Speta drept civil. Decizia 2135/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2135
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******************************
Pe rol judecarea recursului formulat d pârâta SC SA, împotriva încheierii din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect alte cereri - excepție neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut, în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, a invocat din oficiu și a pus în discuția părților prezente, excepția lipsei de interes al pârâtei în declararea căii de atac, avându-se în vedere că prin încheierea recurată s-a admis cererea de sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, invocată de recurentă.
Avocat, pentru recurenta pârâtă a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că la data de 09.03.2009, pârâta SC SA Bai nvocat în cadrul Tribunalului Mehedinți -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în dispozițiile art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2002, Codul Muncii, prin raportare la art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art. 79 alin.1 din Constituția României revizuită, precum și necompetența teritorială Tribunalului Mehedinți.
În motivarea excepției de neconstituționalitate a arătat că, potrivit dispozițiilor art.72 din Legea nr. 168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea iar dispozițiile art. 284 din Codul Muncii prevăd la alin.1 că, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă și la alin.2 că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.(1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz sediul.
Și întru-un caz și în celălalt competența este absolută, părțile neputând deroga de la ea astfel încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă/absolută atrage nulitatea hotărârii.
Pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs Codul Muncii, Legea 53/2003, dreptul comun în materie, cu Legea 168/1999 legea specială ( la care trimite Codul Muncii în mod expres)
S-a susținut că față de împrejurarea că prin Codul Muncii sunt reglementate în mod general toate aspectele care țin de raporturile de muncă, sindicate, patronate și protecție socială, în timp ce prin Legea 168/1999 este reglementată procedura de soluționare a conflictelor de muncă, cea din urmă este o normă specială în raport cu Codul Muncii.
Totodată, s-a arătat că, pornind de la premisa că ambele legi sunt legi organice, și prin urmare, au forță juridică egală, urmează a se stabili dacă Legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu.
Potrivit dispozițiilor art.62 și art.63 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială.
Prin dispozițiile art.62 și art.63 din Legea nr.24/2000 rezultă că legiuitorul impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menținerea tuturor datelor de identificare a acestora.
S-a arătat de asemenea că, art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
S-a mai susținut că, potrivit art.15 din Legea 24/2000, pentru evitarea paralelismelor, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.( în cazul dedus judecății art.72 din Legea nr. 168/1999 și art. 284 Codul Muncii ).
În principal, motivele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile legale de mai sus au în vedere principiul efectivității juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului respectiv în jurisprudența Curții Constituționale în acord cu care, legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente( Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Undic Franței, 20153/04,18 decembrie 2008) să evite paralelismul legislativ (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Katz Romania,no 29739/03, să aibă o aplicabilitate practică uniformă în sensul de a evita o jurisprudență neuniformă( Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Santos Pinto vs.Portugalia 39005/04,20 mai 2008). Soluțiile total diferite pronunțate de aceeași instanță(curte de apel) asupra aceleiași chestiuni încalcă articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În motivarea excepției necompetentei teritoriale a Tribunalului Mehedinți pârâta a susținut că în condițiile existentei concomitente a dispozițiilor art.72 din Legea nr. 168/1999 și ale art.284 din Codul Muncii raportat la disp.art 249 din Codul Muncii, care face trimitere la legea specială, este evident că Legea 168/1999 constituie legea specială față de Codul Muncii ce reglementează procedura de soluționare a conflictelor de muncă inclusiv competența instanței de fond ca fiind instanța de la sediul unității.
Deși, legal citată cu mențiunea să răspundă în scris la excepțiile invocate reclamanta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Prin Încheierea din 26. martie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis cererea de sesizare formulată de SC - GRUP.
A sesizat Curtea Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003- Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit."p" și art. 79 alin. 1 din Constituția României.
In baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, a dispus suspendarea judecății cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 47/1992, impunându-se sesizarea Curții Constituționale pentru ca această instanță constituțională să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate, în condițiile în care, anterior, nu s-au pronunțat decizii prin care să se constate ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 298 alin. 2 ultima liniuță din legea nr. 53/2003.
Referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, Tribunalul Mehedinți și-a exprimat opinia în sensul că este neîntemeiată, textele de lege criticate neintrând în contradicție cu prevederile constituționale invocate.
Împotriva Încheierii respective, la data de 30.03.2009 a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând. Admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că prin încheierea din 26 martie 2009, Tribunalul Mehedinți, în baza dispozițiilor art. 29 alin. 4 din Legea nr. 547/1992 admis cererea de sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit."p" și art. 79 alin. 1 din Constituția României, excepția invocată de societatea comercială pârâtă.
Deși cererea formulată de către societatea comercială pârât a fost admisă, dispunându-se sesizarea Curții Constituționale, se constată că împotriva încheierii din 26 martie 2009, SC"" SA a declarat, din eroare, recurs.
In condițiile arătate, calea de atac formulată devine lipsită de interes, astfel încât se va respinge în baza acestei excepții.
In consecință, se va respinge ca lipit de interes recursul declarat de pârâta SC"" SA împotriva încheierii din26 martie 2009 Tribunalului Mehedinți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva încheierii din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, ca lipsit de interes.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.,
2 ex/IE/23.04.2009
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Corneliu Maria
