Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 912/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 912
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, și împotriva sentinței civile nr. 578 din 3.04.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dosarul este la al treilea termen de judecată, părțile au solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului I, solicitând obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 01.01.2004 și până în prezent, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective și acordarea pentru viitor acestor tichete de masă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că împrejurarea că Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că ei, în calitate de salariați, nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină în primul rând seama de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților, pentru asigurarea securității muncii și unor condiții optime la locul de muncă.
Indiferent dacă sunt sau nu prevăzute în bugetul anual sume cu această destinație, pârâții - angajatori au obligația să acorde aceste tichete, iar pentru fi aplicabilă această reglementare legală din actul normativ cu caracter special, pârâții, în virtutea atribuțiilor ce le aveau și le au în continuare, trebuiau să depună diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie cuprinse în bugetul de stat, având în vedere că o lege specială nu se aplică de la sine, ci prin respectarea și aplicarea prevederilor sale de către persoanele răspunzătoare.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv al celor din unitățile bugetare, însă, în mod surprinzător și neechitabil, s-a "ocolit" acordarea tichetelor de masă pentru unii salariați ai instituțiilor bugetare, fiind acordate doar pentru anumite categorii de salariați. S- ajuns astfel - consideră reclamanții - la gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin.2 și ale art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 41 din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
Pârâtul Ministerul Mediului formulat întâmpinare și invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 11.02.2006 și excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că raporturile de serviciu se încheie între reclamanți, personal contractual în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului I și aceasta, generând drepturi și obligații pentru ambele părți.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.(3), din actul normativ menționat "agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului cu statut de servicii publice deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat" și nu în subordinea Ministerului Mediului.
Pe fond, pârâtul solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că reclamanții susțin că fost încălcat art. 53 din Constituția României, care se referă la exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. Însă, dreptul la tichetele de masă nu este un drept fundamental menționat de art. 41 din Constituție. Susține că este vorba de un drept suplimentar, prevăzute într- lege specială, prin urmare excede cadrul instituit de art. 41 alin.2 din Constituție, astfel că prevederile art. 53 din legea fundamentală nu sunt aplicabile. De altfel, chiar textul constituțional menționează faptul că celelalte situații specifice, în afara celor enumerate în art. 42 alin.2, vor fi stabilite prin lege.
Prin urmare nu se poate vorbi, așa cum s- afirmat, de "gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială".
Referitor la capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor, a solicitat pârâtul să fie respins, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele trei condiții: de fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau de raporturile de muncă între părți.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că ordonatorul de credite poate acorda aceste drepturi, în limita prevederilor bugetului de stat, conform art. 1 alin.2 din Legea nr. 142/1998.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, art. 46 alin.4 din Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 se menționează textual că nu se prevăd sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Mai susține pârâta că cererea de acordare contravalorii tichetelor este și inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 6 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă pot fi predate beneficiarilor doar ca atare, și nu contravaloarea lor, așa cum solicită reclamanții.
Prin sentința civilă nr. 578/03.04.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Mediului.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 10.02.2006 invocată de pârâtul Ministerul Mediului.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Agenția pentru Protecția Mediului I și Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului I și prin cererea formulată au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Excepția inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție și dispozițiile art. 6 din CEDO.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din HG 459/2005, agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.
La rândul său, Agenția Națională pentru Protecția Mediului este, conform art. 1 din HG 459/2005, instituție publică cu personalitate juridică finanțată de la bugetul de stat, în subordinea Ministrului Mediului și Gospodăriei Apelor cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului.
Având în vedere aceste prevederi legale, cât și obiectul acțiunii, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Mediului este neîntemeiată.
Potrivit disp. art. 283 pct.1 lit. Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani în cazul în care obiectul conflictului de muncă constă la plata unor drepturi salariale neacordate.
În speță, văzând data formulării cererii de chemare în judecată - 10.02.2009 - și perioada pentru care se solicită acordarea contravalorii tichetelor de masă, instanța a reținut că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 10.02.2006.
Potrivit disp. art. 1 alin.1 din Legea 142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Textul de lege invocat nu stabilește o obligație a angajatorului în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, aceasta făcându-se în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În normele de aplicare Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, la art. 5 se prevede și obligativitatea ca în instituțiile publice tichetelor de masă să fie acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "tichete de masă".
Legile privind bugetul de stat pentru anii 2005 - 2008 (Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005, Legea nr. 487/2006) prevăd că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Art. 3 din OUG 88/2006, art. 2 din OUG 90/2007 și art. 8 din OUG 226/2008 prevăd că instituțiile publice centrale și locale nu acordă tichete de masă în anii 2007, 2008 și 2009 personalului din cadrul acestora.
Față de aceste dispoziții legale, văzând interdicția privind prevederea de sume pentru plata alocațiilor de hrană, instanța a reținut că angajatorul fost în imposibilitatea acordării tichetelor de masă în perioada menționată.
Reclamanții au susținut că sunt discriminați în raport cu salariații din cadrul altor instituții bugetare, dar nu au arătat în concret cu cine pentru se putea verifica dacă există situații comparabile între aceste categorii de salariați.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, prin reprezentant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră recurenții că, deși prevederile art.1 din Legea 142/1998 au un caracter supletiv, acordarea tichetelor de masă făcându-se în limita prevederilor bugetare, pârâții nu puteau refuza acordarea acestor drepturi, având în vedere dispozițiile art.41 din Constituție.
Mai arată recurenții că ei nu puteau fi excluși de la acordarea tichetelor de masă, date fiind caracterul și natura lor - măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice sub forma unei alocații.
Atât timp cât unele categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat și beneficiază în continuare de asemenea tichete de masă - consideră recurenții - s-a ajuns la gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin.2 și ale art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 41 din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, susțin recurenții, respectiv în funcție de includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere disproporționată a dreptului la protecția socială a reclamanților în raport cu alți salariați din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din sectorul bugetar.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate de reclamanți.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Intimații Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, corect a reținut prima instanță că, potrivit art. 1 alin.1 și art.2 alin.3 din HG 459/2005, agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu statut de servicii publice deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat, iar Agenția Natională pentru Protecția Mediului este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului.
Ca atare, acestor instituții le sunt aplicabile prevederile art.5 din HG 5/1999 privind Normele de aplicare Legii nr. 142/1998, conform cărora,Pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Ori, așa cum a reținut prima instanță, legile privind bugetul de stat pentru anii 2005 - 2006 (Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005) prevăd că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Și art. III din OUG 88/2006, art. II din OUG 90/2007 și art. 8 din OUG 226/2008 prevăd că instituțiile publice centrale și locale, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anii 2007, 2008 și 2009 personalului din cadrul acestora.
În aceste condiții, nu se poate vorbi despre o discriminare între diversele categorii de bugetari, singura excepție prevăzută fiind aceea a instituțiilor finanțate integral din venituri proprii.
Ori, pentru a exista discriminare, în sensul legii, este necesar a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile, existența unui tratament diferențiat, tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
În cazul invocat, diferențierea făcută între categoriile de bugetari este justificată obiectiv de natura veniturilor din care se pot acorda tichete de masă salariaților, respectiv venituri proprii ale instituțiilor finanțateintegraldin asemenea venituri. Nu este cazul instituțiilor pârâte, care sunt finanțate integral de la bugetul de stat.
Dreptul la tichetele de masă nu este un drept fundamental menționat de art. 41 alin.1 din Constituție. Măsurile de protecție socială prevăzute la alin.2 al art.41 privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege. Ca urmare, greșit se invocă de către recurenți încălcarea acestor dispoziții constituționale, beneficiul tichetelor de masă fiind un drept suplimentar care se acordă în condițiile legii care îl prevede.
Raportat tuturor considerentelor arătate, Curtea de Apel constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, instanța de fond aplicând corect prevederile legale în materie și făcând o corectă interpretare a acestora.
În consecință, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă să se respingă recursul reclamanților și să se mențină sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, prin reprezentant, împotriva sentinței civile nr. 578 din 03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored. -
15.10.2009 -2 ex.
Tribunalul Iași:,
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
