Speta drept civil. Decizia 1498/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1498
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata - - împotriva deciziei civile nr. 848/15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 26 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 3 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.848/2009 a Tribunalului Covasna a fost admisă contestația formulată și precizată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata, și în consecință, a fost anulată decizia nr. 8 din 11 iunie 2009, emisă de intimată. Instanța a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția de șef secție și a obligat intimata să plătească contestatoarei despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul avut anterior în funcția de șef secție finisaj de 2.200 lei și salarul primit după retrogradarea în funcția de inginer tehnolog - secție finisaj de 1.800 lei pe perioada dintre data de 11.06.2009 și data efectivă a reîncadrării.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele: Contestatoarea, este salariata societății intimate în temeiul contractului individual de muncă nr. - deținând funcția de șef secție finisaj cu un salariu de 2.200 lei lunar(28), document nedepus la dosar cu toate insistențele instanței (26)..
Prin Dispoziția nr. 8 din 11.06.2009, emisă de - - Sf. G, s-a dispus ca începând cu 11.06.2009, D-ra să fie numită în funcția de inginer Tehnolog - secție finisaj cu un salariu de bază brut de 1.800 lei(5).
Această dispoziție este nelegală după cum se va arăta în continuare.
Conform dispozițiilor art. 263 alin.(1) din Codul Muncii, angajatorul are prerogativa disciplinară având dreptul de a aplica potrivit legii sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
În raport de alin.(2) din același articol, de reținut este faptul că abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune/inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Printre sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 264 din Codul Muncii, care pot fi aplicate de angajator este, conform lit. c) și " retrogradarea din funcție, cu acordul salariatului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea pe o durată ce nu poate depăși 60 de zile".
Sancționarea salariatului nu poate fidispusă, potrivit art. 266 din actul normativ precitat, numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, conform art. 267 alin.(2) din același cod,salariatul va fi convocat, în scrisde persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se în convocator obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Art. 268 alin.(2) din cod, statornicește,sub sancțiunea nulității absolute, că în actul de aplicare a sancțiunii se vor cuprinde în mod obligatoriu, descrierea faptei, care constituie abaterea disciplinară,precizarea prevederilordin fișa postului, regulamentul intern sau contractul colectiv care au fost încălcate de salariat,motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile art. 267 alin.(3) nu a fost efectuată cercetarea.
Analizând decizia nr. 8 din 11.06.2009, atacată prin prisma îndeplinirii reglementărilor normative imperative ale Codului Muncii enunțate, se constată că angajatorul, căruia îi incumbă sarcina probei în raport de art. 287 din Codul Muncii sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 288 din același cod, nu a făcut dovada convocării contestatoarei și a efectuării cercetării prealabile, iar din conținutul deciziei lipsesc cu desăvârșire elementele impuse de lege și la care ne-am oprit anterior, respectiv descrierea faptei, obligațiile de serviciu încălcate și izvorul acestora, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile, temeiul de drept al aplicării sancțiunii, termenul în care se poate contesta și instanța competentă la care se poate adresa contestația.
În aceste condiții drepturile salariatului, instituite de Codul Muncii au fost încălcate.
Totodată, cum se poate observa nu se face nici o referire la cercetarea disciplinară prealabilă efectuată sau neefectuată și nici la celelalte aspecte impuse de textele legale sus-enunțate.
Plecând de la împrejurarea că,salariatul este în drept de a cunoaște temeiurile de fapt și de drept ale sancționării sale, faptul că sancțiunea care se aplică în cazul lipsei din conținutul dispoziției a unuia sau mai multor elemente prevăzute de lege, care de altfel reprezintă ignorarea condițiilor de formă cu consecințe asupra fondului raporturilor juridice de muncă, aceasta este lovită de nulitate absolută.
Impotriva hotărârii primei instanțe a formular recurs pârâta " " - iar prin motivele de recurs se invocă următoarele:
1) sentința atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulități prev. de art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă, întrucât la dosarul cauzei se află depusă o precizare de acțiune, prin care reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea societății la plata unei sume de bani, iar acest act nu a fost comunicat pârâtei. Mai mult decât atât, preciarea de acțiune nici nu a fost pusă în discuția părților, iar în încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2009 nu se face nici o mențiune despre existența acestui act la dosar.
Cu alte cuvinte, pe lângă încălcarea formelor e procedură au fost încălcate principiile dreptului la apărare și principiul contradictorialității, mai ales că nici completarea la întâmpinare nu a fost comnunicată.
2) referitor la cuantumul pretențiilor se arată că după emiterea deciziei ce face obiectul contestației, reclamanta s-a aflat în concediu medical;
3)în ceea ce privește fondul cauzei se arată că decizia nr.8/2009 nu a constituit o sancționare disciplinară, instanța de fond făcând confuzie între schimbarea funcției și retrogradarea pe motive disciplinare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.132 alin.2 Cod proc.civ. cererea de chemare în judecată nu se socotește modificată și nu se impune amânarea pricinii atunci când se precizează cuantumul pretențiilor bănești. In speță, reclamanta a contestat decizia nr.8/2009 prin care a fost retrogradată din funcția de șef al secției finisaj și a solicitat acordarea drepturilor salariale fără a preciza cuantumul acestora. Prin "Nota" depusă la data de 28.09.2009 reclamanta a precizat că solicită diferența dintre venitul avut înainte de sancționare și cel impus prin decizia contestată, precum și reîncadrarea în funcția avută anterior emiterii deciziei. Această precizare nu constituie o modificare a acțiunii principale care să necesite acordarea unui termen de judecată, cu atât mai mult cu cât la termenul de judecată din 1 oct.2009 reprezentantul societății pârâte a fost prezent în instanță și nu a solicitat nici comunicarea precizării și nici acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării. Prin urmare, potrivit art.108 alin.3 Cod proc.civ., societatea pârâtă avea posibilitatea de a invoca această neregularitate procedurală sub sancțiunea acoperirii ei, doar la prima zi de înfățișare ce urmat după această neregularitate (1 oct.2009).
Pe de altă parte, desființarea deciziei de sancționare disciplinară are drept consecință firească repunerea părților în situația anterioară, astfel încât, prin precizarea invocată, recurenta nu a fost prejudiciată în nici un fel.
In ceea ce privește cuantumul pretențiilor, constând în diferența de salariu, Curtea reține că soluția atacată este pronunțată în conformitate cu probele administrate. Astfel, cuantumul salariului după aplicarea măsurii contesatate, acela de 1800 lei lunar, rezultă chiar din cuprinsul deciziei nr.8/2009 emisă de unitate, iar cuantumul salariului avut anterior aplicării sancțiunii disciplinare - de 2200 lei indicat în precizarea de acțiune -, nu a fost contestat în fața primei instanțe și nici în cadrul recursului nu s-a făcut dovada unei alte sume decât cea solicitată.
In ceea ce privește faptul că reclamanta s-a aflat în concediu medical pe aproape întreaga perioadă ulterioară sancționării sale, Curtea reține că acest aspect nu are relevanță deoarece constituie o chestiune ce ține de executarea hotărârii atacate, executare care se face bineînțeles, cu respectarea normelor legale în ce privește plata salariilor pe perioada concediilor medicale.
Curtea nu poate reține nici apărarea potrivit căreia schimbarea funcției nu constituie o sancțiune disciplinară și nu trebuie respectate dispozițiile legale avute în vedere de instanța de fond.
Potrivit art.41 alin.1 Codul Muncii, contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât cu acordul părților, iar conform art.3, se produce o modificare a contractului ori de câte ori se au în vedere elemente precum: felul muncii, condițiile de muncă și salariul (pct.c,d și e).
Prin decizia contestată au fost modificate cele trei elemente esențiale ale contractului individual de muncă al reclamantei, fără acordul acesteia, iar acest lucru nu se putea realiza - potrivit art.48 Codul Muncii -, decât cu titlu de sancțiune disciplinară și cu respectarea procedurii legale obligatorii.
În speță, decizia contestată nu cuprinde elementele prevăzute de art.268 Codul Muncii și nu s-a efectuat cercetarea disciplinară impusă de art.267 din același cod, astfel încât, în mod legal prima instanță a dispus anularea deciziei cu consecința firească a repunerii părților în situația anterioară.
Faptul că societatea a aplicat reclamantei o sancțiune care nici nu este reglementată de art.264 Codul Muncii, respectiv retrogradarea definitivă din funcție, nu înseamnă că această măsură nu constituie o sancțiune și nici nu justifică în vreun fel nerespectarea drepturilor angajatorului și modificarea contractului individual de muncă fără consimțământul acestuia și fără o acoperire legală.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod proc.civ. recursul va fi respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - - împotriva sentinței civile nr. 848/2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 3 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier,
- -
Red. CȘ - 3.12.09
18 2009
4 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
