Speta drept civil. Decizia 2385/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2385
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier - -
Pe rol. judecarea recursului declarat de pârâta - SA B împotriva încheierii din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - SA B prin avocat cu delegație de substituire, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentă solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii pronunțată de Tribunalul Dolj la data de în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea cauzei la această instanță pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate vizând dispozițiile art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003( Codul Muncii ).
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 09.04.2009, pârâta - SA Bai nvocat în cadrul Tribunalului Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în dispozițiile art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2002, Codul Muncii prin raportare la art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art. 79 alin.1 din Constituția României revizuită.
Motivându-și excepția invocată, s-a susținut că prevederea respectivă intră în conflict cu reglementarea cuprinsă în dispozițiile unei alte legi organice, respectiv cu dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Prin Încheierea din 09.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale având ca obiect neconstituționalitatea art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003- Codul Muncii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că nu se impune admiterea sesizării și investirea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocate, întrucât dispozițiile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale condiționează sesizarea acestei instanțe de o anumită condiție, respectiv calitatea pe care trebuie să o îndeplinească norma criticată, și anume, aceea de a fi esențială pentru judecarea cauzei dedusă judecății, de această normă să depindă judecarea cauzei.
Tribunalul Dolja constatat astfel că dispozițiile abrogatorii cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii nu sunt esențiale, neinfluențând soluționarea conflictului de drepturi ce constituie obiectul dosarului, textele constituționale pretins încălcate neavându-și aplicare asupra excepției invocate, cât timp Parlamentul, ca organ legiuitor, este cel care adoptă legea organică prin care se reglementează regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.
S-a concluzionat că, în realitate, criticile privesc situația de paralelism între două sau mai multe acte normative, situație ce impune înlăturarea unor acte normative, prin abrogare, abilitate ce o are însă Parlamentul României.
Împotriva Încheierii respective, la data de 10.04.2009 a declarat recurs pârâta - SA B, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii sesizării și investirea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii.
Motivându-și în fapt recursul, s-a susținut că în mod greșit Tribunalul Dolja respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținându-se în mod eronat că norma criticată nu este esențială pentru judecarea cauzei dedusă judecății și că textele pretins încălcate nu au aplicabilitate asupra excepției invocate.
S-a susținut în esență că au fost încălcate dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, fiind îndeplinite toate condițiile necesare invocării excepției de neconstituționalitate a unei prevederi legale, excepția invocată având legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care, modalitatea în care este soluționată excepția de competență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de considerentele Încheierii din 09.04.2009 a Tribunalului Dolj și de motivele de recurs invocate se constată că este nefondată și se va respinge calea de atac formulată de pârâtă, avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, în mod întemeiat, Tribunalul Dolja respins cererea de sesizare a Curții Constituționale considerând că nu se impune investirea acestei instanțe pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute în dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Acest act normativ stipulează în aceste prevederi că: Asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia-se decide Curtea Constituțională a României.
Dispozițiile alin.6 din același text lasă însă posibilitatea instanțelor judecătorești în fața cărora se invocă excepția de neconstituționalitate, să respingă sesizarea fără a se mai investi Curtea Constituțională, în condițiile în care excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.1, 2 sau 3.
Se constată astfel că Legea nr.47/1992 acordă instanțelor judecătorești obligația de a verifica în mod riguros pertinența excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața lor precum și respingerea excepțiilor considerate irelevante, fără a se mai ajunge în fața contenciosului constituțional.
În cadrul jurisdicției constituționale, aplicarea acestui principiu, respectiv pertinența excepției invocate, se face prin reglementarea expresă de către Legea nr.47/1992 a unei cauze de inadmisibilitate speciale în cadrul controlului concret de neconstituționalitate, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, astfel încât invocarea ei, impune justificarea unui interes iar stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit.
excepției de neconstituționalitate se va reține în situația în care nu este esențială în legătură cu rezolvarea cauzei în care a fost ridicată, neavând legătură cu această cauză, cerința pertinenței excepției de neconstituționalitate exprimând legătura obiectivă între aceasta și litigiul în cadrul căreia a fost invocată, impunându-se o analiză riguroasă din partea instanței în verificarea îndeplinirii ei, condiția respectivă fiind o consecință a caracterului concret al controlului pe cale de excepție și derivând din caracterul incident al excepției față de litigiul concret principal.
De remarcat este și faptul că în legătură cu excepția invocată, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat anterior, respingând-o ca inadmisibilă prin decizia nr.254/24.02.2009, reținându-se că legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice în viitor aceste reglementări în funcție de noi rațiuni social-economice, fără ca aceasta să aibă semnificația unei aplicării retroactive și ca în realitate, prin excepția invocată se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme legale ce reglementează competența teritorială a instanțelor judecătorești precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia conflictelor de muncă.
Se va constata astfel, că în mod corect Tribunalul Dolja reținut că dispozițiile abrogatorii cuprinse de art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii nu sunt pertinente, soluția ce se va pronunța pe fondul cauzei neavând o legătură esențială cu excepția de neconstituționalitate invocată, modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială neavând o influență covârșitoare.
În ceea ce privește celălalte motive de recurs se constată că reiterează considerentele excepției invocate în primă instanță referitor la situația de paralelism între două sau mai multe acte normative, situație ce impune înlăturarea unora dintre acestea prin abrogare expresă, competență în acest sens având-o însă numai Parlamentul, ca organ legiuitor, precum și faptul că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă, critici care însă exced competenței de control judiciar în cadrul căilor de atac de către instanțele judecătorești.
Față de cele arătate, se va reține că încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 09.04.2009 este legală, nefiind afectată de nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute în dispozițiile art.304 pct.1-9.Civ, astfel încât în baza art.312 alin.1 Civ, recursul declarat de către pârâta - SA B se privește ca fiind neîntemeiat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta - SA B împotriva încheierii din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2/27.04.2009
Tehnored.
Jud.fond.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Mihaela Mitrancă
