Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 717/2009 -
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în T,-,. 1,. 4, județul T în contradictoriu cu intimata pârâtă " ROMÂNIA" -, actual " ROMÂNIA" -, cu sediul în T, Calea, DN 6, KM 5,7 județul T, împotriva sentinței civile nr. 1132 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 14 aprilie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 16 aprilie 2009.
CURTEA DE APEL,
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1132 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "" - T, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este angajatul pârâtei, prestând activitate în baza unui contract individual de muncă încheiat între cele două părți contractuale și înregistrat la. sub nr. -/14596/29.04.2002.
Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este actul în temeiul căruia o persoană fizică salariat se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
În contractul individual de muncă al reclamantului nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de vechime, astfel încât analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel național și de ramură, întrucât potrivit art. 241 alin. 1 litera "d" din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară.
Conform normelor contractuale aplicabile, menționate în convențiile scrise, opozabile și obligatorii părților, există posibilitatea includerii sporului de vechime în salariul negociat.
Potrivit art. 40 alin. 2 din contractul colectiv de muncă național pe anii 2001-2002, sporurile procentuale se acordă numai la locurile de muncă unde aceste prestații pecuniare nu sunt cuprinse în salariul de bază negociat.
În anul 2001 fost încheiat cu reprezentanții aleși ai salariaților contractul colectiv de muncă pe anul 2001, care la art. 27.2 prevedea în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat.
De asemenea, în procesul verbal de control nr. 15959/12.12.2005 întocmit în urma verificărilor efectuate la nivelul societății pârâte de către organele de control ale Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, se menționează împrejurarea că la nivelul acestui angajator "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20 % mai mare decât salariul minim pe economie".
Mai reține instanța de fond că în contractul individual de muncă încheiat de reclamant se face referire la salariul lunar și nu la salariul de bază, în condițiile în care potrivit art. 155 din Codul muncii salariul reprezintă salariul de bază la care se adaugă sporuri, indemnizații și orice adaosuri. Iar salariul lunar reprezintăsalariul negociatce include salariul de bază, sporurile și indemnizațiile.
În cauză a fost încuviințată o expertiză contabilă care a vizat calculul sporului de vechime în muncă pentru perioada cuprinsă între 24.07.2004-23.07.2007 și stabilirea vechimii în muncă a reclamantului, expertiză care nu a putut concluziona cu certitudine dacă a fost sau nu acordat sporul de vechime reclamantului.
Față de cele ce preced, instanța a reținut că în speță pârâta a respectat dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național, incluzând sporul de vechime în muncă în salariul brut negociat între părți cu ocazia încheierii contractului individual de muncă, faptul că acest spor nu a fost evidențiat în carnetul de muncă și în contract nu are relevanță juridică, întrucât prevederile contractuale mai sus enunțate menționează acordarea acestuia numai la locurile de muncă unde nu este inclus în salariul negociat.
În lumina tuturor acestor considerente a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în totalitate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susținerea recursului arată că instanța de fond a soluționat cauza fără a-și argumenta însă soluția pronunțată, enumerând doar contractele colective care au stat la baza pronunțării soluției, fără a arăta despre ce contracte colective este vorba, în condițiile în care există contractele colective la nivel de unitate, de ramură și la nivel național, singurul suport reținut de instanța de fond fiind procesul verbal încheiat de
Menționează că în conformitate cu dispozițiile legale, precum și cele cuprinse în contractele colective de muncă, sporul de vechime se acordă în mod obligatoriu, având ca unic criteriu de diferențiere și cuantificare vechimea efectivă în muncă a salariatului, iar dată fiind regula generală statuată de Codul muncii și de contractele colective în sensul că sporul de vechime nu se include în salariul de bază și doar, pe cale de excepție, este permisă includerea acestuia în salariul de bază, în speță această excepție nu poate fi prezumată.
În consecință, susține că în mod greșit prima instanță a interpretat normele de drept invocate în cauză, transformând regula în excepție și excepția în regulă, în sensul că a prezumat includerea sporului de vechime în salariul de bază doar pe considerentul că nu se precizează expres contrariul în contractul individual de muncă și că salariul este mai mare cu 20 % de la o anumită dată. Arată că împrejurarea că salariul de bază include și sporul de vechime nu rezultă din nici un document care ar putea să ateste acest lucru, astfel că nici în statul de plată și nici în carnetul de muncă nu este indicat cât anume din salariul de bază reprezintă acest spor.
Precizează că procesele verbale încheiate de, la care face referire instanța de fond, se referă doar la anumiți angajați, respectiv contracte individuale de muncă și la o anumită perioadă, care însă nu fac obiectul prezentului litigiu.
Mai învederează că instanța de fond a nesocotit concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, prin care s-a constatat că este îndreptățit la contravaloarea sporului de vechime pentru perioada de timp analizată.
În consecință, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în totalitate, în sensul admiterii acțiunii principale, respectiv obligarea pârâtei intimate la plata sporului de vechime conform raportului de expertiză contabilă, calculat retroactiv pe ultimii 3 ani până la data introducerii acțiunii, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică.
Menționează că în anul 2001 fost încheiat contractul colectiv de muncă pe anii 2001-2003, în care se prevedea în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, acest contract constituind un început de dovadă scrisă în condițiile art. 1197 Cod civil, pentru a proba că încă de la nivelul anilor 2001-2003 s-a negociat între patronat și sindicat includerea sporului de vechime în salariul de bază. Invocă totodată faptul că societatea a fost de bună credință și a acordat salarii de bază în care a fost inclus și sporul de vechime, în acest sens fiind depuse la dosar procesele verbale de control încheiate de T și că, de asemenea, la data de 13.08.2008 a fost legal înregistrat noul contract colectiv de muncă pe anii 2008-2009, care prevede că la nivel de societate sporurile cu caracter permanent sunt incluse în salariul de bază.
Susținerile recurentului privind regula neincluderii sporurilor în salariul de baza sunt nefondate, în opinia intimatei regula fiind în sensul că sporurile sunt incluse în salariul de bază, făcând trimitere în acest sens la dispozițiile art. 41, alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național. Arată că interpretarea clauzelor contractuale trebuie să aibă la bază voința internă comună a părților de la data încheierii actului, în speță fiind probată existența acordului de voință dintre părți în sensul includerii sporului de vechime în salariu. Împrejurarea că în carnetul de muncă al recurentului nu este menționat acest spor, nu face dovada susținerilor recurentului în condițiile în care nici celelalte sporuri acordate acestuia nu sunt evidențiate în mod distinct în carnetul de muncă, deși au fost acordate de unitate.
În ceea ce privește acordarea sporului de vechime în continuare, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă, arată că acesta este necuvenit, iar prin recursul formulat recurentul a înțeles să ceară modificarea sentinței recurate doar în sensul plății sporului de vechime pe o durată de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată la instanța de fond, renunțând astfel la acordarea sporului de vechime după data de 23.07.2007.
În drept sunt invocate prevederile art. 80 din Legea nr. 168/1999, art. 154-158 Codul muncii, art. 37-50 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2001-2005, art. 48-57 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pe anii 2001-2005 și 2007-2010, Legea nr. 154/1999 și nr.HG 281/1993.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța urmează a admite recursul ca fondat având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul este angajatul pârâtei, prestând activitate în baza unui contract individual de muncă încheiat între cele două părți contractuale și înregistrat la. începând activitatea la data de 23.09.1999. Din probatoriul administrat în cauză, respectiv contractul individual de muncă al reclamantului, copia carnetului de muncă, nu rezultă în mod clar și fără echivoc acordarea beneficiului pecuniar al sporului pentru vechime în muncă în sensul includerii acestuia în salariul de bază.
De altfel, din cuprinsul contractului individual de muncă rezultă cuantumul salariului lunar negociat, precum și faptul că angajatorul se obligă să plătească drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată și să îi acorde celelalte drepturi prevăzute de lege și de contractele colective de muncă. În consecință, se reține că din clauzele contractuale nu rezultă că în valoarea salariului lunar prevăzut de art. IV din contract ar fi încorporat și sporul de vechime, astfel cum susține, în lipsa oricărui suport probatoriu, intimata pârâtă.
Contractul colectiv de muncă pe anii 2001-2003 la nivel de unitate, prezentat de intimată ca început de dovadă scrisă, nu face dovada includerii sporului de vechime în salariul de bază al reclamantului, neputând fi luat în considerare în condițiile în care nu a fost completat și confirmat prin celelalte probe administrate în cauză. Mai mult, acest contract colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu este producător de consecințe juridice în condițiile în care nu a fost înregistrat la. T, iar în absența unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, își vor produce efectul obligatoriu, clauzele contractelor colective de muncă de la nivelele superioare conform art. 1 din Legea nr. 130/1996.
Astfel, reținându-se clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național, conform cărora sporurile procentuale se acordă numai la locurile de muncă unde respectivele componente salariale nu sunt cuprinse în salariul negociat, coroborate cu clauzele cuprinse în contractul individual de muncă al reclamantului, instanța apreciază că în speță nu s-au produs dovezi în sensul includerii sporului de vechime în salariul negociat, ori în atare situație rezultă fără îndoială că reclamantul este îndreptățit la acordarea respectivului drept salarial, în acest sens instanța urmând a avea în vedere concluziile raportului de expertiză efectual în cauză de expert în ceea ce privește cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului pentru perioada 24.07.2004 - 23.07.2007, perioadă expertizată conform precizărilor făcute de reclamant pe parcursul derulării procesului în primă instanță.
Într-adevăr, începând cu data de 13.08.2008 situația sporurilor de vechime este reglementată conform contractului colectiv de muncă pe anii 2008-2009, fiind totodată încheiat între părți și un act adițional în sensul că salariul negociat include și sporul de vechime, aceste clauze nefiind însă incidente pentru perioada în litigiu și cu atât mai mult nu justifică susținerile intimatei că și în perioada anterioară drepturile salariale au fost calculate în aceiași modalitate.
Susținerile intimatei în sensul că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază pe considerentul că salariul de bază este mai mare cu 20 % pentru salariații proprii, sunt apreciate ca nefondate în condițiile în care acest aspect nu rezultă în mod clar și fără echivoc din acordul de voință al părților manifestat la data încheierii contractului individual de muncă, sporul acordându-se procentual și separat pentru fiecare salariat, avându-se în vedere atât vechimea în muncă, cât și prevederile legale și contractuale aplicabile.
Referitor la procesul verbal de control al T având nr. 15959/12.12.2005, în cuprinsul căruia se menționează că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, se reține că aceste mențiuni vizează alte contracte individuale de muncă și de altfel mențiunile cuprinse în acest act de control nu constituie o probă concludentă soluționării cauzei, obiectul controlului fiind cu totul altul, neexistând dovezi în sensul cercetării acestei probleme decât adiacent, raportat la obiectivul principal al controlului.
Se vor respinge restul pretențiilor reclamantului, întrucât începând cu luna august 2008 sporul de vechime a fost evidențiat separat, alături de salariul de bază, iar pentru perioada august 2007 - august 2008 nu a fost cuantificat, expertiza efectuată nefăcând referire în acest sens, și prin urmare nu poate fi acordat.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca fondat recursul formulat de reclamant, greșit prima instanță respingând acțiunea formulată de acesta, motiv pentru care în temeiul art. 312 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea precizată, formulată de reclamant și în consecință, în temeiul art. 155, 156 și următoarele din Codul muncii, va obliga pârâta la plata în favoarea contestatorului a sumei de 4.601,28 lei stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezentând sporul de vechime actualizat în funcție de rata inflației, aferent perioadei 24.07.2004 - 23.07.2007.
Deși s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost dovedite, motiv pentru care nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1132 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " ROMÂNIA" - T, și în consecință:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 4.601,28 lei, reprezentând cuantumul actualizat al sporului de vechime cuvenit reclamantului pe perioada 24 iulie 2004 - 23 iulie 2007.
Respinge restul pretențiilor reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
2 ex./30.04.2009
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
