Speta drept civil. Decizia 1015/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1015/R/2008 | |
Ședința publică din 07 mai 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | - - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.436 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții-recurenți asistați de avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul pârâtei-intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei.
Reprezentantul reclamanților-recurenți arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj. Arată că excepția tardivității nu s-a pus în discuție în fața instanței de fond, iar poziția reclamanților-recurenți cu privire la tardivitate a fost formulată în recursul declarat în cauză.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 436 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții, și, împotriva pârâtei C-N PRIN CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA C, având ca obiect litigiu de muncă.
S-a disjuns soluționarea capătului de cerere privind rectificarea cărților de muncă ale reclamanților și s-a declinat soluționarea acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Cluj -
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajații pârâtei, lucrând în perioada 1975-2001.
Din analiza carnetului de muncă al reclamantului ( 9-21 ) s-a reținut că acesta a lucrat ca muncitor necalificat în perioada 05.01.1976-01.07.1976, apoi ca sticlă ceramică fină, iar după satisfacerea stagiului militar a fost reîncadrat ca tipograf tipăritor din 08.12.1978 și lucrând apoi ca poligraf tipăritor, tipăritor tip plan, ceramist și preparator coloranți. acestuia, în perioada 1975-2001
și 1976-2001 și aceștia au lucrat ca de sticlă, topograf tipăritor, poligraf tipăritor sau ceramist, aceste activități fiind încadrate în grupa a II - a de muncă.
Potrivit prevederilor art. 3 și 4 din DECRETUL nr. 215 din 12 iulie 1977 - cu privire la încadrarea personalului muncitor în grupele I, II, sau III de muncă, locurile de muncă care se încadrează temporar, până la luarea măsurilor de îmbunătățire a condițiilor, în grupele I sau II de muncă vor fi stabilite anual în limita numărului maxim aprobat prin planul național unic, prin ordin comunal al Ministerului Muncii, Consiliul Sanitar Superior și Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
Prin art. 4 și 5 ale Ordinului nr.50 din 5 martie 1990 - pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, se prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile ( activitățile, meseriile, funcțiile ) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecția muncii.
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constă că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective ( nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc ).
Din aceste prevederi legale rezultă cu certitudine ca fiind de competența exclusivă a conducerii unității împreună cu sindicatele de a nominaliza strict personalul muncitor la urmă să fie încadrat în grupa I de muncă. Reclamanții trebuiau să inițieze la timpul respectiv demersurile către sindicat și conducere pentru a fi încadrați în grupa de muncă solicitată.
O altă obligație a conducerii unității este de a completa carnetele de muncă corespunzător încadrărilor personalului, în baza actelor și deciziilor de încadrare.
Respectivele decizii au fost comunicate reclamanților și aceștia aveau un termen în care le puteau contesta la organele competente.
În conformitate cu prevederile alin. 1, lit. " a " al art. 283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. Respectivele prevederi legale erau stipulate și în legislația muncii în vigoare la acea vreme, respective Legea nr. 10/1972 vechiul Codul muncii, Legea nr. 1/1970 și Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, astfel că instanța reține că aceștia atacă tardiv respectivele acte.
În al doilea rând, instanța a reținut că potrivit legislației de asigurări sociale aplicabile la acea vreme, pârâta era obligată să plătească îndemnizațiile de asigurări sociale aferente încadrărilor, corespunzător pe grupele de muncă.
Împotriva acestei sentințe civile reclamanții, și au formulat recurs în termenul legal, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât acțiunea a fost respinsă pe excepția tardivității, excepție care nu s-a invocat de către instanță în ședința publică, astfel încât reclamanții nu au avut posibilitatea de a formula apărări sau de a răspunde solicitărilor instanței.
S-a mai precizat că recurenții nu au introdus în mod tardiv acțiunea lor, raportat la data la care au aflat că înscrisurile din conținutul cărții lor de muncă sunt eronate și nu corespund realității privind funcția pe care au îndeplinit-o și grupa de muncă.
Pe toată perioada angajării lor și până la introducerea prezentei acțiunii, recurenții au crezut că înscrisurile din cartea de muncă sunt corecte și reflectă condițiile reale de muncă prestate de ei, mediul toxic în care au lucrat, aspecte cu privire la care doar în momentul la care au dorit să se pensioneze au aflat că nu corespund adevărului, nefiind nici unul dintre ei specialiști sau cunoscători în acest domeniu, au avut deplină încredere în personalul și conducerea unității care a administrat și a completat atât cartea lor de muncă, cât și contractele individuale de muncă. Consideră că au fost duși în eroare, astfel încât nu li se poate imputa necontestarea în termenul prevăzut de lege a aspectelor indicate în acțiunea noastră.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat hotărârea reținând în esență că reclamanții nu au făcut la timp demersuri pentru realizarea procedurii prevăzută de Ordinul 50/1990 în ceea ce pricește încadrarea lor în grupele de muncă. De asemenea, s-a mai constatat că recurenții nu au contestat în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea 10/1972, respectiv de Codul muncii în vigoare în prezent, deciziile de încheiere ale contractelor lor individuale de muncă.
Niciunul dintre aceste două aspecte nu a fost pus în discuția părților, astfel încât acestea nu au avut posibilitatea să formuleze apărări sau să propună probe în dovedirea pretențiilor. Procedând în acest mod prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, care presupune ca toate elementele procesului să fie supuse dezbaterii părților, pentru ca fiecare dintre acestea să fie în măsură să se pronunțe cu privire la fiecare element de care depinde soluționarea cauzei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului principiul contradictorialității reprezintă "una dintre principalele garanții ale unei proceduri judiciare" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 19.12.1989, cauza Kamasinski Austriei) și implică posibilitatea pentru părți de a lua la cunoștință și de a discuta toate piesele și observațiile prezentate instanței, de natură a influența soluția ce se va pronunța (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 06.06.2000, cauza Morel Franței).
Nerespectarea principiului contradictorialității atrage și nerespectarea principiului dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și este sancționată cu nulitatea hotărârii.
De asemenea, soluționarea cauzei pe un alt temei de drept decât cel invocat în acțiune, temei care așa cum s-a arătat anterior nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, reprezintă o nerespectare a principiului disponibilității și echivalează cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecății.
Având în vedere aceste considerente, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1)- (3) se va admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.436 din 10 martie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi casată în întregime și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru respectarea principiilor contradictorialității, a dreptului la apărare și disponibilității, enunțate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.436 din 10 martie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
GREFIER,
RED.
Dact.3 ex./23.05.2008
Jud.fond.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
