Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 996/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.996
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 3273/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata pârâtă, avocat, care depune împuternicirea avocațială, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că recurenta a depus prin serviciul registratură dezvoltare motive de recurs, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 3273/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța a respins-o ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 283 alin.1 lit.e din codul muncii, ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
In speță nu are relevanță că suma privind participarea la profit este adaos, ajutor material sau indemnizație de concediere, pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001 astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din codul muncii, în raport de care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
Un alt argument că atât cota de participare la profit, cat si celelalte indemnizatii sunt drepturi de natură salarială este acela că sumele respective au fost incluse în salarii așa cum a susținut pârâta în întâmpinare și cum rezultă și din interpretarea prevederilor contractelor colective de muncă.
In ceea ce priveste exceptia prematuritatii invocata de parata, instanța a reținutca ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul în sine al salariaților de a beneficia de aceste suplimentări, dreptul fiind asumat de părți prin contractele colective de muncă și ca urmare nu se poate vorbi despre prematuritatea acțiunii. În consecință, instanța a respins și această excepție.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta este salariata unității pârâtei, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
În conformitate cu art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul 2005 "în cadrul SC SA, filialelor, sucursalelor și a subunităților nominalizate în Anexa 1, valoarea salariului de bază minim este:
(a) - pentru stabilirea drepturilor ce se acordă în funcție de salariul minim ( adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort), valoarea salariului de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat;
(b) - pentru anul 2005,salariile de bază minimese calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 5.000.000 lei".
În art. 129 alin. 1 sunt prevăzuți coeficiențiiminimice se aplică la salariul de bază minim actualizat pe, conform art.128 din contract, iar în anexa 3 bis sunt prevăzute limitele minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor.
În art.129 alin. 4 se prevede că prevede că "valoarea salariului minim pe se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3".
Textele au fost preluate și în contractele colective de muncă aplicabile ulterior anului 2005, inclusiv pentru anul 2008, fiind negociate valori diferite ale sumei prevăzute la art.128 alin. 5 lit. b, pentru fiecare an în parte. Astfel, dacă pentru anul 2005 s-a prevăzut suma de 500 lei, pentru anul 2006 s-a negociat suma de 550 lei, pentru anul 2007 - 650 lei, iar pentru anul 2008 - 670 lei, începând cu luna februarie această ultimă valoare fiind plafonată la 700 lei.
Instanța a constatat că potrivit textelor din contractul colectiv de muncă enunțate anterior, salariul de bază în cadrul unității pârâte se stabilește prin înmulțirea salariului minim negociat în contractul colectiv, prevăzut în art. 128 alin. 5 lit. b, cu coeficientul de funcție prevăzut în anexa 3 bis la contract.
Modalitatea de calcul invocată de reclamanta se aplică, în conformitate cu art. 128 alin. 5 lit. a, doar pentru stabilirea celor 4 drepturi strict enunțate în text: adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort.
Mai mult, stabilirea salariului de bază se raportează la o valoare de referință negociată de partenerii sociali, aplicabilă la nivelul unității pârâte, filialelor, sucursalelor și a subunităților sale, prin contractul colectiv de muncă, în fiecare an.
Pentru anul 2008, se constată o particularitate, în sensul că valoarea de referință a fost stabilită la 670 lei, conform art. 128 alin. 5 lit. b și Începând cu luna februarie însă, dacă după aplicarea coeficientului corespunzător nivelului și funcției ( în cazul funcțiilor cu coeficient 1), rezultă un salariu de bază mai mic de 700 lei, salariul de bază se stabilește la această din urmă valoare.
Aplicând aceste dispoziții, instanța a constatat că salariul de bază al reclamanților trebuia calculat prin aplicarea coeficienților corespunzători nivelului și funcției (prevăzuți în anexa 3 bis), la valoarea de referință prevăzută de art. 128 alin. 5 lit. b din contractele colective de muncă 2005-2007, respectiv art.128 alin. 5 lit. b și c și, după caz, lit.
Constatând aplicabile dispozițiile enunțate anterior, instanța a înlăturat concluziile expertului din raportul de expertiză întocmit în varianta B, în care a calculat salariul de bază al reclamantei prin aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. 5 lit. b din contractul colectiv.
În prima variantă efectuată prin folosirea prevederilor art. 128 alin.5, lit. c, expertul a concluzionat că pârâta a respectat prevederile CCM privind salariul de bază minim pe funcții pentru reclamanta, pentru întreaga perioadă solicitată.
Ca urmare instanța a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat având în vedere pentru aceasta, pârâta a respectat prevederile din CCM așa cum a rezultat din verificările efectuate de expert.
In ceea ce priveste cota de participare la profit, în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut, în art. 140, acordarea unei cote de participare la profitul anual salariaților, condițiile de acordare urmând să fie prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Clauzele din contractele colective de muncă încheiate la nivel superior nu prevăd, în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profit. În lipsa negocierii unui procent concret din profit, în cadrul procesual configurat de reclamant, ca fiind un conflict de drepturi, instanța nu poate interveni fără a se substitui voinței părților.
Potrivit art. 140 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze "cota de participare la profitul anual precum și condițiile de diferențiere vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
In contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anii 2005- 2007 privitor la cota de profit s-a prevăzut în art. 139 că "modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu " (art. 139)
Se constată că, art. 139 si art. 140 din contractele colective de muncă enunțate nu prevăd în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profitul net al societății.
Nu s-a negociat un procent concret din profit, condițiile de diferențiere si modalitatea de acordare iar această chestiune nu poate fi tranșată de instanță în cadrul procesual configurat de reclamanți, ca fiind un conflict de drepturi.
La nivelul unității pârâte, a fost inserată această clauză în art. 139, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere urmând să fie stabilite prin negociere cu.
În niciunul din anii pentru care se solicită drepturile în prezenta cauză nu au fost negociate modalitatea, cuantumul și condițiile de acordare a cotei de profit, neexistând dovezi în acest sens. De asemenea, din Hotărârile AGA depuse la dosar nu rezultă repartizarea unei cote din profitul realizat cu această destinație.
Față de considerentele expuse, instanța a respins și cererea privind acordarea cotei de profit pentru anii 2005-2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului s- arătat că în mod nelegal fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata diferenței dintre salariul minim ce trebuia plătit și cel acordat efectiv pe perioada 2005-2008, actualizată cu indicele de inflație, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 128 alin. 5 și art. 129 anexele 2 și 3 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2008.
Recurenta a arătat că în mod nelegal instanța apreciat că a primit salariul conform contractului, fiind interpretate eronat dispozițiile ce privesc stabilirea salariului minim la nivel de unitate.
La 09.02.2010, recurenta reclamantă a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs, prin care a reluat susținerile sale privind obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor art. 128 alin. 5, 129 și anexele 2 și 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
S- mai arătat că expertiza efectuată în cauză a pornit de la o premisă greșită cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. 5 și art. 129 alin. 1 din CCM, fiind folosită numai formula de calcul stabilită de art. 128 alin. 5 lit."b" la care se aplică coeficientul prevăzut de anexa 3 bis, fără să se mai facă aplicarea dispozițiilor art. 129 din CCM.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că, deși reclamanta a investit instanța de fond cu două capete de cerere, respectiv plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 128 alin.5, art. 129 și anexele 2 și 3 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2008, precum și plata drepturilor bănești reprezentând cota de participare la profit pe perioada 2005-2008, iar ambele capete de cerere au fost respinse, a criticat sentința instanței de fond numai cu privire la modul de soluționare a primului capăt de cerere, astfel încât în temeiul art. 129 alin. 6 cod procedură civilă, instanța de recurs va analiza numai modul de soluționare a acestui capăt de cerere.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de recurs, recurenta pornește de la premisa greșită că drepturile asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat au fost cele prevăzute de art. 128 alin. 5 lit. a din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
Din examinarea sentinței, rezultă în mod clar că instanța de fond a avut în vedere calcularea salariului de bază conform dispozițiilor art. 128 alin. 5 lit. b din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.129 din CCM la nivel de unitate, salariile de bază minime pe funcții și meserii se stabilesc prin aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC SA-conform art.128 din CCM a coeficienților minimi pentru muncitori calificați în funcție de meseria fiecărui salariat, coeficienți prevăzuți în anexele 2 și 3 din CCM.
Potrivit art.128 din CCM/2006, încheiat între angajator și salariații reprezentați de, fiecare salariat are dreptul la salariul convenit prin contractul individual de muncă, pentru munca prestată primind lunar /val. în bani convenită prin ultima negociere și consemnată în
În conformitate cu art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul 2005 "în cadrul SC SA, filialelor, sucursalelor și a subunităților nominalizate în Anexa 1, valoarea salariului de bază minim este:
(a) - pentru stabilirea drepturilor ce se acordă în funcție de salariul minim ( adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort), valoarea salariului de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat;
(b) - pentru anul 2005,salariile de bază minimese calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 5.000.000 lei".
În art. 129 alin. 1 sunt prevăzuți coeficiențiiminimice se aplică la salariul de bază minim actualizat pe, conform art.128 din contract, iar în anexa 3 bis sunt prevăzute limitele minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor.
În art.129 alin. 4 se prevede că prevede că "valoarea salariului minim pe se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3".
Textele au fost preluate și în contractele colective de muncă aplicabile ulterior anului 2005, inclusiv pentru anul 2008, fiind negociate valori diferite ale sumei prevăzute la art.128 alin. 5 lit. b, pentru fiecare an în parte. Astfel, dacă pentru anul 2005 s-a prevăzut suma de 500 lei, pentru anul 2006 s-a negociat suma de 550 lei, pentru anul 2007 - 650 lei, iar pentru anul 2008 - 670 lei, începând cu luna februarie această ultimă valoare fiind plafonată la 700 lei.
Instanța a constatat că potrivit textelor din contractul colectiv de muncă enunțate anterior, salariul de bază în cadrul unității pârâte se stabilește prin înmulțirea salariului minim negociat în contractul colectiv, prevăzut în art. 128 alin. 5 lit. b, cu coeficientul de funcție prevăzut în anexa 3 bis la contract.
Din verificările efectuate de către expertul desemnat în dosarul de fond a rezultat că drepturile salariale au fost stabilite cu respectarea dispoz. art.128 al.5 lit.b și respectiv art.129 din CCM,motiv pentru care a și respins capătul de cerere privind diferențele dintre salariul minim acordat și cel cuvenit.
Curtea constată astfel că pârâta și-a respectat obligațiile asumate prin contract, drepturile salariale ale acesteia fiind stabilite conform dispozițiilor menționate la art. 128 alin. 5 lit. b și 129 din CCM.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 3273/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.ES
Tehn.red. IB / 2 ex
/ R și M
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan
