Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9366/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9366
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL MUNICIPAL C, împotriva sentinței civile nr.2726/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât SPITALUL MUNICIPAL C, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință,după care,
Nemaifiind cereri de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 13.02.2008, reclamanta a chemat in judecata Spitalul Municipal solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 1 decembrie 2006 reactualizată de la data scadentă și până la data plății efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este angajată a pârâtului Spitalului Municipal C având funcția de asistent medical cu locul de muncă la Cabinet școlar.
Cu toate că face parte din personalul încadrat într-o unitate sanitară publică finanțată integral din venituri proprii, realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul nu i-a acordat niciodată nici un tichet de masă, încălcând prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reclamanta a precizat că a fost tratată discriminatoriu, în sensul că numai salariații cu locul de muncă în secțiile cu paturi, laboratoare, servicii, compartimente funcționale sunt considerați angajați ai unei unități finanțate integral din venituri proprii in timp ce personalul cu locul de munca in cabinete medicale din grădinițe, scoli, policlinici sportive sunt considerați a fi angajați ai unei unități finanțate din bugetul de stat.
Procedând constant în acest mod, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 alin.1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, prin care se instaurează principiul și dreptul la egalitate de șanse și tratament pentru toți salariații.
În plus, în spiritul prevederilor art. 38 din Codul muncii, reclamanta nu poate renunța la dreptul recunoscut de lege de a beneficia lunar de tichete de masă, Or, angajatorul i-a creat, prin culpa sa, un prejudiciu material pe care, în spiritul art. 269 din Codul muncii, trebuie să-l acopere integral prin plata despăgubirilor.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile anexelor I și II din Legea nr. 125/2005 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
În scop probator, a depus la dosar în copie carnetul de munca al reclamantei.
Pârâtul a depus în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din OUG nr. 115 / 2004, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.
Acordarea tichetelor de masă se face în limita sumelor aprobate cu această destinație și cu respectarea prevederilor legale care reglementează acordarea acestora, acesta fiind temeiul legal în baza căruia spitalul a acordat tichete de masă.
Și OUG nr.90/2007 precizează că, pentru anul 2008, numai instituțiile finanțate integral din venituri proprii pot acorda tichete de masă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 - 118 Cod procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr.2726 din 16 aprilie 2008, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Spitalul Municipal.
A obligat pârâtul la despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de la data pronunțării prezentei hotărâri, de care ar fi trebuit sa beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate lunar pentru perioada 01.12.2006 - 16.04.2008, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată a pârâtului Spitalului Municipal C în funcția de asistent medical cu locul de muncă la Cabinetul medical din cadrul Scolii C, din cadrul spitalului, având încheiat contract individual de muncă.
Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor de masă, instanța reține următoarele:
Tichetele de masa reprezintă o alocație individuală de hrana acordata titularilor unui contract individual de munca, suportata integral de persoana fizica ori persoana juridica, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.
In cazul in care la nivel de ramura de unitate a fost negociat un contract colectiv de munca, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masa sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși pârâtul în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de munca in secțiile cu paturi, in laboratoare, servicii si compartimente funcționale din cadrul spitalului, in mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masa fiind aceea a încadrării într-o unitate publica finanțată din venituri proprii.
Astfel, se constată că reclamanta are contract individual de munca încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. art.5 alin 1 și art 39 alin 1 lit d din Codul muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga și nici modifica o lege, iar actele normative in materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masa in domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. - privind acordarea tichetelor de masa reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezulta sursa de finanțare si modul de funcționare, respectiv faptul ca sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare si de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. Art 23, personalul încadrat in unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masa.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domeniul sanitar, deoarece in art 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii - cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, in articolul 139, prevede ca angajatorul este obligat sa acorde tichetele de masa potrivit Legii nr. 142/1998 si in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat si de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat pârâtul Spitalul Municipal C, întemeiat pe dispoz.art.299, 316 pr.civc. arătând în esență că din probele pe care le-a administrat a dovedit că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, astfel, în conformitate cu dispoz.art.23 din OUG nr.115/2004, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, beneficiată lunar de maximum 20 tichete de masă.
S-a mai arătat că OUG nr.90/2007 precizează că pentru anul 2008, numai instituții finanțate integral din venituri proprii pot acorda tichete de masă.
În conformitate cu prevederile legale, spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii. Conform art.1 alin.2 lit.g din Legea 500/2002, privind finanțele publice, dispozițiile acestei legi se aplică în domeniul elaborării aprobării, executării bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.
Art.14 alin.2 din același act normativ prevede că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1 alin.2, și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, iar art.14 alin.3 prevede că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, și nu are prevederi legale.
Examinând sentința prin prisme motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiune reclamanta, care este angajată a pârâtului Spitalul Municipal C în funcția de asistent medical Cabinetul medical din cadrul Școlii C, a solicitat obligarea pârâtului la plata valorii tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit numărului de zile lucrate lunar, începând cu decembrie 2006 reactualizată de la scadență și până la data plății efective, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Tichetele de masă, reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși recurentul - pârât Spitalul Municipal C în calitatea sa de angajator acordă tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Se constată că intimata are contract individual de muncă încheiat cu spitalul recurent în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul muncii.
Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.
Modificările aduse OUG nr. 115/2004 prin OG nr. 23/2007, care prevede un articol nou la cap.I " dispoziții finale" și anume art. 411interpretat în sensul că sunt prevăzute limitativ categoriile de personal care beneficiază de tichete de masă.
Art. 411din OUG nr.115/2004 introdus prin OG nr.23/2007, nu poate fi interpretat că exclude personalul de la cabinetele școlare de la acordarea tichetelor de masă care, așa cum s-a stabilit anterior, sunt angajați cu contract de muncă ai spitalului și care, beneficiază, alături de restul personalului de tichete de masă în baza art. 23 din OUG nr. 115/2004.
În considerarea celor expuse, văzând și dispoz. art. 269. în conformitate cu prevederile art. 312 al. 1.pr.civilă, recursul pârâtului Spitalul Municipal C urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul SPITALUL MUNICIPAL C, împotriva sentinței civile nr.2726/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
19.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește tichetele de masă, este adevărat că OUG nr. 115/2004, în forma nemodificată prevedea că pot beneficia de tichete de masă angajații unităților sanitare care nu se finanțează de la bugetul de stat, fără a face vre-o diferențiere cu privire la subunitățile finanțate de la buget sau din alte surse.
Nefăcând o asemenea diferențiere iar pârâtul acordând tichete de masă doar salariaților care desfășurau activitatea în spital nu și celor de la alte subunități ale spitalului și care nu desfășurau activitate în spital, acesta nu a procedat legal, astfel că se impunea acordarea acestor tichete tuturor salariaților spitalului indiferent de locul unde își desfășurau activitatea.
Această ordonanță a fost modificată însă prin ordonanța nr. 23 din 31 ianuarie 2007, care a introdus art. 41/1 care prevede că beneficiază de tichete de masă personalul din unitățile și subunitățile sanitare care începând cu anul 2007 se finanțează de la bugetul de stat, precum și medicii, farmaciștii și medicii dentiști pe perioada anilor de stagiu.
La alin. 2 al aceluiași articol sunt prevăzute categoriile de personal care beneficiază de aceste tichete potrivit alin. 1, printre aceștia neregăsindu-se și personalul cabinetelor școlare cum este cazul reclamantei.
Această ordonanță a intrat în vigoare la 01.01.2007, astfel că începând de la această dată reclamanta nu mai este îndreptățită la tichete de masă.
Susținerea instanței de fond în sensul că potrivit CCM la nivelul ramurii sanitare pârâtul ar fi obligat să acorde în continuare reclamantei tichete de masă, nu este legală.
Potrivit acestui contract, așa cum reține chiar instanța de fond, angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit legii nr. 142/1998, și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Ori finanțarea cabinetelor școlare se face de la bugetul de stat, iar potrivit legii privind salarizarea acestora și anume OUG nr. 115/2004, așa cum a fost modificată prin OG 23/2007, aceasta nu poate beneficia de aceste tichete.
Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul că va respinge acțiunea.
Judecător,
- -
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
