Speta drept civil. Decizia 1761/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1761
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE A ȘI MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.389 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, intimații PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL ARAD și CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, reclamanții intimați, și pârâții intimați Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului pârâtului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților. În ce privește recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 389/15.04.2008, Tribunalul Arada admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 04.12.2004-28.02.2005 invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în garanție.
De asemenea, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, -procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova și și -grefiere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, a obligat pârâții la calcularea și plata de despăgubiri reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, pe perioada 28.02.2005-31.12.2007 și în continuare până la încetarea stării de discriminare, respectiv pentru perioada 01.03.2007-31.12.2007 și până la încetarea stării de discriminare pentru reclamantul.
Totodată, prima instanță a obligat pârâții la calcularea și plata actualizată a sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire, la efectuarea mențiunilor necesare în carnetele de muncă ale reclamanților iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
Tribunalul a respins excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație B și Ministerul finanțelor publice prin Direcția generală a finanțelor publice A cu motivația că despăgubirile care se solicită de către reclamanți sunt drepturi salariale reglementate de dispozițiile art.248 al 3 codul muncii, iar competența de soluționare revine tribunalului potrivit cu dispozițiile art.2 al.1 lit.c cod procedură civilă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de Ministerul Finanțelor Publice Baf ost respinsă, reținându-se că acest minister are obligația și atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002 de a pregăti proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, iar prin acest minister Guvernul elaborează proiectele legilor bugetare și ale bugetelor.
S-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu are obligația de a plăti drepturile salariale ale personalului angajat în cadrul acestor instituții publice, neexistând raporturi de muncă sau de serviciu, astfel că tribunalul a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație B și a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere dispozițiile art.3 din decretul nr.167/1958, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 04.12.2004-27.01.2005.
De asemenea, prima instanță a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, întrucât, neexistând raporturi juridice între cele două părți, nu poate fi obligat la plata acestor drepturi salariale reprezentând sporul de 25 % de permanență.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții, procurori și grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, au un program de permanență, care, conform Regulamentului de ordine interioară, este obligatoriu, astfel că potrivit art.6 din ordonanța Guvernului nr.8/2007 al.4 acest personal poate beneficia de un spor de 25% din salariul de bază.
Instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr.188/1995 art.32 al.2 și art.120 raportat la art.111, 112 Codul muncii, care prevăd plata orelor lucrate din dispoziția conducătorilor instituțiilor peste durata normală a timpului de lucru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a solicitat admiterea se modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii față de acest minister.
În motivarea cererii de recurs s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice, arătându-se că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, în condițiile în care rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între acest minister și reclamanți nu există niciun raport de muncă și, prin urmare nicio obligație de natură salarială, invocându-se dispozițiile art. 17, art. 21 alin. 1 și art. 22 din Legea nr. 500/2002.
De asemenea, s-a mai susținut că bugetul național este elaborat de Guvernul României, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 138 din Constituția României, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și Legea nr. 388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008.
Recurentul a invocat și Deciziile nr. 1789/08.03.2005 și nr. 1820/08.03.2005, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a evidenția precedentul judiciar.
În fine, s-a arătat că obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea anumitor fonduri care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală presupune încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 500/2002.
În drept, s-au invocat art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 137 și art. 158 Cod procedură civilă, art. 42 din OUG nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și art. 138 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin recursul declarat a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile judecătorești, apreciind ca vădit nefondate susținerile reclamanților însușite de instanța de fond referitoare la temeinicia acordării sporului de misiune permanentă de 25 % din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioadele de timp cuprinse între 28.02.2005 - 31.12.2007, în condițiile în care pentru corpul magistraților și personalul auxiliar de specialitate, legiuitorul a prevăzut prin lege specială drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestora.
A acceptat susținerile reclamanților, mai arată recurentul, ar însemna echivalarea sistemelor de salarizare dintre diferitele categorii de personal și ar da posibilitatea celorlalte categorii profesionale să solicite sporurile și indexările salariale acordate de legiuitor pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.4 și 9 raportat la art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, reclamanții magistrați și personal auxiliar de specialitate au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând 25 % din valoarea salariului de bază pentru perioada 4.12.2004-31.12.2007 și în continuare, invocând starea de discriminare existentă între ei și alte categorii socio-profesionale, în speță polițiștii, arătând că au un program de permanență care ăi obligă să nu părăsească localitatea, fiind restrâns astfel dreptul la libertatea de mișcare.
Intr-adevăr, Curtea observă că în cazul diferitelor categorii de salariați bugetari, ce își desfășoară activitatea în domenii în care, prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc, se află în permanență la dispoziția angajatorului - instituție publică, efortul suplimentar depus de aceștia este recompensat material de regulă printr-un spor aplicat la salariul de bază.
, nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede în art. 11 că " polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații."
Articolul 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții instituie in favoarea cadrelor militare în activitate, prevede că militarii angajați pe bază de contract și salariații civili au dreptul la o"indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Cu toate acestea, instanța de recurs reține că nu este întemeiată susținerea reclamanților referitoare la existența unei discriminări intre ei și celelalte categorii socio-profesionale, în speță polițiștii și funcționarii publici din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Curtea observă că în temeiul regulamentului de ordine interioară reclamanții, procurori și personal auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, au fost planificați să efectueze serviciul de permanență, ce a presupus ca timp doar câteva zile pe lună, să fie disponibili a se prezenta la sediul parchetului pentru instrumentarea, ori, după caz, asigurarea efectuării actelor de procedură in cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea, prelungirea ori menținerea măsurilor arestării preventive.
Cu toate acestea, se reține că titularii cererii nu se găsesc intr-o situație comparabilă cu cea a polițiștilor, ori a personalului din cadrul MIRA, care beneficiază de drepturi salariale suplimentare reprezentând sporul de dispozitiv, în considerarea efectuării unormisiuni permanente, care presupun că ei se află permanent (iar nu sporadic ca și reclamanții) la dispoziția angajatorului, această stare de fapt fiind de esența exercitării atribuțiilor lor de serviciu.
Reclamanții, pe de altă parte, sunt salariați în baza altor acte normative față de persoanele la care se raportează, având un statut diferit, alte atribuții și competențe. Este adevărat că salarizarea lor trebuie să fie stabilită ținând seama de responsabilitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal,insă acest lucru nu poate servi drept temei pentru a se conchide că ei ar fi discriminați prin acordarea sporului pentru misiune permanentă polițiștilor,pentru că,din motivele de fapt și de drept mai sus expuse,nu se află in situații comparabile cu aceștia.
Față de cele ce preced, cum tribunalul a pronunțat o sentința cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză, în baza art. 312 alin.1 - 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de pârâți, modificându-se în parte hotărârea recurată, în sensul că se va respinge în totalitate acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.389 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții intimați PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL ARAD și CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamanților.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./25,11 2009
Thred./25.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
