Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 95/R/2010

Ședința publică din 18 ianuarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Daniela Griga

JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu

-

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2537 din 1 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâta - SRL, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă și reprezentanta pârâtei intimate - SRL, avocat, în substituirea doamnei avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 ianuarie 2010, prin registratura instanței, pârâta intimată - SRL a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reclamantei recurente.

Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu poate prezenta contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2006, întrucât anterior acestui an au plecat 250 de persoane, astfel încât societatea neavând numărul legal de angajați nu a încheiat un asemenea contract, însă există regulamentul de ordine interioară și apreciază că se impune depunerea acestuia la dosar, având în vedere că, la dosarul de fond nu a fost depus.

Reclamanta recurentă arată lasă la aprecierea instanței cererea formulată de către reprezentanta pârâtei intimate privind depunerea la dosar a regulamentului de ordine interioară.

Curtea, după deliberare, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reprezentanta pârâtei intimate privind depunerea la dosar a regulamentului de ordine interioară, având în vedere că, în prezenta cauză relevant este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și nu regulamentul de ordine interioară.

Reclamanta recurentă solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vedera studierii întâmpinării.

Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantei recurente să studieze întâmpinarea.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă și reprezentanta pârâtei intimate - SRL, avocat, în substituirea doamnei avocat.

Reclamanta recurentă solicită instanței să pună în vedere reprezentantei pârâtei intimate să depună la dosar statele de plată întrucât au rămas în societate peste 200 de angajați.

Reprezentanta pârâtei intimate arată că se opune cererii formulate de reclamanta recurentă, având în vedere că, depunerea statelor de plată nu are legătură cu obiectul cauzei.

Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de reclamanta recurentă, având în vedere obiectul dedus judecății.

Reclamanta recurentă și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs, reprezentând onorariu avocațial.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că în perioada 2005-2006 sporul de vechime a fost inclus în salarul de bază, acest salariu de bază al reclamantei recurente era de 10.200.000 lei, la data încheierii contractului de muncă al reclamantei în anul 2005 salarul minim pe economie era de 3.000.000 lei, la stabilirea salarului s-a avut în vedere vechimea reclamantei recurente și experiența acesteia, susținând pe larg toate motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reclamanta recurentă arată că nu avea cunoștință că nu i se acordă sporul de vechime, este un drept al său și nimeni nu o poate priva de acest spor.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 2537 din 1 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs-a respins acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - SRL, având ca obiect un conflict de drepturi. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost încadrată, în perioada 15.07.2006-15.05.2009, în societatea pârâtă în funcția de șef birou desfacere, iar conform contractului individual de muncă, părțile au stabilit la punctul I "salarizare" că reclamantei i se cuvine un salariu lunar de 10.200.000 lei, iar ulterior prin Decizia nr. 55/15.05.2009 s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii. S-a reținut că potrivit prevederilor Codului Muncii, carnetul de muncă este documentul oficial in care sunt înscrise datele esentiale în baza cărora se stabilesc si se acordă drepturile cuvenite salariaților reglementate de legislatia muncii, iar cadrul juridic pentru întocmirea, păstrarea, completarea si eliberarea carnetului de muncă l-a constituit prevederile Decretului nr. 92/1976, coroborate cu prevederile art. 3l alin.1 si 7 din Codul Muncii. Potrivit cu dispozițiile art. 276 alin. 1 lit. b din Codul Muncii și art. 23 alin. 2 lit. c din Decretul 92/1976, la incetarea contractului de muncă unitatea era obligată să elibereze carnetul de muncă reclamantei, cu toate inscrierile la zi, fără nici o condiționare, câtă vreme aceasta a avut calitatea de salariată și și-a îndeplinit sarcinile prevăzute in contractul individual de muncă. S-a apreciat că sporurile si adaosurile la salariu formează partea variabilă a salariului întrucât se plătesc numai dacă salariatul prestează muncă în condiții deosebite sau speciale, iar ele nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție și ca atare, pot fi modificate sau chiar anulate. Sporul de vechime nu se mai acordă obligatoriu prin lege, așa cum era prevăzut în art. 88 din Legea nr. 10/23.11.1972 (fostul Cod al ). Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu prevede modalitatea concretă de evidențiere a elementelor salariului în cadrul unității, acest fapt trebuind să fie reglementat fie prin contractul colectiv de muncă la nivelul unității, fie prin regulamentul de ordine interioară. In aceste documente interne procentele privind sporul de vechime vor putea fi reglementate pentru fiecare salariat în parte sau pe categorii de vechime. Prima instanță a reținut că în conformitate cu disp. art. 241 alin. 1 lit. c din Codul Muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în muncă, în ramura de activitate pentru care s-a încheiat, iar orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legale ci si în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză. Tribunalul a constatat că art. 50 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 303/08.02.2005, prevede un număr de șapte sporuri, între acestea nefiind inclus și sporul de vechime în muncă, astfel că reclamantei nu i se cuvine sporul de vechime în muncă, întrucât la încheierea contractului individual de muncă nu s-a negociat acest spor, și, de asemenea, prin contractul colectiv de muncă la nivelul unității, ce a intrat în vigoare începând cu data de 01.10.2004, nu s-a prevăzut sporul pentru vechimea în muncă în cuantum de 25%.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantasolicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată în sensul obligării intimatei pârâte - SRL la plata sporului pentru vechime în muncă în cuantum de 25 % din salariul de bază aferent perioadei 15 iulie 2006 - 15 mai 2009, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective; obligării intimatei-pârâte - SRL la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial la instanța de fond și la instanța de recurs. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că la încheierea contractului de muncă a fost negociată acordarea sporului de vechime, fapt recunoscut de intimată prin întâmpinare, însă sporul de vechime nu a fost inclus în salariul de bază și nu a fost înscris în cartea de muncă. Recurenta susține că are o vechime în muncă de peste 20 de ani și astfel este îndreptățită la un spor de 25% din salariul de bază, în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2010 și a art. 40 lit. d din Contractul pe anii 2005 - 2006. S-a arătat că în mod nejustificat prima instanță a dat eficiență clauzelor contractului colectiv de muncă depus la dosar care intra în vigoare de la data de 1.10.2004, în condițiile în care sporul este pretins pentru perioada 15.07.2006 - 15.05.2009, astfel că soluția primei instanțe este lipsită de suport legal. Intimata - SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală (13-15).Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006 ublicat p. în Monitorul Oficial, din 22 februarie 2005 stabilește la art. 40 alin. (1) că "Părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu", iar la alin. (2) s-a prevăzut că "Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază." Potrivit art. 40 alin. (3) lit. d din același contract: "Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază." Prevederi cu conținut identic au fost inserate și în art. 41 alin. 1, 2 și 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 ublicat p. în Monitorul Oficial din 29 ianuarie 2007. În speță, din copia carnetului de muncă depusă la dosar reiese că întreaga perioadă 15.07.2006 - 15.05.2009, recurenta reclamantă a fost angajata intimatei - SRL, având o vechime în muncă de peste 20 de ani (filele 11 - 30). În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. din Codul Muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel național, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective. Art. 238 alin. 2 din Codul Muncii prevede că: "contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin ontractele colective de muncă". Astfel, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză. Potrivit art. 247 din Codul Muncii, "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior". Prin urmare, se va aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național dacă la nivelul angajatorului sau la nivel de ramură nu există contract colectiv de muncă. Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă. Întrucât, în speță, nu există contract colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator, reclamantei îi sunt aplicabile prevederile contractelor colective de muncă la nivel național, aflate în vigoare în perioada 15.07.2006 - 15.05.2009. Față de considerentele expuse anterior, susținerea recurentei că prima instanță nu a ținut cont de aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor cuprinse în Contractul colectiv de muncă la nivel național, apare ca fondată. Deși în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național se precizează doar limita minimă și cea maximă a sporului de vechime ce poate fi stabilit, în cauză este aplicabil acest contract, conform art. 247 din Codul Muncii. Din cuprinsul contractului individual de muncă al reclamantei nu rezultă că, sporul de vechime cuvenit reclamantei, potrivit prevederilor din Contractul colectiv de muncă la nivel național și vechimii în muncă a acesteia, este conținut în salariul negociat de părți. Susținerile intimatei cu privire la includerea sporului de vechime în salariul de bază, prin stabilirea unui salariului de bază mai mare decât salariul minim pe economie sunt nefondate, întrucât nu indică temeiul pe baza căruia s-a ajuns la o asemenea concluzie, astfel încât, nu poate justifica apărarea pârâtei, cu atât mai mult cu cât, art. 287 din Codul Muncii prevede că sarcina probei, în conflictele de muncă, revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa, până la prima zi de înfățișare. În ceea ce privește contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate depus în apărare de pârâtă, Curtea constată că nu este aplicabil în cauza, întrucât fiind înregistrat la data de 8.02.2005, cu o valabilitate de un an de la data intrării în vigoare, și-a produs efectele până la data de 8.02.2006, în timp ce pretențiile reclamantei vizează o perioadă ulterioară. Având în vedere probele administrate în cauză, și anume: înscrisurile, reprezentând contractul individual de muncă al reclamantei, carnetul de muncă, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit, în mod incorect, că reclamanta nu este îndreptățită la aplicarea sporului de vechime, acest drept fiind prevăzut de dispozițiile din Contractele colective de muncă la nivel național, prevederi aplicabile în cauză în temeiul art. 236 și următoarele din Codul Muncii. Raportând aceste probe la dispozițiile legale incidente, Curtea reține că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantei reflectă o aplicare și interpretare greșită a legii în cauză, ceea ce impune potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și obligării fostului angajator la plata sporul de vechime în muncă în cuantum de 25% din salariul de bază aferent perioadei 15.07.2006 -15.05.2009, sumă ce se va actualiza cu rata inflației până la data plății efective. În temeiul art. 274.pr.civ. va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanțele depuse la dosar ( 60-61).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2537 din 01.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime, în sensul că admite acțiunea reclamantei împotriva pârâtei - SRL, pe care o obligă să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă în cuantum de 25% din salariul de bază aferent perioadei 15.07.2006 -15.05.2009, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății efective.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 18.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - --- - -

Red. /

5 ex./17.02.2010

Jud.fond:

Președinte:Daniela Griga
Judecători:Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu

Vezi şi alte speţe de drept civil: