Speta drept civil. Decizia 2416/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2416/R/2009
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2132 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pârâta intimată -. SRL C-N, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în vedere reclamantului recurent să precizeze ce a invocat prin cererea introductivă.
Reclamantul recurent arată că în fața instanței de fond nu a invocat aspectele arătate în cererea de recurs deoarece a fost împiedicat de avocatul părții adverse.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2132 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei IMPORT EXPORT SRL, având ca obiect un conflict de drepturi, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte ca și mașinist pod rulant, salariul lunar de bază brut fiind de 850 lei.
Prin Decizia nr.166/26.11.2008 acestuia i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art.65 din Codul muncii făcându-se mențiunea, pe ultima filă din carnetul său de muncă, că în perioada 08.04.2006-26.11.2008 nu a avut zile nemotivate, învoiri sau concedii fără plată.
Pârâta, la solicitarea instanței, a depus la dosarul cauzei copia statelor de plată pe perioada 2006-2008 și din acestea rezultă că reclamantului i s-a acordat indemnizația pentru concediul de odihnă aferentă perioadei lucrate.
Potrivit dispozițiilor Codului Muncii, salarizarea muncii de către angajator este un element esențial al obiectului contractului individual de muncă, salariul reprezentând remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 din Codul Muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Timpul de muncă reprezintă durata stabilită într-o zi sau săptămână în care este obligatorie prestarea muncii și reprezintă pe care îl folosește salariatul pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Dispozițiile art.111 Codul Muncii reglementează explicit ipoteza în care un salariat prestează activitatea peste durata programului normal de lucru, stabilită prin lege, încadrând-o în noțiunea de ore suplimentare. Potrivit dispozițiilor art.118 alin. 2 din Codul Muncii. Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită de art.111 Codul Muncii este interzisă, intenția legiuitorului fiind aceea de a proteja salariatul împotriva unor măsuri excesive ale angajatorului, neavându-se în vedere neplata orelor prestate peste limita legală.
Salariații au dreptul la concediul de odihnă plătit, drept care nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări, așa cum prevăd dispozițiile art. 139 și următoarele din Codul Muncii.
Concediul de odihnă reprezintă una din formele timpului liber iar durata acestuia se stabilește prin contractul colectiv de muncă și, în concret, se precizează în contractul individual de muncă, acordându-se proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. În situația în care drepturile ce decurg din calitatea de salariat au fost încălcate, salariatul se poate adresa instanțelor judecătorești competente, așa cum prevăd dispozițiile art. 70 și următoarele din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Conform dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Având în vedere faptul că pârâta s-a prezentat în fața instanței și a depus documentele solicitate, din acestea rezultând că a achitat reclamantului sumele reprezentând indemnizația pentru concediul legal de odihnă ca și faptul că reclamantul nu a dovedit pretențiile formulate instanța, în temeiul art. 283 și următoarele Codul Muncii, tribunalul a respins acțiunea formulată de către acesta.
In baza acelorași prevederi legale, instanța a respins petitul privind acordarea de daune morale în cuantum de 2000 lei întrucât pentru acordarea acestora trebuie făcută dovada concretă a prejudiciului moral suferit pe planul aprecierii sociale, a conduitei sau a aprecierii sale profesionale, fără a se ține seama de părerile reclamantului cu privire la propria sa persoană, dovadă pe care acesta nu a făcut-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, arătând că nu a reușit să arate toate problemele din cauza amânărilor de la ședințele de judecată, unitatea i-a eliberat carnetul de muncă cu întârziere, motiv pentru care a pierdut un nou loc de muncă, precum și ajutorul de șomaj pe o lună.
Analizând recursul formulat, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantul a investit instanța de fond cu o cerere privind obligarea pârâtei la modificarea deciziei nr. 166/26.11.2008 prin anularea mențiunii că a acumulat 20 de zile de absențe nemotivate, respectiv să îi plătească sumele cuvenite pentru zilele de concediu neefectuate pe anul 2008 și la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune, întrucât din cauza acestei mențiuni nu își găsește un alt loc de muncă și trăiește un sentiment de umilință în raporturile familiale.
Prin recursul formulat, recurentul a criticat însă hotărârea instanței de fond arătând că solicită acordarea de daune generate de predarea cu întârziere a carnetului de muncă, precum și de imposibilitatea de a primi o lună ajutorul de șomaj datorită conduitei intimatei.
Aceste aspecte nu au fost însă invocate în fața instanței de fond, aceasta nefiind investită cu un capăt de cerere în acest sens, fiind invocate pentru prima dată direct în fața instanței de recurs. Or, potrivit art. 294 coroborat cu art. 316.pr.civilă, în recurs nu pot fi schimbate cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Față de cele de mai sus, curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2132 din 23.07.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.DG/09.12.2009
Dact./4ex.
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
