Speta drept civil. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 275/CM
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă. TURISM MAREA NEAGRĂ. cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.971 din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-(nr.în format vechi 2762/2006), în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă d-na consilier juridic în baza delegației nr.-.02.2008 depusă la dosar, iar pentru intimatul pârât d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/03.03.2008 depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri de formular, probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile nu mai au alte cereri de solicitat, probe de administrat în cauză, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - reclamante Turism Restaurante Marea Neagră, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și, judecând în fond cauza să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe, cu consecința obligării pârâtului intimat la plata actualizată a sumei reprezentând prejudiciul cauzat societății.
Apreciază reprezentantul recurentei - reclamante Turism Restaurante Marea Neagră că sentința a fost motivată succint, ceea ce coincide cu nemotivarea sa iar sancțiunea ce trebuie aplicată de către instanța de recurs este desființarea acesteia, în baza art. 304 pct.7 pr.civ.
Arată de asemenea reprezentantul recurentei că instanța de fond nu ținut cont de întreg ansamblul probator administrat în cauză și solicită să se acorde valoare egală înscrisurilor depuse.
Mai precizează consilier juridic că instanța de fond enumeră trei motive pentru care consideră că acțiunea reclamantei este nefondată, printre care se regăsește și cel potrivit căruia au fost depistate obiecte de inventar având durata normală depășită. Consideră că, chiar dacă un anumit bun este uzat nu dă dreptul ui de a dispune de el, sau să-l exonereze de paza lui.
Apărătorul intimatului pârât, avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea cerințelor prevăzute de lege pentru motivarea unei hotărâri. Solicită să se observe că hotărârea este corect și suficient motivată, cu arătarea principiilor care au stat la baza convingerii instanței.
Totodată, precizează apărătorul intimatului pârât că în mod corect instanța de fond a reținut că au fost depistate obiecte de inventar având durata normală depășită, exonerând astfel pe intimat de plata contravalorii acestora.
Solicită apărătorul intimatului pârât să se constate că este un aspect de nelegalitate corect reținut de instanța de fond faptul că nu s-au efectuat compensări între minusuri și plusuri. Aceste rețineri sunt absolut corecte, întrucât un prejudiciu nu se poate contura numai prin prisma minusurilor. Din ansamblul probelor administrate în cauză reiese cert faptul că la efectuarea inventarierii nu au fost respectate cerințele textului de lege reținut de instanță.
În concluzie, apărătorul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei reclamante la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată:
Reclamanta - Marea Neagră SA, a investit instanța cu cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 6500,44 lei, reprezentând executarea defectuoasă a contractului individual de muncă și, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că pârâtul, în calitatea sa de administrator de hotel și angajat al societății, a preluat în gestiune obiecte de inventar și mijloace fixe ale unor grupuri de vile și aparținând reclamantei.
În urma unor verificări efectuate la momentul predării gestiunii, s-a depistat o diferență între stocul scriptic și cel faptic în sumă de 6.780,44 lei.
a semnat procesul-verbal de control, precum și declarația de inventar, însă a refuzat să semneze listele de inventar.
Reclamanta a solicitat instanței să constate existența condițiilor care atrag răspunderea materială a pârâtului, respectiv - fapta ilicită a ui, existența prejudiciului în gestiune, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția ui.
Prin sentința civilă nr. 971/18.05.2007 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamantei, obligând-o la plata către pârât a 400 lei cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante în funcția de administrator hotel pe o durată determinată în perioada 29.05.2003-01.10.2003, aspect care rezultă din
contractul individual de muncă și din înscrisurile aflate la dosar.
Din analiza raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a dedus că, inventarierea a fost efectuată cu încălcarea prevederilor Norm.nr.2388/1995 și că prejudiciul stabilit în valoare de 146,7 RON nu se datorează de pârât.
La termenul din data de 09.03.2007, prin încheierea de ședință, instanța, în temeiul art.138 coroborat cu art.201 Cod pr. civilă, a încuviințat efectuarea unei contraexpertize contabile având ca obiectiv evaluarea prejudiciului cauzat societății de către pârât.
În urma efectuării raportului de expertiză de către cei trei experți desemnați, instanța a reținut din analiza acestui raport, că reclamanta, prin operațiunile specifice inventarierii efectuate în mod defectuos, a încălcat prevederile legale, respectiv Legea contabilității și Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniale.
Cu ocazia efectuării contraexpertizei, s-a constatat că s-au înregistrat date incorecte de către reclamantă, situație care a condus la stabilirea unor rezultate eronate și nelegale așa cum opinează experții.
Cei trei experți au stabilit fără echivoc că nu se poate reține vreun prejudiciu în sarcina pârâtului.
Coroborând concluziile celor trei experți cu celelalte probe administrate în cauză, instanța a constatat că acțiunea este nefondată, societatea-reclamantă nedovedind îndeplinirea condițiilor care atrag răspunderea patrimonială a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta reclamantă, - MAREA NEAGRĂ, formulând următoarele critici:
1.Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de fond motivând foarte succint respingerea acțiunii, cu toate că este vorba de o cauză complexă. Această motivare sumară echivalează cu nemotivarea, iar sancțiunea ce trebuie aplicată în acest caz este desființarea hotărârii conform art. 304 pct.7 cod procedura civila.
2.Instanța nu a ținut cont de întregul material probator, formându-și convingerea pe concluziile raportului de expertiză și a celui de contraexpertiza.
Astfel, instanța a reținut trei motive pentru a respinge acțiunea: depistarea unor obiecte de inventar cu durata normală depășită; neefectuarea compensărilor intre minusuri si plusuri; nerespectarea prevederilor art. 32 din Normele 2388/1955 in sensul că ui nu i s-a luat o declarație scrisă în care să se consemneze dacă toate bunurile au fost inventariate si consemnată în listele de inventar.
Recurenta apreciază că această motivare este subiectivă deoarece, și in cazul în care un obiect din inventar ar fi uzat, aceasta nu dă dreptul ui de a dispune de el, iar gradul de uzură al obiectelor de inventar nu putea fi apreciat atâta vreme cât ele lipseau.
În ce privește compensarea minusurilor cu plusurile, recurenta arată că această operațiune nu este obligatorie și se impune doar atunci când există riscul de confuzie, respectiv atunci când se referă la aceleași bunuri, același gestionar și aceeași perioadă de gestiune, fără a diminua valoric patrimoniul unității, ceeace nu este cazul in speța de față.
Mai arată recurenta că au fost respectate disp. art. 32 din Normele 2388/1955, aspect care rezultă din dosarele de revizie in care apar declarațiile pâratului in calitatea sa de gestionar precum si procesele verbale ale comisiei de inventariere.
Cu această motivare, recurenta solicită modificarea sentinței in temeiul disp. art. 304 pct. 9 cod procedura civilă si admiterea acțiunii formulate.
Intimatul pârât și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat având in vedere că instanța a motivat suficient hotărârea, în raport de obiectul procesului, respectiv recuperarea unor așa zise prejudicii care in realitate nu au fost dovedite.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.
În ce privește prima critică, Curtea constată că nu sunt incidente disp. art. 304 pct.7 cod procedura civila, deoarece hotărârea cuprinde considerentele care au stat la baza dispozitivului și sunt in concordanță cu acesta.
dacă motivarea sentinței este mai sumară aceasta nu poate echivala cu nemotivarea, așa cum pretinde recurenta, atâta vreme cât instanța face referire la toate probele administrate și sunt arătate considerentele pentru care instanța a optat la luarea unei anumite hotărâri.
Instanța poate da o interpretare unitară probatoriilor care au aceeași valoare juridica, fără să fie necesar să aloce un spațiu distinct fiecărui înscris din dosar după cum poate, de asemenea sa insiste in motivare asupra acelor probe care au o mai mare relevanță in raport de obiectul cererii.
Nici cea de a doua critica nu poate fi reținută, având in vedere următoarele aspecte:
În motivarea sentinței, instanța de fond a făcut referire la aspectele verificate de experții numiți să analizeze valoarea prejudiciului și fapta cauzatoare de prejudiciu, în raport de actele dosarului dar și de înscrisurile puse la dispoziție chiar de reclamantă (documentele inventarierii si de predare a gestiunii ).
Instanța a dispus efectuarea raportului de expertiza si contraexpertiza, la cererea părților, dar si pentru că se impunea cunoașterea opiniilor unor specialiști in domeniu, iar astfel de opinii urmau să se fundamenteze pe un studiu al actelor contabile aflate la sediul societății.
Este firească si necesară raportarea instanței la raportul de expertiză atâta vreme cat in urma verificărilor efectuate de experți, s-a stabilit că prejudiciul reclamat de societatea reclamanta nu exista, iar lipsurile menționate în procesele verbale de inventar, sunt doar scriptice, fiind doar trecute bunurile, de la o locație la alta in funcție de cerințele turiștilor.
În condițiile în care reclamanta nu a administrat alte probe care să contrazică părerea celor trei experți, nici instanța nu putea sa înlăture ca neconcludent, raportul de expertiză depus la dosar.
Experții au arătat de asemenea ca nu a existat nicio compensare a lipsurilor cu plusurile si că această operațiune trebuia făcută tocmai pentru faptul că era vorba de același gestionar și aceeași perioadă, astfel că, in condițiile în care paratul avea gestiunea mai multor locații turistice si obiecte de inventar care se mutau de la o locație la alta (lenjerii de pat, prosoape, perii, etc), era imperios necesar sa se efectueze această compensare a plusurilor cu minusurile constatate.
Recurenta nu face dovada unei astfel de compensări, insistând asupra faptului ca această operațiune nu se impunea, ori acest aspect rămâne la aprecierea instanței în condițiile in care este investita cu o acțiune în răspundere patrimoniale.
În ce privește declarațiile de inventar date de parat in calitate de gestionar, la data de 10.10.2003 instanța a apreciat că aceasta nu echivalează cu respectarea Normelor 2388/1955.
În condițiile in care experții au constatat ca listele de inventar nu s-au întocmit in prezenta ui predător, iar declarația de care face vorbire recurenta este ulterioară inventarierii din 23.09.2003, recurenta trebuia să facă dovada unei alte situații de fapt care să creeze convingerea instanței că dispozițiile legale referitoare la inventariere au fost respectate, dar aceasta dovadă nu s-a făcut.
In conformitate cu disp.art.270 alin.1 Codul muncii " salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina în legătură cu munca lor"
De asemenea, art.25 din Legea nr.22/1969 prevede ca " răspunde integral față de agentul economic pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa".
In raport de aceste dispoziții legale si de materialul probator administrat, în mod corect prima instanță a reținut că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială pârâtului in condițiile în care nu este dovedit nici prejudiciul si nici fapta ilicită a pârâtului săvârșită în legătură cu munca sa.
Pentru toate aceste aspecte, in temeiul disp. art. 312 cod procedura civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta - MAREA NEAGRĂ, cu consecința menținerii ca legală si temeinică a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă. TURISM MAREA NEAGRĂ. cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.971 din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-(nr.în format vechi 2762/2006), în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, județul
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond:;
Red.dec.jud. -/08.05.2008
- gref. -
2 ex./13.05.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
