Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 742
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de reclamanții:-, și împotriva sentinței civile nr. 418 din 11 03 2009 Tribunalului Iași, intimată fiind: AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ I,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru recurenți și precizează că nu mai are probe de propus și cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în cererea de recurs. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanții, - și au chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă I solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei ianuarie 2004 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății efective și acordarea pentru viitor a acestor tichete, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantei arată că în temeiul prevederilor Legii nr. 142/09.07.1998 privind acordarea tichetelor de masă începând cu data de 01.01.2004 trebuia să beneficieze de acest drept salarial. Salariații din cadrul societății comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și salariații celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator - art. 1 din Legea 142/1998.
Se mai menționează faptul că Legea nr. 142ț09.07.1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanții, calitate de salariați, nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină în primul rând seama de caracterul și lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Reclamanții se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar. În același timp există salariați din același sector care beneficiază de tichete de masă (medici, diferiți funcționari publici, etc.), aspect care denotă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între toți salariații din sectorul bugetar. Se încalcă astfel art. 14 alin. 2 art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 din Codul muncii, art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale în cazul de față al sectorului bugetar.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, prin includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o respingere a dreptului la protecție socială care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că această respingere este generată de o rațiune necesară.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând să se constate prescrierea dreptului solicitat pentru perioada ianuarie 2004 - octombrie 2005 în ceea ce o privește pe reclamanta (angajată din 1999) ceilalți reclamanți fiind reclamanți fiind încadrați în 2007 și 2008.
Pe fond, pârâta a invocat disp. legilor bugetului de stat pe anii 2000 - 2007 și ale legilor privind bugetul asigurărilor sociale de stat. Apreciază că disp. art. 2 Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 aprobate prin HG 5/1999 nu sunt incidente în situația raporturilor juridice stabilite între personalul contractual și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale.
Prin sentința civilă nr.418 din 11.03.2009 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă
Respinge cererea privind plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferentă perioadei ianuarie 2004 - 10 octombrie 2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reține următoarele:
Reclamanții, - și sunt salariații Agenției Județene de Ocupare și Profesională
Potrivit disp. art. 283 pct. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani în cazul în care obiectul conflictului de muncă constă la plata unor drepturi salariale neacordate.
În speță, văzând data formulării cererii de chemare în judecată 10.10.2008 instanța va respinge cererea privind plata sporului de vechime.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Textul de lege invocat nu stabilește o obligație a angajatorului în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, aceasta făcându-se în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă art. 5 se prevede și obligativitatea ca în instituțiile publice tichetele de masă să fie acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la art. Bugetar tichete de masă".
Legile privind bugetul de stat pentru anii 2005 - 2008 (Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005, Legea nr. 487/2006, Legea nr. 388/2007) prevăd că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Față de aceste dispoziții legale, văzând interdicția privind prevederea de sume pentru plata alocațiilor de hrană, instanța reține că angajatorul a fost în imposibilitatea acordării tichetelor de masă în perioada menționată.
Mai mult reclamanții - și au solicitat drepturi și pentru o perioadă anterioară încheierii contractelor individuale de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, - și considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenții că posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanții, în calitate de salariați, nu au dreptul la asemenea tichete. Includerea sau nu în buget a sumelor cu destinație de tichete de masă poate reprezenta o restrângere a dreptului la protecție socială, comparativ cu alți salariați din sectorul bugetar, contrar art.41 din Constituție.
În plus, acordarea acestor tichete doar unor salariați din instituiții publice conduce la ideea unui regim discriminatoriu, contrar art. 1 din Protocolul 12 la Convenție.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Reclamanții se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar. Beneficiul alocației individuale de hrană, sub forma tichetelor de masă, nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă, astfel cum corect a reținut instanța de fond.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 include în categoria "Alte venituri" tichetele de masă, tichetele-cadou, tichetele de creșă și alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă: "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
Acordarea tichetelor de masă nu constituie deci o obligație legală pentru angajator. Pe baza criteriilor stabilite de Legea nr. 142/1998 se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în funcție de resursele financiare, prin contractele colective de muncă.
Aceste clauze din contractele colective de muncă trebuie să prevadă atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă, în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție pentru stabilirea salariaților care primesc astfel de tichete (art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999).
Cu privire la autoritățile și instituțiile publice se stabilesc, de regulă anual, prin legea bugetului de stat, condițiile care permit sau nu acordarea tichetelor de masă. Prevederile din legea bugetului de stat în această materie se grefează pe art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998, în care se prevede că "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Legile privind bugetul de stat pentru anii 2005 - 2008 (Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005, Legea nr. 487/2006, Legea nr. 388/2007) prevăd că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Față de aceste dispoziții legale, văzând interdicția privind prevederea de sume pentru plata alocațiilor de hrană, instanța reține că angajatorul a fost în imposibilitatea acordării tichetelor de masă în perioada menționată.
Curtea are în vedere în acest sens jurisprudența Curții Europene de Justiție care statuează asupra faptului că nimic nu împiedică statele să subordoneze acordarea unor beneficii de constrângerile bugetare, cu singura condiție de respectare a regulii egalității de tratament (pentru analogie cauza, soția De și alții de, hotărârea din 24.02.1994. Or, principiul nediscriminării a fost respectat, sumele necesare pentru acordarea tichetelor de masă nefiind prevăzute, ce efect al aplicării dispozițiilor legale, în toate bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice.
Pentru aceste considerente Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, - și împotriva sentinței civile nr.418 din 11.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 19 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red/Tehnored
08.07.2009, 2 ex
Tribunalul Iași:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
