Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 823/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 823
Ședința din Camera de Consiliu de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2008, privind recursul recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1341 din 13.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA SUCURSALA D și BCR SA B, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2008.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr. 1342 din 13 septembrie 2007, Tribunalul Dolja admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele BCR B și BCR C, și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 11256,31 lei reprezentând drepturi bănești aferente orelor suplimentare efectuate atât în zilele lucrătoare cât și în zilele de sâmbăta și duminica și sărbătorile legale în perioada august 2003-august 2006, peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut în esență următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei BCR Sucursala D, Agenția F,până în luna august 2006, în funcția de agent de pază, desfășurând activitatea în ture conform graficelor întocmite de către pârâtă.
Durata timpului de muncă era de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână,( respectiv 40 ore pe săptămână), ceea ce corespunde și prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă și prevederilor din Codul Muncii.
Astfel potrivit art. 40 alin 1 din contractul colectiv de muncă "durata normală a timpului de muncă al salariaților din BCR SA este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, care se realizează prin săptămâna de lucru de 5 zile", durata maximă a timpului de muncă neputând depăși 48 ore pe săptămână inclusiv orele suplimentare conform prevederilor art. 40 alin 2 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 40 alin. 4 din contract colectiv de muncă "când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă calculate pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depășească 8 ore pe zi sau 48 ore pe săptămână".
De asemenea potrivit art.109 alin. 1 din Codul Muncii "durata normală a timpului de muncă era de 8 ore pe zi și de 40 ore pe săptămână", durata maximă a timpului de muncă neputând depăși 48 ore pe săptămână inclusiv orele suplimentare, conform art.111 alin 1 din Codul Muncii, iar potrivit art. 111 alin 2 din Codul Muncii "când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă calculate pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depășească 8 ore pe zi sau 48 ore pe săptămână".
Datorită planificării activității în ture reclamantul a lucrat în fapt în fiecare lună cu mult peste durata normală a timpului de muncă ( până la 240 de ore pe lună) așa cum rezultă din foile colective de prezență, din graficele de planificare a turelor și din situația centralizatoare întocmită de pârâtă.
Pârâta nu a plătit toate orele lucrate de reclamant într-o lună așa cum rezultă din fluturașii de salarii și din situația centralizatoare întocmită de aceasta încălcând astfel prevederile art. 154 din Codul Muncii potrivit căruia " pentru munca prestată în baza contract individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, prevederile de art. 39 alin. 1 lit. a potrivit căruia salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, și art.40 alin. 2 lit. C din CODUL MUNCII potrivit căruia angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contract colectiv de muncă și din contract individual de muncă.
Ca urmare instanța va obliga pârâta să plătească orele lucrate de reclamant în fiecare lună, în perioada iulie 2004 - august 2006, peste durata normală a timpului de muncă.
Potrivit art.117 alin. 1 din Codul Muncii "munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal prevăzut. la art. 109 era considerată muncă suplimentară".
Conform art. 119 din Codul Muncii "munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia", iar "în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut. de art.119 alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, spor care stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau după caz al contractului individual de muncă și care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază, așa cum prevăd dispozițiile art. 120 Codul Muncii.
De asemenea potrivit art. 44 alin. 1 din contractul colectiv de muncă "munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal prevăzut. de art.40 alin. 1 este considerată muncă suplimentară și se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia, conform art. 44 alin. 3, iar în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul și condițiile prevăzut la alin. 3 munca suplimentară va fi plătită prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, potrivit prevederilor art.14 alin. 3 din anexa 1 - Regulamentul privind salarizarea personalului din BCR - SA.
Instanța a reținut că orele de muncă efectuate de reclamant în afara duratei normale de lucru ( de 160 de ore pe lună) sunt deci ore suplimentare, pentru care trebuia să beneficieze fie de timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, fie de plata unui spor la salariu.
Cum din actele depuse la dosar a rezultat că reclamantul nu beneficiat nici de compensarea orelor suplimentare prin ore libere plătite în următoarele 30 zile, fiind planificat în fiecare lună după același algoritm, nici de plata unui spor la salariu, așa cum rezultă din ștatele de salarii ( fluturașii de salariu ) și din situația întocmită de pârâtă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului un spor pentru orele suplimentare, ore lucrate atât în zilele lucrătoare (de luni până vineri), cât și în zilele de repaus săptămânal (sâmbătă și duminică) și în zilele de legală arătate în contractul colectiv de muncă.
În ce privește cuantumul sporului instanța constată că în contractul colectiv de muncă și în Regulamentul privind salarizarea personalului din BCR - SA există reglementări exprese
privind sporul ce se acordă pentru orele suplimentare efectuate în zile lucrătoare ( art. 14 alin 3 din regulamentul de salarizare, teza I ), în zilele de repaus săptămânal (art. 49 din CCM și art. 14 alin 3 teza a II a din regulamentul de salarizare), în zilele de legală ( art. 50 din CCM și art. art. 14 alin 3 teza a II a din regulamentul de salarizare).
Majoritatea acestor reglementări au caracter general fiind aplicabile tuturor categoriilor de salariați ai BCR.
Altele însă se referă expres la modalitatea de plată a orelor lucrate în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru ( art. 14 alin. 4 din regulamentul de salarizare).
În măsura în care există reglementări speciale privind activitatea în ture, cum este cea a reclamantului, se vor aplica acestea cu prioritate, iar nu reglementările cu caracter general, ce vizează celelalte categorii de salariați.
Pe de altă parte nu se vor cumula și nu se vor aplica concomitent și reglementări speciale și reglementările cu caracter general.
Astfel reclamantului i se va aplica pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și în zilele de legală sporul de 100% prevăzut de art. 14 alin 4 din regulamentul de salarizare potrivit căruia "munca prestată în sâmbăta liberă, în ziua de duminică sau sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază brut, dacă numărul total de ore lucrate depășește durata normală a timpului de muncă, cu respectarea prevăzut.art.14 alin. 2 din prezentul regulament și ale art.111 alin. 2 din Codul Muncii ", având în vedere că sunt îndeplinite cerințele acestui text.
Nu i se aplică în schimb prevederile art. 49 din CCM, normă cu caracter general, potrivit căruia "repausul săptămânal se acordă cu respectarea dispozițiilor legale în două zile consecutive de regulă sâmbăta și duminica.
Întrucât desfășurarea normală a activității băncii impune organizarea programului de lucru și în zilele de repaus săptămânal, acordarea se va face în alte două zile consecutive în perioada imediat următoare.
În situația prevăzut. de alin 2, salariații vor beneficia de un spor de salariu de bază brut lunar de 25%".
De asemenea nu se aplică nici prevederile generale ale art. 50 alin. 2 din CCM, potrivit cărora " în cazul în care nu se acordă zile libere salariații beneficiază pentru munca prestată în zilele de legală de un spor de 100% la salariul de bază brut lunar corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru".
Pentru orele suplimentare efectuate în zilele lucrătoare de către agenții de pază nu există reglementări speciale, condiții în care se aplică dispozițiile generale, respectiv art. 14 alin. 3 teza I din Regulamentul de salarizare ce vizează acordarea unui spor de 100% in această situație.
Ca urmare, instanța va admite în parte cererea precizată și va obliga pârâtele să plătească reclamantului drepturile salariale ( salariu cuvenit și sporul de 100%) aferente orelor suplimentare efectuate atât în zilele lucrătoare, cât și în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legală conform art. 14 alin. 3 teza 1 și art. 14 alin. 4 din Regulament efectuate în perioada iulie 2004- august 2006 peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână corespunzător fiecărei luni, așa cum au fost recunoscute și calculate chiar de pârâtă în situația depusă la primul termen de judecată.
Având în vedere că angajatorul nu a plătit drepturile salariale pentru orele suplimentare în cauză sunt aplicabile și disp.art.161 alin. 4 din Codul Muncii potrivit cărora " întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Ca urmare, instanța va obliga pârâta la reactualizarea drepturilor salariale cuvenite lunar cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.
Cu privire la apărarea pârâtei invocată în concluziile scrise că nu ar fi existat dovezi privind aprobarea conducerii pentru efectuarea orelor suplimentare, instanța a înlăturat- apreciind că această aprobare ( cerută și de art. 14 alin. 5 din Regulament ) s- materializat în semnarea graficelor cu turele agenților de pază de către conducerea pârâtei și ulterior a foilor colective de prezență.
De asemenea înlăturat susținerea pârâtei că reclamantul nu a făcut cerere de compensare cu timp liber corespunzător, deoarece nu este reglementată o astfel de condiție, dimpotrivă era obligația angajatorului să acorde timp liber prin planificarea turelor în mod corespunzător, obligație ce îi revenea în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii (aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contract colectiv de muncă și din contract individual de muncă), obligație pe care nu a îndeplinit-
Cu privire la sporul de noapte de 25% reglementat de art.46 alin.1 și 2 din contract colectiv de muncă potrivit căruia "munca prestată între orele 22 _ 6 este considerată munca de noapte și se desfășoară cu respectarea dispozițiilor legale, iar personalul care își desfășoară activitatea în condițiile alin. 1 beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază brut lunar, dacă timpul lucrat noaptea este de cel puțin 3 ore " și de art. 15 din Regulament, potrivit cărora personalul care își desfășoară activitatea în schimbul de noapte, între orele 22-6 beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază brut pentru orele lucrate în timpul nopții, dacă timpul lucrat noaptea este de cel puțin 3 ore, instanța a constatat că acesta a fost acordat de pârâtă, așa cum rezultă din fluturașii de salariu, astfel că cererea sub acest aspect este neîntemeiată.
Cu privire la sporul de 10% de port armă precizat ulterior ca fiind sporul de risc prevăzut de art. 17 din Regulament, instanța a constatat că acesta nu e prevăzut pentru paznici, ci expres pentru alte categorii de salariați, respectiv pentru salariații care lucrează în arbitraj la administrația centrală, în activitatea de casierie ( încasări, plăți, numerar ) și în activitatea de verificare și achiziționare de metale prețioase din toate unitățile teritoriale ale băncii, activități cu un specific deosebit determinat de un grad mare de încordare psihică și stres.
Locurile de muncă, funcțiile și sporul din salariul brut lunar acordat pentru risc sunt expres arătate în art. 17 alin. 3 și alin. 5 din Regulamentul de salarizare.
Cum locul de muncă al reclamantului și funcția acestuia nu se regăsesc în aceste prevederi speciale, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod eronat instanța a interpretat anumite texte legale ce reglementează 2 din sporurile cerute și anume cel pentru orele suplimentare și cel pentru orele suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, precum și în zilele de sărbători legale, care au temeiuri juridice diferite.
Astfel suma acordată reprezintă doar sporul pentru orele suplimentare, plătite în baza art 14 alin.3 din regulamentul de salarizare al BCR.
În ceea ce privește sporul pentru orele suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă și duminică precum și sărbătorile legale, instanța de fond încalcă prevederile legale, unind două sporuri de 100%, care au temeiuri juridice diferite, respectiv art. 14 alin 3 teza I din regulamentul de salarizare și art. 14 alin. 4 din același regulament.
Referitor la sporul de 25% pentru lucrul sistematic în zilele de repaus săptămânal, în mod nelegal instanța nu l-a acordat deși textele legale erau clare și nu făceau distincție între categoriile de salariați și programul de lucru.
Cu privire la sporul de 10%, recurentul a arătat că soluția instanței de fond este de asemenea nelegală, în condițiile în care s-a dovedit faptul că reclamantul a efectuat paza având asupra sa armament cu muniție, situație ce se încadra la art. 40 lit. C din CCM la nivel național.
A mai fost criticată sentința și cu privire la actualizarea sumei de la data pronunțării sentinței și nu de la data la care se datorau sumele respective, precum și cu privire la neluarea în considerare a expertizei întocmite în cauză și neacordarea cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Sunt întemeiate criticile recurentului privind cele două sporuri de 100% pentru orele suplimentare și pentru orele efectuate sâmbăta și duminica în sensul că au temei juridic diferit și reprezintă două sporuri distincte, Astfel, se reține că instanța a acordat recurentului reclamant un singur spor de 100% pentru orele suplimentare efectuate atât în zile lucrătoare cât și în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale și în acest sens și-a însușit suma care a rezultat din întâmpinarea intimatei adică 11256,31 lei venit brut.
Potrivit art. 61 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, modalitățile concrete de stabilire, aprobare și acordare a salariilor, sporurilor, primelor etc. sunt prevăzute în Anexa nr. 1 la contractul colectiv de muncă, respectiv în Regulamentul privind salarizarea personalului Băncii Comerciale Române.
Potrivit art. 35 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară și se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile sau prin adăugarea unui spor la salariu, dispozițiile fiind în acord cu normele legale prevăzute de art. 117-120 din Codul Muncii.
Art. 35 alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității stabilește că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, potrivit prevederilor art. 16 alin. 3 din Regulamentul privind salarizarea personalului.
În condițiile art.14 (devenit 16) alin.3 din Regulamentul de salarizare al Băncii Comerciale Române " în care se prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber plătit corespunzător. Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber plătit corespunzător în următoarele 30 de zile orele suplimentare se vor retribui cum un spor după cum urmează:
-100% din salariul de bază brut dacă orele suplimentare (maxim 8 ore săptămânal) sunt efectuate în zilele lucrătoare;
-100% din salariul de bază brut pentru munca prestată suplimentar în zilelede repaus săptămânal sau în zilele în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează".
Se constată astfel că, prin negociere, s-a stabilit distinct sporul pentru ore suplimentare prestate în zilele lucrătoare și cel pentru orele suplimentare prestate în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale.
Dispozițiile legale aplicabile pentru stabilirea salarizării pentru munca în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale sunt următoarele:
Pentru munca în zilele de sărbători legale, Codul Muncii cuprinde următoarele dispoziții legale:
Art. 136 - Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Art. 137 - (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Pentru munca în zilele de repaus săptămânal, Codul Muncii cuprinde următoarele dispoziții legale:
Art. 132 - (1) săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
În cadrul negocierilor la nivelul unității,concretizate în Regulamentul de salarizare, s-a stabilit modul în care este salarizată munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale astfel:
Art.14 (devenit art. 16 după renumerotare)alin. 4 - " Munca prestată în sâmbăta liberă în ziua de duminică sau sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul brut dacă numărul total de ore lucrate depășește durata normală a timpului de muncă cu respectarea prevederilor art.14 (2) din prezentul regulament și ale art.111 (2) din Codul Muncii ".
Prin urmare, se constată că alin. 3 reglementează sporul pentru orele prestate peste programul normal de lucru, iar alin. 4 reglementează sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficelor de lucru, ipotezele celor două texte fiind vădit diferite, astfel că cele două sporuri nu se exclud reciproc.
legale, după cum s-a arătat mai sus, stabilesc în mod diferit sporurile cuvenite la salariu: se cuvine oricărui salariat un spor pentru munca suplimentară necompensată cu timp liber corespunzător - în compensare pentru efortul suplimentar depus, un alt spor de 100% pentru munca în zilele de sărbători legale - în compensare pentru faptul că salariatul acceptă să presteze muncă în aceste zile și un alt spor (stabilit de comun acord prin contract colectiv de muncă sau contract individual de muncă) pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal - în compensare pentru faptul că salariatul nu beneficiază de timp liber în zilele de sâmbăta și duminica, zile care constituie regula pentru acordarea repausului săptămânal.
Dacă normele juridice, reprezentând reglementări minimale ale drepturilor salariaților, stabilesc distinct aceste sporuri, atunci nici angajatorul nu poate să evite acordarea acestor drepturi.
În speță, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității s-au respectat dispozițiile legale, fiind reglementate distinct aceste sporuri.
Este însă eronată interpretarea propusă de intimată în sensul că pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale se cuvine reclamantului doar un spor de 100% pentru ore suplimentare, excluzând pe calea interpretării dreptul salariatului de a beneficia de celălalt spor, acela pentru munca în aceste zile de repaus sau sărbători legale interpretare preluată și de instanța de judecată.
În cauză s-a efectuat și o expertiză care a calculat contravaloarea orelor suplimentare ce s-ar cuveni reclamantului precum și contravaloarea sporurilor de 25% și 10% solicitate de către acesta.
Verificând însă modul în care expertul a calculat aceste drepturi se constată că acestea nu au fost calculate corect.
Astfel expertul a stabilit ca fiind ore suplimentare toate orele ce depășeau 8 ore pe zi lucrate de către reclamant.
Ori potrivit art 117 alin 1 din Codul Muncii, este considerată muncă suplimentară, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută de art. 109. Este vorba deci de acele ore care depășesc 40 de ore pe săptămână, și nu cele care depășesc 8 ore pe zi. Expertul ar fi trebuit deci să stabilească ca fiind ore suplimentare doar in acele situații în care orele prestate de către reclamant depășeau 40 de ore săptămânal, lucru pe care nu l-a făcut.
În aceste condiții sentința atacată este una nelegală și netemeinică și în baza art.304 și 312 cod proc. Civ. se impune casarea sentinței în vederea efectuării unei noi expertize care să aibă în vedere prevederile legale enunțate.
Celelalte critici formulate de către reclamant sunt neîntemeiate.
Astfel în cererea inițială reclamantul se referă la sporul pentru lucrul pe timp de noapte,spor despre care instanța de fond a reținut corect că a fost plătit de către pârâtă,
În motivele de recurs recurentul face referire la un spor de 25%pentru lucrul sistematic în zilele de repaus săptămânal, lucru pe care nu l-a cerut la instanța de fond.
De asemenea cu privire la sporul de 10% pentru port armă instanța de fond a reținut în mod corect că pentru personalul de pază nu a fost prevăzut un asemenea spor.
Nici critica vizând reactualizarea sumelor respective nu este întemeiată, instanța dispunând reactualizarea de la data fiecărei scadențe lunare și nu de la data pronunțării sentinței așa cum arată recurentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1341 din 13.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA SUCURSALA D și BCR SA B, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen la 15.04.2008.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
4 ex/
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Lucian Bunea, Ioana Moțățăianu
