Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 885/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 885/R/2008
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil introdus de recurenții reclamanți, -, toți prin mandatar, domiciliat în S M,-, județul S M și recurentul pârât - SA- GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239 și domiciliul procesual ales în C N,-,. 1,. 3-4, județul C în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii domiciliați în C N, Calea, nr. 3,. 15, județul C, ambii domiciliați în S M,-,. 3, Județ S M împotriva sentinței civile nr. 188/D din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, La dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 21 mai 2008 întâmpinare formulată de recurenții pârâți la recursul declarat de recurentul - SA- GRUP; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 188/D din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a admis acțiunea reclamanților, -, în contradictoriu cu pârâta și, în consecință:
A obligat societatea pârâtă la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății, după cum urmează:
1., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
2., Paști 2005, 2006 și C 2005, 2006;
3., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
4., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
5., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005;
6., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
7., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005;
8. -, Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
9., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
10., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
11., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005;
12., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
13., Paști 2005, 2006 și C 2004, 2005, 2006;
A obligat pârâta la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art.3 alin.3 din OG9/2000.
Din considerentele sentinței se reține că excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților a fost soluționată în sensul respingerii în ședința publică din 31.01.2008, instanța apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c și nu lit. e din Codul muncii.
Pe fond, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2004 " Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se acordă suplimentărilor vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor ". Prin alin. 2 s-a precizat că " Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 reia textul art. 168 alin. 1 în aceeași variantă cu cea din anul 2004, dar modifică aliniatul 2 dispunând că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Acest din urmă text se regăsește în ultima formă menționată și în CCM pe anul 2006 și pe anul 2007.
La dosarul cauzei, pârâta a depus Adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 în care se menționează că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colectiva voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ". Prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al datată 31.08.2007 semnată de reprezentanți ai patronatului și sindicatului se dă o interpretare textului în discuție " potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art. 31 din același act normativ dispun că poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. Art. 236 alin. 4 Codul muncii dispune că CCM încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Toate aceste norme condiționează valabilitatea CCM de voința părților semnatare și de respectarea dispozițiilor legale aplicabile, voința partenerilor sociali trebuind să se manifeste în conformitate cu prevederile legale.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 conferă posibilitatea modificării CCM prin voința părților, dar precizează formalitățile care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență acestor modificări.
Textul reia un principiu general, aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate prin acordul de voință al părților, dar numai până în momentul încetării efectelor acestor acte. Ca atare și CCM poate fi modificat potrivit acordului de voință al părților doar pe parcursul executării lui.
În cauză, înscrisurile depuse în probațiune de către pârâtă (Adresa Comisiei Paritare fila 97) vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul unității, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui CCM anula și în totală contradicție cu exprimarea neechivocă cuprinsă în textul menționat în fiecare an din cei pentru care se solicită drepturile. În acest sens art. 168 alin. 2 prevăzut, că suplimentările în cauză au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003 fiind astfel de necontestat că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul de bază și în anii 2004, 2005 și 2006, câtă vreme s-au menținut și dispozițiile aliniatului 1 al art. 168. În consecință, reinterpretarea clauzei în discuție după încetarea Contractului Colectiv de Muncă pe fiecare an în discuție, cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea 130/1999 și fără a se înregistra actele de reinterpretare la organele competente, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit și neechivoc al dispozițiilor art. 168 alin. 1 și 2.
Din cuprinsul actelor depuse în probațiune de către pârâtă, respectiv statele de plată și centralizatorul salariilor pe anii 2003-2007, nu rezultă cu certitudine că pârâta și-ar fi executat obligația de plată a drepturilor solicitate de reclamanți, urmând ca instanța să admită acțiunea acestora, raportat și la perioada lucrată de fiecare reclamant în parte.
Astfel, reclamanta în perioada 07.06.2003-21.04.2005 a fost în concediu pentru creșterea copilului. Pe durata concediului, contractul individual de muncă al reclamantei a fost suspendat în baza dispozițiilor art. 51 alin. 1 lit. a Codul muncii și, ca atare, pentru această perioadă nu poate beneficia de suplimentările în litigiu.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului acestor drepturi, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1, calculul se face raportat la salariul de bază mediu pe SNP
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept evocate, instanța a admis cererea fiecărui reclamant conform dispozitivului.
În ce privește daunele solicitate sub forma dobânzilor legale pentru neachitarea drepturilor la scadență, instanța apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art.3 alin. 3 din OG9/2000.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs contestatorii, -, toți prin mandatar și intimata - SA
Prin recursul formulat, contestatorii, -, toți prin mandatar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării intimatei la plata sumelor solicitate cu titlu de drepturi salariale calculate raportat la salariul mediu brut pe unitate cu dobânzile legale aferente și acordarea drepturilor salariale restante cu dobânzile aferente și pentru anul 2007 pentru salariații ale căror contracte au încetat în cursul anului 2007 sau continuă și la data prezentei.
Prin motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond care a admis parțial acțiunea, instanța interpretând, în opinia lor, actele depuse la dosar de către intimată și diminuând cuantumul pretențiilor recurenților în acest sens luând în considerare adresa 2022 din 4 septembrie 2007 și nu cele depuse de contestatori,respectiv adresele 1666 /2003, 313/2005 și 713/2006.
Aceste din urmă înscrisuri sunt rezultatul negocierilor anuale dintre conducerea și purtând semnătura împuterniciților legali ai acestora, pe când înscrisul depus de intimată nu are viza și semnătura. Drepturile stabilite în urma negocierilor sindicatului cu patronatul exemplificate prin cele trei adrese mai susmenționate deveneau obligatorii pentru sucursale, și cum în redactarea lor nu era inclus salariul de bază mediu s-a ales ca bază de calcul salariul mediu brut, neluat în calcul de către intimată.
Recurenții invocă faptul că și alte drepturi salariale acordate contestatorilor au fost calculate la nivel de salariu mediu brut, sens în care solicită altfel calcularea drepturilor salariale restante cu dobânzile legale aferente pentru anii 2004-2007.
În drept invocă art. 304 cod procedură civilă, art. 161 alin 4 Codul muncii, art. 168(1), art. 3,7 din contractul colectiv de muncă și cele trei adrese depuse ca înscrisuri.
Prin recursul formulat, - SA solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În primul rând invocă excepția de prescriere a acțiunii conform art. 283 alin 1 Codul muncii, care stipulează un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, text legal care nu face distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă, conform sintagmei " ubi lex nondistinquit, nec nos distinquere debemus ".
Recurenta arată că în anul 2003 primele de Paște și C au fost achitate salariaților prin includerea lor în salariul de bază care s-a realizat practic prin cumularea acestor prime și împărțirea sumei la 12, obținându-se suma care a fost introdusă în salariul de bază a fiecărui angajat, prin care s-a majorat salariul, fiind evidențiate în carnetele de muncă sub denumirea de "reașezarea salariului ".
Nu corespunde adevărului ceea ce a reținut instanța de fond privitor la acest aspect nici în ceea ce privește neintroducerea acestor prime în salariile pentru anii 2004-2007, dat fiindcă suma rezultată, mai susmenționată, nu a mai fost omisă niciodată din salariul de bază, aspect reliefat atât de carnetele de muncă cât și de statele de plată. Ori, în condițiile în care se dispune introducerea primelor în salariul de bază pentru anii 2004-2006 ar însemna că unitatea să plătească de mai multe ori aceste prime.
Cât privește salariul luat în calcul la aceste majorări, recurenta învederează instanței că acesta a fost salariul de bază în întregul lui cu indexările care au urmat anului 2003, și deci nu există nici o contradicție în cele stipulate în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 care au menținut dispozițiile art. 168 alin 1 și drepturile salariale acordate.
În drept invocă art. 103, 274, 304 pct 9, art. 312 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare,intimații recurenți au solicitat respingerea recursului invocând pe de o parte excepția nulității iar pe de altă parte respingerea ca nefondat a recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu,sub aspectul nulităților de ordine publică se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 cod procedură civilă, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
Criticile aduse hotărârii sunt nefondate.
În ceea ce privește excepția de prescripție invocată în recursul societății, corect și legal a făcut instanța de fond aplicabilitatea art. 283 alin 1 lit c din Codul muncii care stipulează termenul de " 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale" neacordate sau despăgubiri către salariați.
Nici critica pe fond a hotărârii nu este întemeiată în nici unul din cele două recursuri.
Astfel cum rezultă din probele administrate prin contractul colectiv de muncă la nivelul societății, care constituie și lega părților, conform art. 236 Codul muncii, s-au acordat drepturi salariale suplimentare cu ocazia Sărbătorilor de Paște și de C, în cuantumul unui salariu de bază mediu, fiind și acordate acestea în anul 2003.
Dar pe lângă obligativitatea executării contractului colectiv de muncă, art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă stipulează la art. 31 posibilitatea modificării clauzelor acestui contract când părțile convin, dar acest lucru se poate realiza doar pe parcursul executării fiecărui contract, deci o modificare sau reinterpretare a clauzelor contractului după momentul încetării efectelor contractului colectiv de muncă, art 23 din Legea nr. 130/1996 nu poate produce efecte; de altfel din probațiunea administrată, societatea căruia îi incumbă în principal sarcina probațiunii, conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada executării clauzelor contractului și pentru anii 2004- 2006.
Cu privire la stabilirea cuantumului acestora, instanța a făcut aplicabilitatea art. 168 alin 1 din contractul încheiat de părți, acesta fiind salariul mediu al societății.
Nici critica formulată de recurenții salariați nu subzistă câtă vreme instanța s-a pronunțat asupra cererilor astfel cum au fost formulate în dosarele conexate, drepturile salariale cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2006, conform art. 129 pct. 6 cod procedură civilă.
Față de cele mai sus expuse și neexistând nici un motiv de nulitate pe care instanța să îl invoce, în temeiul art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, urmează a fi respinse ambele recursuri și menținută hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții reclamanți, -, toți prin mandatar, domiciliat în S M,-, județul S M și recurentul pârât - SA- GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239 și domiciliul procesual ales în C N,-,. 1,. 3-4, județul C în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii domiciliați în C N, Calea, nr. 3,. 15, județul C, ambii domiciliați în S M,-,. 3, Județ S M împotriva sentinței civile nr. 188/D din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red dcz -
26.06.2008
Jud fond
Dact IC
2ex/27.06.2008
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
