Speta drept civil. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 176
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta SC SRL A împotriva deciziei civile nr. 2323/03.07.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal se prezintă administratorul societății revizuiente, personal și asistat de avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris, pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare asupra cererii de revizuire constată că prin decizia civilă nr. 2323/03.07.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- s-a respins recursul declarat de pârâta SC SRL A împotriva sentinței civile nr. 99/05.02.2008 a Tribunalului Arad în contradictoriu cu reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Conform art. 268 alin. 5 coroborat cu art. 283 alin. 1 lit. b din Codul muncii, decizia de sancționare disciplinară poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Art. 268 alin. 4 din Codul muncii prevede că decizia de sancționare disciplinară se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată acestuia.
Prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru contestarea deciziei de sancționare disciplinară începe să curgă doar de la comunicarea acesteia într-una din formele reglementate de art. 268 alin. 4 din Codul muncii, neavând relevanță că salariatul a luat cunoștință de existența acesteia în alt mod.
Deoarece decizia de concediere contestată a fost emisă la data de 19.08.2007, ea nu putea fi comunicată reclamantului la data de 15.08.2007, așa cum susține recurentul, adică la o dată anterioară emiterii ei.
Această decizie a fost comunicată reclamantului la 1.10.2007, fiind contestată la 26.10.2007, astfel încât a fost respectat termenul prevăzut de art. 268 alin. 5 și art. 283 alin. 1 lit. b din Codul muncii, iar excepția tardivității acțiunii este nefondată.
Susținerea recurentei că reclamantul a luat la cunoștință de conținutul deciziei de concediere cel mai târziu la data de 17.08.2007, conform mențiunilor din adresa nr. 352/28.09.2007 a ITM A, nu poate fi luată în considerare pentru admiterea excepției de tardivitate, deoarece contravine art. 268 alin. 4 din Codul muncii și nu corespunde realității, în condițiile în care adresa menționată precizează doar că a fost emisă decizia de concediere nr. 3/19.08.2007 și că ea nu a fost comunicată salariatului.
Prin decizia de concediere nr. 3/19.08.2007, angajatorul a reținut că reclamantul a săvârșit mai multe abateri disciplinare, și anume: lipsa nemotivată repetată în perioada 13.07.2007 - 25.07.2007 și în perioada 1.08.2007 - 7.08.2007; crearea unei stări tensionate în colectivul de muncă; insubordonarea fățișă, chiar jignitoare și voința reclamantului de a încălca obligațiile de serviciu.
nr. 254/24.07.2007, nr. 258/30.07.2007 și nr. 269/3.08.2007 se referă doar la una din aceste abateri, respectiv la absența nemotivată a reclamantului de la serviciu, astfel încât nu pot justifica efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru toate abaterile disciplinare menționate în decizia de concediere contestată. Prin urmare, prevederile art. 267 alin. 1 și alin. 2 din Codul muncii au fost nesocotite la aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă al reclamantului prin decizia de sancționare nr. 3/19.08.2007, cu atât mai mult cu cât ele au fost emise și comunicate în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, conform certificatelor medicale depuse la dosar, astfel încât contractul de muncă al reclamantului era suspendat de drept. Pe cale de consecință, dreptul angajatorului de a efectua cercetarea disciplinară prealabilă era și el suspendat.
Prin cele expuse anterior, rezultă că instanța de fond a admis, în mod corect excepția de nulitate absolută a deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozițiilor art. 267 alin.1 și alin. 2 din Codul muncii.
Angajatorul a indicat art. 61 lit. a din Codul muncii ca temei de drept al deciziei de concediere, însă nu a menționat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, și care justifică reținerea unei abateri disciplinare în sarcina acestuia, astfel încât decizia de concediere este lovită de nulitate absolută pentru lipsa mențiunii cerute de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii. Art. 39 alin. 2 din Codul muncii nu a fost menționat în cuprinsul deciziei de concediere și nu poate fi invocat de angajator în fața instanței, deoarece art. 77 din Codul muncii prevede că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Decizia de concediere contestată nu cuprinde mențiunea obligatorie prevăzută de art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii, deoarece nu indică motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă prin raportare la dispozițiile art. 267 alin. 3 din Codul muncii, în condițiile în care prin convocatorul nr. 263/03.08.2008, angajatorul îl convoacă pe reclamant " pentru prima zi după anularea suspendării contractului de muncă nr. -/10.04.2006 (terminarea concediului de boală pentru copil sau al dumneavoastră personal) la ora 1000unei zile lucrătoare" și îi pune în vedere să înainteze certificatul medical în original până în data de 9.08.2007. Or, art. 267 alin. 3 din Codul muncii permite angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, doar atunci când salariatul nu se prezintă la convocarea făcută în condițiile prevăzute de art. 267 alin. 2 din Codul muncii fără un motiv obiectiv. În cuprinsul deciziei de concediere se menționează doar "refuzul la cele trei convocatoare trimise pentru o analiză prealabilă disciplinară".
Prin urmare, motivele de recurs invocate de către pârâtă cu privire la nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul admiterii acțiunii formulate de către reclamant sunt neîntemeiate.
Susținerile recurentei nu sunt fondate nici în ceea ce privește greșita respingere de către instanța de fond a cererii reconvenționale formulate de către pârâtă.
Art. 27 alin. 2 din Codul muncii sancționează cu nulitatea contractului individual de muncă încheiat fără existența unui certificat medical care să constate că angajatul este pentru prestarea acelei munci.
Prin derogare de la această regulă, art. 27 alin. 3 din Codul muncii prevede că, în situația în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă, contractul astfel încheiat rămâne valabil.
Reclamantul-intimat a prezentat acest certificat la data de 5.10.2007, astfel încât, în speță, sunt incidente prevederile art. 27 alin. 3 din Codul muncii, în condițiile în care contractul individual de muncă încheiat între părți nu a încetat la momentul emiterii deciziei de concediere nr. 3/19.08.2007, așa cum susține recurenta, deoarece această decizie a fost anulată de către instanță și părțile au fost repuse în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, ca urmare a admiterii acțiunii formulate de către reclamant.
De altfel, potrivit art. 268 alin. 3 din Codul muncii, decizia de concediere produce efecte juridice doar de la data comunicării ei, în modalitatea prevăzută de art.268 alin.4 din Codul muncii, iar nu de la data emiterii.
Pe de altă parte, art. 57 alin. 2 din Codul muncii prevede că efectele constatării nulității contractului individual de muncă se produc doar pe viitor, adică după momentul constatării ei, astfel încât cererea pârâtei-recurente de constatare a nulității absolute a contractului de muncă al reclamantului cu începere de la data de 19.08.2007, adică de la o dată anterioară formulării cererii de constatare a nulității absolute a acesteia, contravine prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul muncii.
Împotriva hotărârii a formulat cerere de revizuire, revizuienta SC SRL A, solicitând revizuirea deciziei civile nr. 2323/03.07.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă.
În motivele de revizuire se arată că, contestatorul a cerut obligarea intimatei l aplata unor despăgubiri egale cu plata salariului indexat, majorat și reactualizat iar practica a statuat că angajatorul este obligat la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare. Cu toate acestea Tribunalul Arada obligat intimata la despăgubiri fără a indica perioada, astfel rezultând că intimatul este obligat la plata drepturilor salariale până la rămânerea definitivă a sentinței - 05. 02.2008 - data pronunțării.
Motivele de revizuire se referă la imposibilitatea reangajării și la faptul că intimatul contestator are un loc de muncă de la 15.01.2008, fiind lipsit de salariu cel mult până la această dată.
Imposibilitatea reangajări este determinată de motive financiare, societatea având suspendată activitatea astfel cum a hotărât Adunarea Generală a Acționarilor.
Prin întâmpinate, intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire invocând mai multe excepții:
1.excepția inadmisibilități cererii, arătând că potrivit art. 322 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri din recurs atunci când se evocă fondul. Astfel, în speță, instanța de recurs nu a reținut o stare de fapt diferită de cea avută în vedere de instanța de fond referitor la decizia de concediere care a fost anulată pe motive de nulitate absolută, în consecință cererea de revizuire este inadmisibilă.
2.excepția tardivității înregistrării cererii, conform art. 322 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, termenul de revizuire fiind de o lună de la cel din urmă act de executare. În speță, unicul act de executare a avut loc în data de 04.04.2008, dată la care revizuientei i s-a adus la cunoștință cererea datată - 02.04.2008 - de către intimat pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, nefiind necesară prezența unui executor judecătoresc.
3. excepția insuficienței timbrării, arătând că taxa judiciară de timbru prevăzută de dispozițiile art. 3 lit. h din Legea nr. 146/1997 este de 10 RON, ori, revizuienta a depus un timbru judiciar în sumă de 0,5 RON, fiind aplicabile dispozițiile care prevăd sancțiunea anulării cererii.
4. excepția lipsei de interes în promovarea unei astfel de căi extraordinare de atac arătând că interesul nu este propriu al revizuientei ca persoană juridică ci al administratorului societăți, urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 277, art. 278 Codul muncii.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, întrucât în speță, raportat la temeiul de drept al cererii, nu este vorba despre o obligație de a da, care presupune existența unui obiect material care a pierit după pronunțarea deciziei în recurs.
Mai mult, prima instanță a dispus plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de la desfacerea contractului de muncă și până la plata efectivă, acestea contrazicând susținerile revizuientei.
Prin note scrise, revizuienta a răspuns la excepțiile invocate prin întâmpinare de către intimat, în sensul următoarelor apărări:
1.excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire este neîntemeiată întrucât recursul a fost respins iar această soluție nu poate duce la concluzia că nu a fost rejudecat fondul cauzei.
2.excepția de tardivitate este neîntemeiată întrucât termenul de revizuire curge de la ultimul act de executare, care este cel prevăzut de art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă, în cauză intimatul solicitând punerea în executare a hotărârii judecătorești, cerere care face obiectul dosarului de executare silită nr. 113/2008 al BEJ, un act de executare constituindu-l procesul verbal din 29.09.2008.
3.excepția de netimbrare este neîntemeiată, întrucât cauza având ca obiect un conflict de muncă este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
4.excepția lipsei de interes se impune a fi respinsă întrucât societatea angajatoare nu mai are activitate și nu îl mai poate angaja pe intimat care a fost angajat la SC MEDIA SRL începând cu data de 15.01.2008.
Pe fond cererea de revizuire este întemeiată, din probe rezultând că obiectul cauzei - postul intimatului nu se mai află în ființă - iar intimatul are un loc de muncă, motiv pentru care despăgubirile salariale nu pot fi acordate decât până la ceea dată.
Examinând cererea de revizuire conform motivului invocat pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă, cu prioritate asupra excepțiilor dirimante, Curtea constată că excepțiile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă este admisibilă fiind îndreptată împotriva unei hotărâri dată de o instanță de recurs, care în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, a rejudecat cauza, examinând-o sub toate aspectele și în consecință a respins recursul pe care l-a considerat nefondat, pentru cele expuse în decizie.
În consecință, nu este vorba despre neevocarea fondului și aplicarea în acest sens a dispozițiilor art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, cum eronat susține revizuientul.
Excepția tardivității cererii de revizuire este neîntemeiată urmând a fi respinsă întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită vizează punerea în executare a hotărârii primei instanțe - sentința civilă nr. 99/05.02.2008 a Tribunalului Arad, care constituie titlu executor, face obiectul executării silite, astfel că termenul de înregistrare a cererii de revizuire începe să curgă cel mult de la data încheierii procesului verbal încheiat la data de 29.09.2008 în dosar execuțional nr. 113/2008 al BEJ, astfel cum rezultă actele dosarului. Față de acestea cererea de revizuire a fost înregistrată în termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. 2 Cod procedură civilă.
Excepția insuficienței timbrării urmează a fi respinsă întrucât cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate într-un conflict de muncă, care conform legii speciale nu este supus taxei de timbru, acest regim fiind aplicabil și căilor de atac.
Excepția lipsei de interes este neîntemeiată întrucât partea - revizuienta este cea care justifică interesul legitim, propriu în formularea unei astfel de cereri și nu reprezentantul acesteia - persoana fizică, administratorul social cum greșit susține intimatul.
Cererea de revizuire este însă nefondată întrucât în speță obiectul care rezultă a fi executat în baza unei hotărâri judecătorești definitive, executorii și irevocabile îl reprezintă plata drepturilor salariale ca efect al anulării deciziei de concediere.
Un astfel de drept nu reprezintă un obiect material care să fi pierit după pronunțarea hotărâri în recurs pentru a fi incidente dispozițiile art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă, iar susținerile revizuientei privind suspendarea activități societății în baza unei hotărâri AGA nu echivalează cu imposibilitatea executări hotărârii întrucât "obiectul pricinii nu se află în ființă" în înțelesul legii.
În considerarea celor de mai sus urmează a se respinge cerere de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC SRL A împotriva deciziei civile nr. 2323/03.07.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 02.03.2009
Tehnored. /2 ex/ 02.03.2009
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
