Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 701/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.701/CM
Ședința publică din 23 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți SINDICATUL LICELUI DE ARTĂ, cu sediul în T,-, Județ T, SINDICATUL, T, Str. - nr. 20, Județ, împotriva sentinței civile nr.750 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți LICEUL DE ARTĂ SCU, T,-, Județ, ȘCOALA, T, Str. - nr. 20, Județ T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, B, sector 1,--3, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Sindicatului Liceului de Artă T d-na - președinte de sindicat, în baza delegației nr.137/22.09.2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebată fiind reprezentanta recurentei, susține că în cauză nu mai are alte cereri de formulat sau acte noi de depus.
Instanța luând act de declarația acesteia că nu mai are alte înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei având cuvântul solicită admiterea recursului și având în vedere probatoriul administrat și concluziile expertize contabile efectuate în cauză, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii cererii. Totodată solicită și acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar dovada efectuării acestora, respectiv bonuri fiscale.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Sindicatul Liceului de Artă T și Sindicatul "" cu declarat recurs la 27.06.2008 împotriva sentinței civile nr. 750 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, Sindicatul Liceului de Artă și Sindicatul "", în numele membrilor menționați în tabelele anexate acțiunii, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, au chemat în judecată Liceul de Artă " " T și Școala " -" T, pentru a fi obligați la stabilirea salariului minim brut de 440 lei ca bază de calcul pentru personalului didactic auxiliar, începând cu 1 ianuarie 2007, aplicarea de ierarhizare de 1,25, corespunzător studiilor postliceale absolvite și a cerințelor postului, conform fișei postului începând cu 1 decembrie 2004 pentru reclamanta -, încadrată în funcția de administrator financiar patrimoniu I (contabil), plata diferențelor rezultate din salariul recalculat cu baza de încadrare de 440 lei (și coeficient de ierarhizare 1,25 pentru -) și salariul efectiv plătit, diferențe lunare reactualizate cu indicele de inflație, în raport de data fiecărei scadențe lunare până la momentul plății efective, completarea în carnetele de muncă a tuturor mențiunilor din hotărârea judecătorească ce se va pronunța, precum și plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că, potrivit art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007- 2010, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră.
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din același act, contractul de muncă unic la nivel național este aplicat salariaților din unitățile din toată țara, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt).
Au menționat reclamanții că, membrii de sindicat reclamanți sunt angajați în cele două unității școlare pârâte ca personal didactic auxiliar, în funcțiile prevăzute la art. 6 din Legea nr. 128/1997 modificată, îndeplinind condițiile de studii reglementare de art. 8, 19 alin. 1 și a anexei 3 actualizată din aceeași lege.
S-a precizat că, salariul de încadrare al reclamanților se compune din salariul minim brut de 390,8 lei, la care se aplică coeficientul minim de ierarhizare de 1,20 (pentru personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală - art. 40 alin. 1 lit. b pct. 1) la care se adaugă diferențele de treaptă, după cum rezultă din col. 6 - 8 ale tabelului nominal anexat.
S-a învederat că, actul de reglementare al salariului minim brut de 440 lei nu face niciunde precizarea că aceste dispoziții sunt aplicabile doar față de unii salariați, acest contract colectiv valabil încheiat este aplicabil tuturor salariaților și ca efect al dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, el nedeosebind în conținutul său între categorii de salariați față de care se aplică sau nu.
S-a mai arătat că, înlăturarea personalului din învățământ de la acordarea unui drept garantat, fără nicio motivație sustenabilă, reprezintă o discriminare flagrantă.
Astfel, s-a menționat că, Federația Educației Naționale, la care sunt afiliate sindicatele ce reprezintă reclamanții, a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (obiectul petiției fiind "încadrarea personalului din sistemul de învățământ pentru care condiția de pregătire cerută este cea de studii superioare sub salariul minim brut pe țară prevăzut de 2007 - 2010") acesta stabilind că "faptele prezentate în petiție, cu privire la instituirea unui salariu minim brut pentru personalul încadrat pe funții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare în cuantum inferior față de salariul minim brut pe țară stabilit prin 2007 - 2010 reprezintă un tratament diferențiat", recomandând eliminarea acestuia (hotărârea CNCD NR. 291/27 2007 în dosar nr. 334/2007).
Totodată, s-a învederat că, potrivit art. 16 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări și nimeni nu este mai presus de lege, nici măcar Guvernul care, de altfel, trebuie să fie un garant al aplicării și interpretării legii, iar potrivit art. 41 alin. 2, instituirea unui salariu minim brut pe țară reprezintă o măsură de protecție socială a salariaților, legiuitorul neputând institui mai multe valori pentru salariul minim brut pe țară, în mod diferit pentru diferite ramuri de activitate și categorii profesionale, deoarece se încalcă principiul de drept "ubi lex non distinquit, nec nos distingere debemus".
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile: art. 2, 3, și 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007 - 2010, art. 161, 236 alin. 4, art. 241 și art. 283 din Codul muncii, art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, art. 41 alin. 2 și alin. 5 din Constituția României, art. 6, 8 și 19 din Legea nr. 128/1997, modificată, și hotărârea nr. 291 din 27 2007
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar tabele nominale cuprinzând numele membrilor de sindicat pe care îi reprezintă în cauză, extras din 2007 -2010, hotărârea nr. 291/27 2007, carnet de muncă pentru reclamanta () -, Adresa T nr. 14790/1993, diplomă de absolvire școală postliceală, fișa postului pentru reclamanta -, anexa nr. 3 ianuarie - martie 2007 privind salarizarea personalului didactic auxiliar, extras cont.
La data de 23 ianuarie 2008, reclamanții au depus la dosar precizări la cererea de chemare în judecată și centralizatorul sumelor solicitate, precizând că solicită ca aceste sume să fie centralizate cu indicele de inflație, în raport de rata fiecărei scadențe lunare, până la momentul plății efective, tabele privind cuantumul drepturilor salariale aferente anului 2007, solicitate de membrii de sindicat reprezentați de pârâți.
Prin sentința civilă nr. 750 din 2 aprilie 2008 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea având ca obiect drepturi salariale formulată de reclamanții Sindicatul Liceului de Artă T și Sindicatul "" T, împotriva pârâților Liceul de Artă " " T, Școala " - " T și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în totalitate, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, astfel după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, membrii de sindicat reclamanți sunt angajații unităților școlare pârâte ca personal didactic auxiliar, în funcțiile prevăzute la art. 6 din Legea nr. 128/1997, modificată, îndeplinind condițiile de studii prevăzute la art. 8, 19 alin. 1 și în anexa 3 din legea sus amintită.
Aceștia sunt salarizați în baza nr.OG 11/2007, având un salariu de încadrare compus din salariul minim brut de 390,8 lei, la care se aplică coeficientul minim de ierarhizare de 1,2 pentru personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală, la care se adaugă diferențele de treaptă așa după cum rezultă din tabelele nominale anexate acțiunii.
În ceea ce o privește pe reclamanta -, aceasta este încadrată în funcția de contabil (administrativ financiar patrimoniu), a absolvit o școală postliceală, conform diplomei de studii aflată în copie la dosar, beneficiind de treapta de salarizare
Art. 48 din Legea nr. 148/1997 prevede că:
(1)"Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate
(2) de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
a) valoarea de multiplicare 1,000,
b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele 1 și 2 ce fac parte din prezenta lege.
Față de susținerile reclamanților că în ceea ce privește pe membrii de sindicat pe care îi reprezintă, aceștia ar fi îndreptățiți la a beneficia de un salariu minim brut negociat de 440 lei pentru un program complet de 170, începând cu data de 1 ianuarie 2007 conform art. 40 alin. 4/ pentru anii 2007- 2010 iar în ceea ce o privește pe reclamanta -, la un coeficient de ierarhizare de 1,25, conform art. 40 alin. 1 lit. b pct. 2) pe anii 2007 - 2010, văzând și decizia nr. 768 din 18 2007 Curții Constituționale, instanța a reținut următoarele:
Contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice, categorie în care se include și reclamanta (respectiv membrii de sindicat reprezentați de sindicate) au un regim juridic special, determinat de situația deosebită a părților acestor contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru funcționarea instituțiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaților sunt suportate de la bugetul de stat, respectiv de la bugetul local.
Conform prevederilor art. 137 (1) din Constituția României,"Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege".
În aceste condiții, apare justificată necesitatea ca și pentru membrii de sindicat reprezentați în cauză de Sindicatul Liceului de Artă - T și Sindicatul "" să fie stabilite prin lege, în limite precise.
Potrivit art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, în cazul personalului didactic auxiliar, dacă drepturile salariale sunt stabilite prin lege între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
În raport de aceste considerente, acțiunea reclamanților a fost respinsă în totalitate, ca nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
În mod eronat au prevalat în convingerea instanței numai prevederile art. 12 din legea contractelor colective de muncă; dispozițiile art. 40 al.4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010( prin care se stabilește începând cu 1 ianuarie 2007 salariul minim brut negociat lunar pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, de 440 lei ) și ale art. 3 al.2 (prin care se stipulează dreptul de a se încheia contracte colective de muncă și pentru salariații din instituțiile publice fără negocierea clauzelor referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale) se interpretează prin raportare la prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996 cât și ale art. 239 din Codul muncii în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariale, iar prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național se aplică tuturor salariaților din țară, indiferent dacă aceștia sunt din sectorul privat sau de stat, altfel spus, contractuali sau bugetari.
Dacă s-ar considera că aplicabilitatea 2007 - 2010 exclude categoria profesională a personalului didactic, ar fi încălcate următoarele dispoziții legale:
- prevederile constituționale stipulate în art. 5 și 41 ( dreptul la negocieri colective în materia raporturilor de muncă, caracterul obligatoriu al convențiilor colective, instituirea unui salariu minim brut pe țară);
- prevederile art. 3 și 9 din 2007-2010 care stipulează că CCM la nivel național a fost negociat pentru toți salariații, indiferent de sectorul public sau privat în care lucrează cât și obligativitatea negocierilor dintre sindicate, ministere și guvern în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute în CCM național pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat și includerea tuturor drepturilor respective în actele normative prin care acestea se reglementează, ministerul Educației și Cercetării fiind semnatar al 2007-2010.
În cadrul relațiilor de muncă se aplică principiul egalității de tratament față de toți salariații și toți angajatorii, iar CNCD a stabilit prin hotărârea nr. 71/16 aprilie 2007, irevocabilă, că neacordarea salariului minim de 880 lei lunar prevăzut de personalului cu studii superioare din învățământ constituie discriminare. Prin analogie, personalul didactic auxiliar se află în aceeași situație.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Textele de lege incidente în cauză sunt următoarele:
Art. 40 (1) - Se stabilesc următorii coeficienți minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariați:
a) muncitori:
1) necalificați = 1
2) calificați = 1,2
b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1) liceală = 1,2
2) postliceală = 1,25
(2) de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(4) Salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie este de 440 lei, adică 2,59 lei/ oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Art. 9 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010 dispune:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu Guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia."
Art. 12 (1) din pentru anii 2007-2010 dispune:
"Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantumuri sunt stabilire prin dispoziții legale."
Art. 92 (5) din pentru anii 2007-2010 dispune:
"În situațiile în care apar divergențe în legătură cu executarea prevederilor contractelor colective unitățile și sindicatele vor încerca soluționarea acestora mai întâi în comisiile paritare la nivel de unitate, iar pentru rezolvarea problemelor rămase în divergență, se vor putea adresa comisiei paritare la nivel de ramură."
Art. 167 (1) din Legea nr. 84/1995 republicată, privind învățământul, dispune:
" Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Anexa 3 din legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic cuprinde coeficienții de multiplicare pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, funcții de natura celor ocupate de reclamanții recurenți.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus redate rezultă următoarele:
Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 deschide dreptul la negocierea salariului de bază minim brut.
Pentru personalul salarizat din fonduri bugetare, astfel cum sunt și reclamanții recurenți, sindicatele și ministerele au obligația de a purta negocieri cu Guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente și constituirea surselor.
Cu toate că este posibilă încheierea contractelor colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale și avem aici în vedere anexa 3 din Legea nr. 128/1997 care cuprinde coeficienții de multiplicare pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ.
Pe de altă parte, având în vedere faptul că problema pusă în discuție este o chestiune referitoare la executarea contractului colectiv de muncă, în cauză erau incidente dispozițiile art. 92 (5) din pe anii 2007-2010, unitățile și sindicatele având obligația de a încerca soluționarea acestora mai întâi în comisiile paritare de la nivel de unitate până la nivel de ramură.
Această obligație rezultă din însăși natura contractului colectiv de muncă, dreptul muncii devenind un drept negociat, de origine convențională.
Este real că fiecare contract colectiv de muncă are valoare normativă, el alcătuind un drept al muncii propriu al celor care îl încheie.
Dreptul muncii se prezintă sub forma a trei cercuri concentrice: legea, contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă.
Într-adevăr legea este cea care stabilește cadrul general al raporturilor de muncă, contractul colectiv de muncă nu poate decât să concretizeze și să dezvolte dispozițiile legale iar contractul individual de muncă, concretizează prevederile contractului colectiv de muncă pentru fiecare salariat în parte.
De precizat că în situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale ( art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic dispune că problemele privind drepturile salariale și alte drepturi materiale ale personalului didactic și didactic auxiliar - în afară de de bază și a sporurilor de vechime - precum și condițiile de acordare a acestora se negociază în limitele stabilite de lege, în cadrul contractelor colective de muncă dintre administrație și sindicatele din învățământ recunoscute la nivel național (art. 48 din Legea nr. 128/1997).
În legătură cu pretinsa discriminare invocată, Curtea observă că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 1 din Convenția 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, norme juridice internaționale pe care Curtea le putea aplica în mod direct în lumina dispozițiilor art. 20 (2) din Constituția României republicată.
În ceea ce privește relevanța hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 3 ( alin. introdus prin OUG75/2008, art. V) " Sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării."
Pe cale de consecință, curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul în baza art. 312 Cod pr. civilă, hotărârea atacată fiind legală și judicios pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurenții reclamanți SINDICATUL LICELUI DE ARTĂ, cu sediul în T,-, Județ T, SINDICATUL, T, Str. - nr. 20, Județ, împotriva sentinței civile nr.750 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți LICEUL DE ARTĂ SCU, T,-, Județ, ȘCOALA, T, Str. - nr. 20, Județ T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, B, sector 1,--3, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond;
Red.dec. jud. -
Dact.gref.
2 ex./15.10.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
