Speta drept civil. Decizia 1980/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări socialecod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1980
Ședința publică din 4 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
Grefier:
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 927 pronunțată la 3 iunie 2009 de către Curtea de Apel Timișoara sub nr-,în contradictoriu cu intimata SC SA M NOUĂ, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestator avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
Contestația este scutită de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta contestatorului a solicitat admiterea contestației în anulare motivat de faptul că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul privind incompatibilitatea unui judecător.
Instanța
Deliberând asupra contestației în anulare a constatat următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 15 octombrie 2009 sub nr. 1147/59, contestatorul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata SC SA M Nouă, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr.927/3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, să admită recursul declarat și să trimită cauza spre rejudecare în vederea unei judecăți corecte.
Arată că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs vizând respingerea cererii de recuzare a judecătorului; că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în condițiile în care i-a fost respinsă cererea de probațiune și nu a reușit face dovada celor solicitate.
Contestația este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 și 318 cod procedură civilă.
Intimata SC SA M Nouă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă, instanța a apreciat contestația întemeiată, cu următoarea motivare:
Prin sentința civilă nr. 1969 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA M Nouă având ca obiect drepturi bănești - diferențe plăți compensatorii.
La data de 10 noiembrie 2008, împotriva sentinței menționate mai sus, în termen legal, a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata diferenței plăților compensatorii.
La aceeași dată a declarat recurs și împotriva încheierii de ședință prin care i s-au respins cererile de probațiune formulate și recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, recurentul apreciind abuzive măsurile dispuse de instanță.
Prin decizia civilă nr. 927 pronunțată la 3 iunie 2009, instanța a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1969/10 noiembrie 2008 și a încheierii de ședință din 10 noiembrie 2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, reclamantului fiindu-i achitate în cuantum corect plățile compensatorii și că proba solicitată a fost respinsă în mod corect, ea neavând legătură cu obiectul cauzei.
Conform prevederilor ar. 318 teza a doua cod procedură civila, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare în ipoteza in care instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare sau modificare.
In termen legal, reclamantul a declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2008, încheiere prin care a fost soluționată cererea de recuzare a judecătorului.
Se arată că judecătorul era incompatibil conform art. 27 pct. 5 cod procedură civilă.
Deși această încheiere a fost recurată în termen, instanța de recurs nu a analizat acest recurs sub nici un aspect.
Față de cele de mai sus, în baza art. 318 teza a doua cod procedură civilă urmează a anula decizia contestată și a proceda la rejudecarea recursurilor.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedura civila, instanța a apreciat recursurile neîntemeiate, urmând a le respinge cu următoarea motivare:
In mod corect prima instanță a respins cererea de recuzare formulată împotriva judecătorului.
Cazurile de incompatibilitate și situațiile în care un judecător poate fi recuzat sunt reglementate limitativ de art. 24-27 cod procedura civila.
Judecătorul nu se afla in niciunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 24-25 cod procedura civila, iar din probatoriul de la dosar nu rezulta ca acesta si-ar fi spus in vreun fel părerea asupra soluției ce urmează a se pronunța în prezenta cauză.
Împrejurarea ca judecătorul respectiv a soluționat alte litigii între aceleași părți și că împotriva acestuia, una din părți a formulat plângere penală, nu se încadrează în situațiile limitativ prevăzute de art. 27 cod procedură civilă.
In ce privește fondul cauzei, instanța reține că reclamantul s-a adresat instanței de judecată nemulțumit fiind de cuantumul plăților compensatorii achitate de pârâtă.
Prin acțiune, reclamantul recunoaște că a primit suma de 20.000 lei, sumă care a fost stabilită prin procesul verbal nr. 8278/16.10.2006 înregistrat la CSs ub nr. 3411/24.10.2006, încheiat între reprezentanții societății și ai sindicatului.
Acest proces verbal nu a fost contestat, iar compensațiile au fost achitate în cuantumul prevăzut în procesul verbal tuturor salariaților.
Câtă vreme acest proces verbal de negociere nu a fost contestat, în mod corect prima instanță a respins proba solicitată de reclamant privind efectuarea de adrese la BRD și alte companii care au făcut disponibilizări ca neutilă cauzei.
Cum reclamantul a încasat compensațiile în cuantumul stabilit, soluția instanței de respingere a acțiunii pe fond este legală și temeinică.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursurile ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 927 pronunțată la 3 iunie 2009 de către Curtea de Apel Timișoara sub nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA M NOUĂ.
Anulează decizia menționată mai sus și rejudecând cauza respinge recursurile declarate de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1969 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr- și a încheierilor de ședință pronunțate în același dosar la 27 mai 2008 și 10 noiembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 4 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
5.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul C
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări socialecod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1980
Ședința publică din 4 decembrie 2009
Instanța constituită din:
Președinte: - - -
Judecător: - -
Judecător: -
Grefier:
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 927 pronunțată la 3 iunie 2009 de către Curtea de Apel Timișoara sub nr-,în contradictoriu cu intimata SC SA M NOUĂ, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestator avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
Contestația este scutită de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta contestatorului a solicitat admiterea contestației în anulare motivat de faptul că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul privind incompatibilitatea unui judecător.
Instanța
Deliberând asupra contestației în anulare a constatat următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 15 octombrie 2009 sub nr. 1147/59, contestatorul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata SC SA M Nouă, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr.927/3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, să admită recursul declarat și să trimită cauza spre rejudecare în vederea unei judecăți corecte.
Arată că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs vizând respingerea cererii de recuzare a judecătorului; că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în condițiile în care i-a fost respinsă cererea de probațiune și nu a reușit face dovada celor solicitate.
Contestația este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 și 318 cod procedură civilă.
Intimata SC SA M Nouă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă, instanța a apreciat contestația întemeiată, cu următoarea motivare:
Prin sentința civilă nr. 1969 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA M Nouă având ca obiect drepturi bănești - diferențe plăți compensatorii.
La data de 10 noiembrie 2008, împotriva sentinței menționate mai sus, în termen legal, a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata diferenței plăților compensatorii.
La aceeași dată a declarat recurs și împotriva încheierii de ședință prin care i s-au respins cererile de probațiune formulate și recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, recurentul apreciind abuzive măsurile dispuse de instanță.
Prin decizia civilă nr. 927 pronunțată la 3 iunie 2009, instanța a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1969/10 noiembrie 2008 și a încheierii de ședință din 10 noiembrie 2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, reclamantului fiindu-i achitate în cuantum corect plățile compensatorii și că proba solicitată a fost respinsă în mod corect, ea neavând legătură cu obiectul cauzei.
Conform prevederilor ar. 318 teza a doua cod procedură civila, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare în ipoteza in care instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare sau modificare.
In termen legal, reclamantul a declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2008, încheiere prin care a fost soluționată cererea de recuzare a judecătorului.
Se arată că judecătorul era incompatibil conform art. 27 pct. 5 cod procedură civilă.
Deși această încheiere a fost recurată în termen, instanța de recurs nu a analizat acest recurs sub nici un aspect.
Față de cele de mai sus, în baza art. 318 teza a doua cod procedură civilă urmează a anula decizia contestată și a proceda la rejudecarea recursurilor.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedura civila, instanța a apreciat recursurile neîntemeiate, urmând a le respinge cu următoarea motivare:
In mod corect prima instanță a respins cererea de recuzare formulată împotriva judecătorului.
Cazurile de incompatibilitate și situațiile în care un judecător poate fi recuzat sunt reglementate limitativ de art. 24-27 cod procedura civila.
Judecătorul nu se afla in niciunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 24-25 cod procedura civila, iar din probatoriul de la dosar nu rezulta ca acesta si-ar fi spus in vreun fel părerea asupra soluției ce urmează a se pronunța în prezenta cauză.
Împrejurarea ca judecătorul respectiv a soluționat alte litigii între aceleași părți și că împotriva acestuia, una din părți a formulat plângere penală, nu se încadrează în situațiile limitativ prevăzute de art. 27 cod procedură civilă.
In ce privește fondul cauzei, instanța reține că reclamantul s-a adresat instanței de judecată nemulțumit fiind de cuantumul plăților compensatorii achitate de pârâtă.
Prin acțiune, reclamantul recunoaște că a primit suma de 20.000 lei, sumă care a fost stabilită prin procesul verbal nr. 8278/16.10.2006 înregistrat la CSs ub nr. 3411/24.10.2006, încheiat între reprezentanții societății și ai sindicatului.
Acest proces verbal nu a fost contestat, iar compensațiile au fost achitate în cuantumul prevăzut în procesul verbal tuturor salariaților.
Câtă vreme acest proces verbal de negociere nu a fost contestat, în mod corect prima instanță a respins proba solicitată de reclamant privind efectuarea de adrese la BRD și alte companii care au făcut disponibilizări ca neutilă cauzei.
Cum reclamantul a încasat compensațiile în cuantumul stabilit, soluția instanței de respingere a acțiunii pe fond este legală și temeinică.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursurile ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 927 pronunțată la 3 iunie 2009 de către Curtea de Apel Timișoara sub nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA M NOUĂ.
Anulează decizia menționată mai sus și rejudecând cauza respinge recursurile declarate de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1969 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr- și a încheierilor de ședință pronunțate în același dosar la 27 mai 2008 și 10 noiembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 4 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
5.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
