Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 680/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 680
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții-recurenți, reprezentați prin Sindicatul Liber din . împotriva sentinței civile nr. 112 din 27 ianuarie 2009, dată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Inspectoratul Școlar Județean A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților-recurenți, lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 9.04.2009, intimatul a depus întâmpinare.
Reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reprezentantul reclamanților-recurenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamanților pentru motivele expuse în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 112/27.01.2009, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții, prin Sindicatul Liber din Învățământ, împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Județean
Tribunalul a reținut că prevederile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, de care s-au prevalat reclamanții în acțiunea precizată, nu pot produce față de aceștia efectele preconizate prin demersul judiciar inițiat, întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. 1) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum în cauză.
S-a reținut că salariile personalului din învățământ se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării acestui personal, sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă și tocmai de aceea nu pot fi incidente în cauza de față prevederile art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național referitoare la coeficienții minimi de ierarhizare stipulați în acesta, câtă vreme acestea au caracter general și nu pot înfrânge dispozițiile speciale deja enunțate ce se circumscriu art. 48 - 49 din Legea nr. 128/1997.
Pentru identitate de rațiune și în ceea ce privește personalul nedidactic din unitățile de învățământ, stabilirea salariului s-a arătată că nu poate face obiectul negocierii, fiind, de asemenea, reglementat de lege.
Tribunalul a mai reținut și art. 3 alin. 2) din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, art. 34 alin. 1) din contractul colectiv de muncă, la nivel de ramură din învățământ și art. 157 alin. 2) din Codul Muncii, care stabilește că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, prin Sindicatul Liber din ., invocând în drept dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 și art. 3041Cod procedură civilă.
Sentința a fost criticată pentru netemeinicie, arătându-se că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile contractului colectiv de muncă, solicitarea reclamanților având ca bază legală prevederile OG nr. 11/2007 în principal, iar în subsidiar art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Totodată, recurenții au învederat că tribunalul în mod eronat a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, în situația în care art. 4 din OG nr. 11/2007 prevede că se pot acorda în limitele sumelor stabilite și la date ulterioare creșterile stabilite potrivit prevederilor art. 1, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare.
Mai mult, s-a arătat că, potrivit art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte asupra tuturor angajaților din țară, iar art. 8 alin. 2 din acest act normativ stipulează că în raporturile de muncă dintre angajat și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile salariatului, astfel că trebuie reținută aplicarea art. 40 din contractul colectiv de muncă, sens în care coeficientul de ierarhizare trebuia să fie 255,889 și nu 221,307.
Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Școlar al județului Aap us concluzii de respingere a recursului, arătând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât stabilirea salariului de bază pentru personalul din învățământ se poate face numai în funcție de cuantumul/valoarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți de lege.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 7.10.2008, reclamanții, prin reprezentant Sindicatul Liber din ., au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar Județean A, solicitând instanței obligarea acestuia la calcularea și acordarea către personalul didactic de conducere, îndrumare și control a drepturilor salariale după cum urmează: pentru personalul didactic de conducere, îndrumare și control căruia i se aplică OG nr.11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, coeficient de multiplicare I pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007 suma de 255,889 lei; pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007, 261,005 lei; pentru perioada 01.10 - 31.12.2007, 300,156 lei; pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007 salariul de bază minim pentru personalul nedidactic majorat cu 2% față de nivelul lunii martie 2007, iar pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007, salariul de bază minim pentru personalul nedidactic majorat cu 11 % față de nivelul lunii septembrie 2007; obligarea pârâtului la actualizarea drepturilor salariale enunțate mai sus, până la data plății efective; obligarea pârâților să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și evidențele salariale ale salariaților reprezentați în prezenta cauză.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt că reclamanții sunt încadrați ca personal didactic de conducere, îndrumare și control și respectiv, ca personal nedidactic (conform listelor anexă) la pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului
Personalul didactic de conducere, îndrumare și control este retribuit conform Legii nr.128/1997, modificată prin OG nr.11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, avându-se în vedere ca și valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada în litigiu, după cum urmează: pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007 suma de 221,307 lei, pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007, coeficientul de valorificare 1 suma de 225,733 lei și valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 suma de 259,593 lei.
Cât privește personalul nedidactic, salarizarea acestuia se face, pentru aceeași perioadă potrivit OG nr.10/2007 aprobată prin Legea nr.231/2007.
Art. 48 (1) din Legea nr. 128/1997 prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. 2 al art. 48 prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite maxime și minime, se negociază, în limitele legii prin contractul colectiv de muncă încheiat între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ potrivit legii.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 12 din Legea nr. 130/1996 care reglementează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă, dispoziție care se regăsește și în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel unic național pentru anii 2007-1010, care prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Rezultă din coroborarea textelor legale menționate mai sus că în privința determinării salariilor de bază în învățământ, contractul colectiv de muncă la nivel național nu are aplicabilitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din . împotriva sentinței civile nr. 112 din 27 ianuarie 2009, dată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
15 aprilie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Cu opinie separată,
în sensul admiterii recursului, modificării
în tot a sentinței civile atacate și admiterii
acțiunii reclamanților, reprezentați de
Sindicatul .ui
Grefier,
Red. /9.07. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./9.07. 2009
Prim inst.: și
Motivarea opiniei separate
Prin sentința recurată instanța de fond a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentând că prevederile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii nu pot produce efecte întrucât potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Am opinat în sensul admiterii recursului, a modificării sentinței civile atacate cu consecința admiterii acțiunii reclamanților pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că personalul din învățământ este salarizat sub nivelul minim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010. Art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național prevede coeficienți minimi de ierarhizare pentru personalul calificat, necalificat, administrativ, de specialitate, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școală de maiștri, studii superioare de scurtă durată, acești coeficienți aplicându-se la salariul minim negociat pe unitate, iar salarizarea stabilindu-se ținând cont și de standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, salariul de bază minim negociat este de 440 lei începând cu 1.01.2007.
personalului didactic și didactic auxiliar se face conform Legii nr. 128/1997 modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, luându-se ca și valoare a coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada 1.03.2007 suma de 221,307 lei; pentru perioada 4.09.2007 coeficientul de valorificare 1, suma de 225,733 lei și valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada 10.12.2007, suma de 259,593.
Ca atare, aplicând coeficienții de multiplicare prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 rezultă că ei duc la un salariu de bază sub nivelul minim prevăzut de contractul colectiv de muncă, de 440 lei, așa încât, susținerea pârâților în sensul că acordarea salariului de bază determinat de alți coeficienți de multiplicare (ierarhizare) decât cei prevăzuți în mod expres de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 și Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 nu poate fi luată în considerare.
Analizând prevederile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, rezultă că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte obligatorii asupra tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară, fiindu-le aplicabile și reclamanților în contextul în care art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii și art. 8 din contractul colectiv de muncă nu fac nicio distincție între categoria personalului bugetar și altor categorii de salariați în cadrul altor categorii sociale.
De asemenea, prevederile art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 stipulează că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator, se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile salariatului, indiferent că acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în reglementări legale.
Pentru considerentele prezentate, consider că pretențiile reclamanților membri de sindicat, reprezentați de Sindicatul Liber din Învățământ sunt întemeiate.
Judecător,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Vasilica Sandovici
