Speta drept civil. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 181/2007
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 357/22.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta intimată, lipsind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reprezentantei intimatei întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei contestată ca fiind legală și temeinică, apreciind că nici unul din motivele invocate de contestator nu se circumscriu celor prev. de art. 318 alin.1 cod pr. Civilă
CURTEA DE APEL
Deliberând, asupra contestației în anulare de față;
Constată că, rin p. sentința civilă nr.4948/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.6409/2004 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata venitului lunar de completare prevăzut de nr.OUG8 și nr.OUG22/2003.
Instanța de fond a respins acțiunea motivând că în cauză este incidentă excepția autorității de lucru judecat. Astfel s-a arătat că prin sentința civilă nr.658/2003 Tribunalul Hunedoaraa respins cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la acordarea venitului în completare prevăzut de nr.OUG8/2003 modificată prin nr.622/2003. Cum prezenta acțiune se poartă între aceleași părți, are același obiect și aceeași cauză juridică s-a considerat a fi incidente condițiile triplei identități prevăzute de art.1202 Cod civil.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea soluției în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența excepției autorității de lucru judecat deși între cauza ce a format obiectul dosarului nr.4224/2003 al Tribunalului Hunedoara și prezenta cauză nu există identitate în ce privește motivele de fapt, de drept și probațiune.
Prin decizia nr.753/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.8248/2005 recursul a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că pentru a constata existența autorității de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită cerința triplei identități prevăzută de art.1202 Cod civil, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză juridică.
În speță recurentul nu contestată că în cauza de față și cea care a fost soluționată irevocabil în dosar nr.4224/2003 prin sentința nr.658/2003 a Tribunalului Hunedoara există identitate de părți și de obiect (părți fiind în ambele cauze reclamantul și pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H, iar obiectul reprezentându-l acordarea venitului în completare prevăzut de nr.OUG8/2003, modificată și completată de nr.OUG22/2003).
În ce privește cel de-al treilea element - cauza - prin aceasta se înțelege fundamentul pretenției afirmate. Cauza nu se confundă cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de probă a faptelor pe care reclamantul își întemeiază pretențiile astfel că faptul prezentării în prezenta cauză a altor dovezi decât în cauza precedentă este lipsit de relevanță. Fundamentul juridic al pretenției îl reprezintă situația de fapt calificată juridic. În cele două cauze atât situația de fapt (refuzul acordării venitului în completare) cât și calificarea juridică, temeiul de drept al pretenției, nr.OUG8/2003 cu modificările aduse de nr.OUG22/2003, sunt identice.
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță în dosar nr.4873/2005 contestatorul a solicitat desființarea sentinței civile nr.753 din 29 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.8248/2004 în temeiul art.318 și 319 Cod procedură civilă, întrucât instanța respingând recursul a omis să cerceteze motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8, 9 și 10 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit doctrina raportând stabilirea autorității de lucru judecat la o hotărâre și nu la elementele cererii de chemare în judecată, unde se constată o altă cauză ca temei juridic al dreptului reclamat și anume: neacordarea dreptului.
Motivand în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii în privința stabilirii identității de cauză și în consecință a autorității de lucru judecat.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, motiv prevăzut de art.304 pct.10 Cod procedură civilă, respectiv verificarea elementelor autorității de lucru judecat, părți, obiect, cauză, pe elementele cererii de chemare în judecată, așa cum precizează doctrina, nu pe elementele acțiunii civile.
Prin decizia nr.1226/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4873/2005 contestația în anulare a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea reține că potrivit art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul textului citat, prin greșeală materială se înțelege o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, care a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată; de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță nu sunt incidente nici dispozițiile art.318 teza 2 Cod procedură civilă întrucât instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de recurent.
Faptul că nu a făcut referire la toate argumentele, nu poate fi calificat drept omisiune în sensul art.318 teza 2 Cod procedură civilă, deoarece instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de părți în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun, cum s-a procedat în speța de față.
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub dosar nr.7274/2005,contestatorul a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata H - D, să se dispună anularea deciziei civile nr.1226/29.09.2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4873/2005 și în rejudecare, admiterea contestației în anulare formulată de același contestator împotriva deciziei civile nr.753/28.04.2005 a Curții de APEL ALBA IULIA.
În motivarea cererii sale a susținut că instanța nu a analizat motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, raportând eronat autoritatea de lucru judecat la o hotărâre judecătorească și nu la elementele cererii de chemare în judecată.
A mai susținut că nici motivul prevăzut de art.304 pct.10 Cod pr.civilă, respectiv nu a fost verificată autoritatea de lucru judecat.
Sub un alt aspect a arătat că în situația admiterii eronate a excepției autorității de lucru judecat, devine incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.1 Cod pr.civilă care sancționează hotărârile pronunțate de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Prin reținerea nelegală a autorității de lucru judecat contestatorul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la liberul acces la justiție statuat prin art.21 alin.3 din Constituție și cel la un proces echitabil prevăzut de art.124 alin.3 din Constituție.
Prin decizia civilă nr. 1667/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4873/2005 contestația în anulare a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că și în prima contestație, contestatorul a invocat aceleași motive ca și în cea care formează obiectul prezentului dosar.
Ori, jurisprudența a statuat în mod constatat că atunci când contestația în anulare nu este împotriva unei hotărâri dată în recurs și nici a unei hotărâri pronunțate în cererea de revizuire, ci împotriva unei decizii prin care s-a respins ca nefondată tot o contestație în anulare, cea de-a doua este inadmisibilă.
Cât privește motivul de incompatibilitate invocat de contestator, instanța urmează a-l înlătura întrucât normelor procedurale referitoare la incompatibilitate nu constituie temei al contestației în anulare, deoarece acest incident procedural nu aparține instituțiilor de drept procesual privind competența materială și cea teritorială.
În plus, judecătorii care au pronunțat hotărârea atacată pe calea contestației în anulare nu sunt incompatibili deoarece dispozițiile ce reglementează incompatibilitatea sunt de strictă interpretare iar contestația în anulare presupune împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat din nou contestație în anulare contestatorul.
În expunerea de motive, invocând dispozițiile art.320 (3) Cod pr.civilă, a arătat că instanța nu și-a motivat hotărârea de respingere a contestației în anulare motivând că jurisprudența a statuat că, atunci când contestația nu este împotriva unei hotărâri în recurs sau cerere de revizuire, ci tot o contestație respinsă ca nefondată, cea de a doua contestație este inadmisibilă, fără a nominaliza jurisprudența pentru verificare, cu atât mai mult cu cât jurisprudența trebuie să fie în concordanță cu Codul d e procedură civilă și nu poate trece peste acesta.
Contestatorul apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În speță, atât decizia civilă nr.753/2005, cât și decizia civilă nr.8248/2004 au reținut în mod eronat, excepția autorității de lucru judecat.
Contrar susținerilor instanței, în cazul deciziilor nr.1226/2005 și 4873/2005, nu sunt incidente numai prevederile art.318 alin.1 Cod pr.civilă referitoare la existența unei greșeli materiale, ci și faptul că, respingând recursul, instanța a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare.
Instanța nu a analizat faptul că reclamantului nu i-a fost acordat venitul de completare contrar prevederilor nr.OUG8/2003, astfel că ne aflăm în prezența unei discriminări, acest drept fiind acordat altor persoane aflate în aceeași situație cu contestatorul.
Prin decizia civila nr.357/2007 pronunțata de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulata în cauză, reținându-se în considerentele deciziei că, contrar susținerilor contestatorului și în prima contestație în anulare și în cea prezentă motivul este același: neacordarea venitului în completare prevăzut de nr.OUG8/2003, care, susține, acesta, a fost acordat altor persoane aflate în aceeași situație juridică cu el. creându-se în acest fel o discriminare.
În această situație sunt incidente dispozițiile art.321 Cod pr.civilă, conform cărora nu se poate face o nouă contestație pentru motivele ce au existat la data celei dintâi.
Împotriva acestei ultimei decizii a formulat contestația în anulare de față, înregistrată la această instanță, sub dosar nr-, contestatorul, întemeiată pe prevederile art.318 pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor contestatorul susține în primul rând, că numai dintr-o eroare materială instanța a reținut că hotărârea dată în contestației în anulare nu poate fi atacată cu contestației în anulare, deoarece potrivit art.320 alin.3 pr.civilă, hotărârile date în contestație sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
În al doilea rând, contestatorul susține că este tot o eroare materială reținerea instanței în sensul că nu se poate face o contestației în anulare pentru motive care au existat la data celei de întâi, deoarece se opune art.321 pr.civ. care se referă la faptul că nu se poate face o noua contestației în anulare pe alte motive decât cele invocate la prima contestației dar existau la data celei dintâi.
În al treilea rând, contestatorul susține că instanța nu a soluționat în concret cererea de verificare dacă în decizia nr.1667/2005 s-au cercetat și soluționat în concret motivele de contestație, care aduce atingere art.6 pct.1 CEDO-dreptul la un proces echitabil.
Față de aceste motive, contestatorul solicită admiterea contestației de față, ca temeinică și legală, anularea hotărârii atacate și rejudecarea litigiului în etapa procesuală precedentă.
Intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Had epus întâmpinare în această fază procesuală solicitând respingerea contestației, cu motivarea nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de pr.civilă pentru promovarea unei astfel de căi de atac.
CURTEA, deliberând asupra cererii civile de față prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât si dispozițiilor legale incidente constată următoarele:
Contestația în anulare de față este nefondată.
Motivele contestației trebuie să fie circumscrise la împrejurările limitativ prevăzute de art.317-318.pr.civ. Partea nu va putea invoca alte motive decât cele care se încadrează în dispozițiile legale menționate anterior. Pe de altă parte, se impune și precizarea că partea interesată este ținută să invoce prin cererea sa toate motivele existente la data formulării acesteia. Soluția este impusă cu rigoare de art.321C.pr.civ. acestei prevederi procedurale atrage după sine inadmisibilitatea contestației în anulare.
Potrivit art.318 al.(1) pr.civ. hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare."
Art.321 cod procedură civilă prevede însă, că" nu se poate face o nouă contestație pentru motivele ce au existat la data celei dintâi". Atunci când contestația în anulare nu este îndreptată împotriva unei hotărârii dată în recurs și nici împotriva hotărârii pronunțate în cererea de revizuire, ci împotriva unei decizii prin care s-a respins ca nefondată tot o contestației în anulare, aceasta este inadmisibilă. În acest sens decizia nr.2483/27.09.1995 pronunțată de Curtea supremă de Justiție.
Așa fiind în acord cu textul de lege și practica judiciară în materie, în speță, formularea contestației în anulare împotriva deciziei civila nr. 357/2007 pronunțata de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- care a avut ca obiect tot o contestației în anulare, reiterându-se de fapt aceleași motive ca și în cadrul celorlalte căi de atac ordinare și extraordinare exercitate este inadmisibilă.
Sub un alt aspect, susținerile contestatorului întemeiate pe teza finală a art.318 pr.civilă sunt nefondate, întrucât atât prin decizia nr. decizia civilă nr.1667/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4873/2005, invocată de contestator, cât și prin decizia civila nr.357/2007 pronunțata de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-; ambele având ca obiect contestației în anulare, instanța a analizat motivele dezvoltate în contestație prin prisma dispozițiilor legale care reglementează această cale extraordinară de atac.
Fiind o cale extraordinară de atac, în contestația în anulare nu poate avea loc o reexaminare a fondului sau o apreciere a probelor, ori o interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural, deoarece acestea sunt motive de reformare a hotărâri ce pot fi analizate doar în cadrul căi ordinare de atac, respectiv recursul.
Stabilind un câmp limitat de aplicare a contestației în anulare legiuitorul a înlăturat posibilitatea părții de a deschide calea unui recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță pentru motivul greșitei stabiliri a stării de fapt sau aplicării greșite a legii.
În plus, legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță, pe motiv că s-a stabilit eronat situația de fapt.
Or, în speță, motivele invocate de contestator vizează tocmai modul de apreciere a probelor dosarului și de interpretare a dispozițiilor legii de către instanțe, ceea ce excede cadrul procesual reglementat strict și limitativ de legiuitor pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
În ce privește cel de al treilea motiv de recurs este de reținut că dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 punct 1 CEDO, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real examinate de către instanța sesizată (cauza Perez împotriva Franței-cererea nr.47287/99, par.80). Or, în speță, din considerentele deciziilor pronunțare de instanțe în soluționarea căilor de atac ordinare și extraordinare exercitate de contestator reiese că instanțele au procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților. Faptul că prin decizia civila nr.357/2007 pronunțata de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a respins contestația în anulare pe excepția inadmisibilității nu înseamnă că instanța nu a examinat toate argumentele părților, ci soluția pronunțată face aplicarea întocmai a prevederilor legale-art.137 pr.civ.-care impun analiza cu prioritate a excepțiilor.
În același sens este de menționat că exercitarea dreptului subiectiv civil impune respectarea unor principii, printre care exercitarea acestuia cu bună credință și cu respectarea normei de drept. Dacă în exercitarea dreptului subiectiv se încalcă aceste principii se comite un abuz de drept.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 320 cod pr. civil, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 357/22.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2008
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Judecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
