Speta drept civil. Decizia 2462/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2462/R/2008 | |
Ședința publică 17 decembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Daniel Ioan Chiș Sergiu | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1777 din 6 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta UNIVERRSITATEA TEHNICĂ C, având ca obiect suspendarea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent, personal, reprezentanta pârâtei intimată Universitatea Tehnică C, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 decembrie 2008, s-au depus la dosar din partea reclamantului recurent note de ședință.
La data de 16 decembrie 2008, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu reclamantul recurent.
Reclamantul recurent depune la dosar un set de înscrisuri.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris. Arată că decizia de concediere este un act administrativ, fiind un act unilateral, cu caracter individual și este emis de către o autoritate publică.
Întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța este obligată să se pronunțe în limitele în care a fost investită.
Reprezentanta pârâtei intimată solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Arată că nu există nici o dispoziție legală care să permită suspendarea executării deciziei de concediere ca urmare a sancțiunii disciplinare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1777 din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea din 11.07.2008, reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă încheiat cu pârâta Universitatea Tehnică C-
Inițial, reclamantul a sesizat completul de contencios administrativ susținând că decizia luată de pârâtă ar fi o decizie administrativă. Prin încheierea din 29.08.2008 judecătorul din cadrul completului de contencios administrativ a transpus cauza către completul specializat in litigii de dreptul muncii.
Prima instanță a constatat că este sesizată în mod legal. Astfel potrivit art. 146 din Legea 128/1997, în raporturile juridice de muncă ale cadrelor didactice, dreptul comun îl constituie Codul Muncii ori de câte ori legea specială nu conține dispoziții proprii. Or, cât timp legea privind statutul cadrelor didactice nu conține dispoziții procedurale proprii referitor la decizia si procedura desfacerii disciplinare a contractului de muncă, devin aplicabile normele din Codul Muncii.
Față de natura astfel precizată litigiului, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, conform art. 281 raportat la art. 61 lit. din Codul Muncii. Astfel, deși este indubitabil că până la soluționarea fondului acțiunii cu privire la legalitatea si temeinicia sancțiunii disciplinare aplicată petentului, acestuia i se provoacă un prejudiciu constând în faptul că s-au întrerupt raporturile de muncă, totuși nu există nici o dispoziție legală care să permită suspendarea executării deciziei de concediere ca urmare a sancționării disciplinare.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a invocat cazul de casare, prevăzut de art.304 pct.3 pr.civ. constând în încălcarea competenței altei instanțe, reclamantul apreciind în acest sens că acțiunea sa este de competența instanței de contencios administrativ.
Se arată astfel că decizia de concediere a sa este un act unilateral, individual, emis de o autoritate publică în vederea executării ori organizării legii.
Se invocă și art.304 pct.7 pr.civ. susținându-se că prima instanță face apel la legea specială (Legea nr.128/1997) pentru a scoate acțiunea de sub incidența Legii nr.554/2004.
În fine, reclamantul se prevalează de dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. susținute de contradicția logică între considerentul hotărârii privind lipsa de temei legal a acțiunii și motivația reclamantului care nu are interesul să promoveze o acțiune nereglementată de lege.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs referitor la încălcarea competenței prin hotărârea pronunțată (art.304 pct.3 pr.civ.) nu este fondat.
În prealabil, Curtea observă că potrivit art.2 alin.1 lit. c, respectiv d pr.civ. atât conflictele de muncă, cât și cererile în materie de contencios administrativ se judecă în primă instanță de către tribunal, astfel încât nu se poate reține încălcarea competenței prin hotărârea recurată.
Motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în acest context se încadrează mai degrabă în cazul de recurs, prevăzut de art.304 pct.1 pr.civ. referitor la greșita alcătuire a instanței, ca urmare a necalificării corecte a acțiunii.
În acest sens, Curtea constată că natura juridică a litigiului este cea a unui conflict de drepturi, deoarece are ca obiect suspendarea efectelor unei decizii de concediere.
Contrar afirmațiilor reclamantului, decizia de concediere nu produce efectele specifice actului administrativ în accepțiunea dată de art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004 nedepășind sfera intereselor personale ale părților raportului juridic de muncă și fără a intra sub incidența unui interes public.
Chiar dacă pârâtul poate fi asimilat în anumite situații, unei autorități publice, consecința nu este că toate actele sale sunt acte administrative emise în regim de putere publică, în vederea organizării și executării legii. Astfel, actele emise în derularea raporturilor juridice de muncă între angajatorul - autoritate publică și salariații săi, caracterizată de poziția de egalitate juridică, rămân supuse, în lipsa unei prevederi contrare, ca în speță de față, legislației comune a muncii.
Prin urmare critica recurentului privitoare la greșita calificare a litigiului nu este fondată, iar motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 8.pr.civ. nu sunt întemeiate din această perspectivă.
În acest sens, Curtea observă că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, considerentul esențial fiind în mod judicios și corect neprevederea legală a competenței instanței de contencios administrativ în situația cadrelor didactice, raportat la Legea nr.128/1997, precum și inexistența unui temei de drept pentru suspendarea deciziei de conducere deoarece singurul remediu pentru înlăturarea consecințelor unei concedieri nelegale este, conform art.78 Codul muncii, anularea măsurii și repunerea părților în situația anterioară.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1777 din 06 octombrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Daniel Ioan Chiș Sergiu
- - --- - -
GREFIER
Red./
2 ex./14.01.2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Daniel Ioan Chiș Sergiu
