștig de cauză nu schimbă datele problemei,neputând impune instanței de control o anume soluție, în detrimentul aplicării și interpretării corecte a legii.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul pârâtei ca fondat, astfel că - în temeiul art.312 alin.1 rap.la art.304 pct.9 Cod procedură civilă îl va admite și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ V, cu sediul în Focșani,-, jud.V împotriva sentinței civile nr. 359/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.359/6.05.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții - personal contractual:, G, G, și
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./06.11.2008
Tehnored./2 ex./ 11 2008
Fond:-
Asistenți jud.-C-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
