Speta drept civil. Decizia 294/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.294
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în municipiul B, Cartier 3, -5,.6, județul B, împotriva sentinței civile nr. 836 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, Sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din cadrul Baroului G, conform contractului de asistență juridică nr. 7/2010, lipsă fiind intimații reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătorul recurenților reclamanți avocat depus la dosar cerere, înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 2529 din 17 februarie 2010, prin care solicită ca în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod proc.civilă să se dispună judecarea cauzei în lipsa recurenților reclamanți.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În combaterea recursului, apărătorul intimatei pârâte arată că în mod corect instanța de fond apreciat că ambele categorii de drepturi solicitate de reclamanți, respectiv aprovizionarea de toamnă-iarnă și ajutorul material constând în cota de gaze naturale, au fost incluse ca urmare a negocierii reprezentanților salariaților cu patronatul în salariul de bază, situație în care acordarea acestora este lipsită de temei legal. În concluzie, se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău la 12 octombrie 2010 ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe parâta SC SA B, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei la acordarea pe ultimii trei ani, respectiv martie 2006 - martie 2009 drepturilor salariale prevăzute în CCM la nivel de Grup de Unități din Industria (CCM-), precum și în CCM la nivel de, astfel:
- cota de participare la profit, reprezentând 10% din profitul anual realizat de parata, raportat la numărul de salariați la finele anilor calendaristici;
- contravaloarea suplimentarilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă - iarna, care trebuiau acordate salariaților până la finele lunii octombrie a fiecărui an calendaristic, în cuantum de cate un salariu minim la nivel de, respectiv câte 650 lei pentru anul 2006, 720 lei pentru anul 2007 si 750 lei pentru anul 2008;
- contravaloarea a cate 4000 mp de gaze naturale pentru fiecare an calendaristic, funcție de valoarea metrului de gaze naturale pentru anii 2006, 2007 si 2008;
- actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plătii efective, precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt sau au fost salariații unității în baza contractelor individuale de muncă, depuse la dosar.
Cu privire la acordarea cotei de profit, s-a arătat ca art.138 din CCM - prevede că sporurile salariale cu caracter specific, altele decât cele prevăzute la art.136, rămân in vigoare in cuantumurile stabilite in CCM negociate la nivel de agent economic. Cota de participare a salariaților la profitul anual, precum si condițiile de diferențiere, vor fi prevăzute in CCM încheiate la nivel de agent economic.
În actul adițional la CCM, încheiat de fostul SNP, se prevede ca salariații SNP SA au dreptul la o cota de participare la profitul anual de 10%(art.139 CCM), însă pârâta a nesocotit acest drept pana in prezent.
S-a mai arătat că schimbarea formei de proprietate a companiei nu poate avea nici o influenta asupra drepturi, deoarece in art.235 din CCM se prevede ca agenții economici nominalizați în anexa nr.1 se obliga să recunoască și să aplice prevederile CCM și ale celui încheiat la nivel de unitate, indiferent de modificarea formei de proprietate, a structurii sau eventualei regrupări prin asociere.
Nu in ultimul rând, actualul contract a fost încheiat în anul 2000, deci înainte de privatizare, dar a fost prelungit în aceeași formă în fiecare an, prin acte adiționale.
In legătură cu aprovizionarea de toamna iarna, s-a arătat că art.170 al.1 din CCM la nivel de ramură prevede cu ocazia anumitor evenimente anuale Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna iarna ), salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixa, în cuantum minim de un salariu minim pe ramura stabilit conform prev.contractului.
La al.3 din CCM la nivel de pe anul 1997, se precizează că începând cu 01.06.1997, suplimentările pentru aprovizionarea de toamna iarnă vor fi introduse în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract. Aceasta prevedere nu a fost aplicată, astfel încât acele drepturi nu au fost introduse în salariul de bază. Se apreciază că neacordarea drepturilor respective constituie o încălcare de către pârâtă a drepturilor salariaților.
S-a solicitat de asemenea ajutorul material constând în contravaloarea a 2500 - 4000 mc de gaze naturale, prev.de art.178 al.1 din CCM la nivel de ramura, contract al cărei semnatara este și pârâta, unde se arata ca salariații agenților economici vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500 - 4000 mc de gaze naturale.
Cu toate că este prevăzut în contract, pârâta a refuzat să îl acorde, invocând prev.art.176 al.1 din CCM, unde se arata că începând cu data de 01.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acorda anual fiecărui salariat, va fi inclusa in salariul de bază. Pentru a se sustrage de la onorarea acestei obligații, începând cu CCM pe anul 1998 la nivel de s-a făcut precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997, insă nu a putut prezenta un act adițional in acest sens.
In privința acțiunii reclamanților, instanța de fond a constatat că aceasta are trei capete de cerere, respectiv solicitarea de acordare a cotei de participare la profit, contravaloarea suplimentarilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă iarnă și contravaloarea a cate 4000 mp gaze naturale, sume reactualizate cu indicele de inflație. Cu toate că în cererea de chemare în judecata sunt cele trei capete de cerere, enunțate anterior, la motivarea acțiunii au mai fost precizate și alte cereri, asupra cărora instanța de fond nu s- pronunțat, ele nefiind solicitate prin acțiune, iar apărătorul reclamanților a arătat ca acțiunea este fundamentată numai pe cele trei capete de cerere amintite, motiv pentru care instant le-a cercetat numai pe acestea.
La termenul de judecata din data de 27.04.2009, pârâta, prin apărător, a invocat excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău și de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2) ultima liniuță din legea nr. 53/2003 Codul Muncii prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3) lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României, revizuită invocate de pârâtă, avand in vedere ca excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău este o excepție absolută, reglementată de norme imperative și au fost încălcate prevederile art. 72 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, raportate la prevederile art. 249 din Codul muncii raportate la prev. art. 62,63 și 83 din Legea 24/2000 privind norma de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative precum și a principiului "specialia generalibus derogant". Obiectul cererii vizează un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea 168/1999. Procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială. (Legea 168/1999). Potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999 cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea. Astfel că în temeiul art. 81 alin. 1 și alin. 2 lit. a) din legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, solicită admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.
S- invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2) ultima liniuță din legea nr. 53/2003 Codul Muncii prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3) lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României, revizuită, motivată pe larg în înscrisurile depuse anterior la dosar.
Prin încheierea din data de 27.04.2009, Tribunalul a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art. 298 alin. 2 ultimă teză din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, excepție invocată de unitatea pârâtă SC SA B, pe temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru inadmisibilitate, întrucât este contrară dispozițiilor alin 1 din art. 29, în sensul că nu are legătură cu obiectul cauzei textul a cărui neconstituționalitate fost invocată.
Prin aceeași încheiere, instanța a respins si excepția de necompetenta teritoriala a Tribunalului Buzău, având în vedere că în speță este vorba de un litigiu de muncă, iar in conformitate cu prevederile art.284 al.2 codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la al.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Împotriva încheierii din data de 27.04.2009, parata a declarat, in termen legal, recurs.
Prin decizia nr.927/05.05.2009, Curtea de Apel Par espins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare la acțiunea reclamanților, cu privire la fiecare capăt de cerere, prin care a invocat in primul rând, pe cale de excepție, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, nulitatea cererii de chemare in judecata, prescripția dreptului material la acțiune, prematuritatea cererii de chemare în judecată, inadmisibilitatea cererii reclamantului pe motiv ca pretenția dedusa judecății putea fi valorificata, cel mult, pe calea conflictului de interese, nu al celui de drepturi,iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata în privința tuturor capetelor de cerere.
La termenul din data de 12.10.2009, parata, prin apărător, a precizat că renunță la toate excepțiile invocate și a solicitat acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 836 din 12 octombrie 2009 Tribunalul Buzăua luat act de renunțarea pârâtei la excepțiile invocate prin întâmpinare, a respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA, în privința tuturor capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Mai întâi luat act de renunțarea pârâtei la toate excepțiile invocate, enumerate anterior iar pe fondul cauzei a constata ca acțiunea este neîntemeiată, din următoarele considerente:
În ceea ce privește solicitarea de acordare a cotei de participare la profit, s-a reținut că reclamanții sunt sau au fost angajați ai paratei cu contract individual de munca pe durata nedeterminată.
Potrivit prevederilor art.139 din CCM, stabilirea cotei de participare la profit, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere trebuie să facă obiectul negocierii cu sindicatul, negocieri care in cazul de fata nu au existat, astfel, art.139 CCM creează numai o vocație a salariaților la beneficii patrimoniale raportate la profitul societății.
Clauza dă naștere la un drept al salariaților de a solicita demararea negocierilor cu privire la stabilirea dreptului de participare la cota din profitul anual, și nu la un drept cert de a incasa o suma de bani cu acest titlu.
Art. 183 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale arată că fondatorii vor participa la profit daca acest lucru este prevăzut in actul constitutiv ori, in lipsa unor asemenea prevederi, dacă a fost aprobat de adunarea generala extraordinară. In toate cazurile, condițiile participării se vor stabili de adunarea generala, pentru fiecare exercițiu financiar.
În speță, nici în actul constitutiv al societății și nici în Hotărârea AGA nu s-a prevăzut posibilitatea acordării către salariați a unei cote din profitul societății și nici nu au fost direcționate către acționari sume cu aceasta destinație.
Întrucât părțile nu au negociat un criteriu sau mai multe prin care dreptul salariatei să poată fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocație, cererea trebuie analizată prin prisma legilor in vigoare prin care este reglementat regimul juridic al profitului, în sensul că singurul organ îndreptățit să dispună asupra lui este Adunarea Generala a Acționarilor. Anterior negocierii sindicat - patronat, trebuie să existe o hotărâre a adunării generale a acționarilor prin care aceștia să determine o anumita cota parte din profit ce urmează a fi cesionata salariaților, si numai după emiterea unei hotărâri, se poate discuta despre nașterea dreptului.
Faptul că în CCM pe anii 2005 - 2007 se menționează că salariații ar fi îndreptățiți să încaseze cota de participare la profit, nu înseamnă în mod automat că aceștia au dreptul la cota respectivă, atât timp cat nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.137 - 139 din CCM, nefiind suficientă in acest sens înscrierea unor asemenea mențiuni in CCM. Prevederile din CCM încheiate la nivel național sau de ramura au un caracter generic si nu unul concret, ceea ce înseamnă că nu au putut produce efecte juridice directe asupra contractului individual de muncă al reclamantei, în lipsa negocierii între angajator și salariată.
La acestea se adaugă și faptul că societatea pârâtă nu mai este o societate cu capital integral sau majoritar de stat, fiind privatizată. net este cuvenit exclusiv acționarilor, asupra destinației acestuia putându-se dispune doar prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, data in condițiile respectării legislației privind dreptul acționarilor.
Prin urmare, având in vedere aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiata sub acest capăt de cerere.
Au mai solicitat reclamanții contravaloarea suplimentarilor salariale pentru aprovizionarea de toamna iarna pentru anii 2006, 2007 si 2008.
reținut instanța de fond că în conformitate cu art.170 al.1 din CCM -, cu ocazia unor evenimente speciale anuale, pentru sărbătorile de Paști și C, ziua petrolistului, precum si in luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamna iarna), salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003-2007.
Aceste drepturi salariale, chiar dacă sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, reprezintă în realitate tot o neexecutare a contractului individual de munca, ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile CCM, în conformitate cu prev.art.238 al.2 din codul muncii si se acordă pentru rezolvarea unor probleme în strânsă legătură cu aceste evenimente, cu persoana salariatului și a familiei sale.
Un alt argument s- apreciat a fi și acela că suplimentarea salarială reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă este inclusa în același articol care se referă și la primele de Paști si de C și nu este de conceput ca pentru aceleași drepturi sa existe termene de prescripție diferite in funcție de izvorul acestora si, in plus, dispozițiile art.283 al.1 lit.c din codul muncii au caracter de norma specială în raport cu prev.art.283 al.1 lit.e codul muncii, care se refera la toate drepturile, inclusiv obligațiile prevăzute intr-un CCM, printre care și drepturile salariale.
Pe fondul cererii, s-a constatat că solicitările sunt neîntemeiate, din următoarele considerente:
Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamna iarna va fi introdusă in salariul de baza, după un mod de calcul care va face obiectul unui act adițional la contract. Conform CCM din perioada 1998-2001, s-a prevăzut ca suplimentarea respectiva sa fie introdusa in salariul de baza(telexul 2412/1998), aspecte reluate si in CCM pe anii următori.
Cu caracter normativ general, introducerea adaosurilor in salariul de baza este prevăzuta de art.137 din CCM pe ramura, unde se arata ca prin CCM încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri si/sau adaosuri pot fi incluse in salariul de bază. Cu caracter normativ special, al.6 al art.176 CCM pe ramura instituie excepția de la negocierea, materializarea și acordarea în mod distinct a venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă iarnaă prev.in art.176 al.1 din același contract. In acest fel, rezultă că el a fost introdus din luna iunie 1997 în salariul de baza al fiecărui salariat SA, majorat in acest fel.
Astfel, în anul 2005 din CCM la art. 168 apare mențiunea că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă, așadar, că salariații au acceptat din anul 1997 și până în anul 2003 și ulterior, ca aceste sume să fie incluse în salariul de bază, conform înțelegerii cu pârâta.
Aceeași mențiune cu privire la includerea suplimentărilor salariale de la alin.1 al art. 176 în salariul de bază al fiecărui salariat este cuprinsă și în CCM pe anii 2006 și 2007.
Din această ultimă precizare rezultă că cele două alineate ale art. 176 trebuie analizate în raport și de alin. următoare, care condiționează acordarea suplimentării de existența negocierii cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă, cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se aplică.
Sub acest aspect, tribunalul constatat că reclamanții nu au putut indica nici un cuantum, ceea ce demonstrează că nu a existat nici un fel de negociere între sindicat și patronat cu privire la acest drept, fapt ce evidențiază că sunt aplicabile art.176 al.6 CCM, în sensul că acest drept a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat încă din anul 1997 și ulterior în 2003, fiind majorat în acest fel.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța de fond respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Un ultim capăt de cerere îl constituie obligarea paratei de asigurare, pentru fiecare salariat al sau a aprovizionării pentru perioada toamnă - iarnă, aferenta anilor 2006, 2007 si 2008.
Potrivit art.176 al.1 din CCM pe anul 1997, salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale,respectiv 4000. ce se acordă fiecărui salariat, ajutor material care începând cu 01.06.1997 va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la acest contract.
În art.187 al.3 din CCM la nivel de ramura nr.288/2006 se prevede cuantumul și condițiile de acordare a ajutorului social constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale, ce vor fi stabilite prin CCM la nivele inferioare. Această clauză nu stabilește o obligație determinata în sarcina paratei, ci doar creează premisele demarării unor negocieri intre sindicat si patronat, in urma cărora se vor stabili cuantumul, precum și condițiile de acordare ale ajutorului social.
Fiind vorba de o măsura socială, de ea nu beneficiază toți salariații, ci doar aceia care îndeplinesc condițiile în urma negocierilor.
Așa fiind, pentru a putea fi valorificat dreptul la acțiune, instanța de fond apreciat că trebuie să fie recunoscut si ocrotit de lege, sa fie exercitat potrivit scopului economic si social, sa fie exercitat cu buna credință si să fie actual. Prin acțiunea de față, se urmărește realizarea unui drept care nu s-a născut încă, si de către niște persoane care nu știu dacă vor fi beneficiarele lui.
Mai mult, ajutorul acesta a fost deja acordat prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestuia la nivelul anului 1997.Art.176 din CCM la nivel de unitate a arătat ca ajutorul social constând in plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCm pe anul 1997, fiind inclus in salariul de baza al fiecarui angajat, iar de atunci a fost plătit, luna de luna, ca drept salarial.
Același text prevede că începând cu anul 1997, art. 176 rămas fără obiect, având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
concluzionat astfel instanța de fond că ambele categorii de drepturi solicitate de reclamanți, respectiv aprovizionarea de toamnă-iarnă și ajutorul material constând în cota de gaze naturale, au fost incluse ca urmare a negocierii reprezentanților salariaților cu patronatul în salariul de bază, situație în care acordarea acestora este lipsită de temei legal.
În ceea ce privește solicitarea de a fi reactualizate sumele respective cu indicele de inflație, instanța a respins această solicitare, având în vedere că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, astfel încât nu se justifica nici acordarea de sume reactualizate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în principal că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și judecata s- făcut în lipsa reclamanților sau a reprezentantului acestora, care nu au fost legal citați, nici la administrarea probelor nici la dezbaterea fondului, situație care, potrivit prevederilor art. 312 alin.5 se soldează cu casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se arată că prezentei cauze i-au fost acordate mai multe termene de judecată, iar la termenul de judecată din 28 septembrie 2009, când pârâta depus întâmpinare instanța de fond acordat termen la 26 octombrie 2009 pentru lua cunoștință de conținutul întâmpinării. La termenul din 26 octombrie 2009 consultând lista de ședință și fișa dosarului au constatat că instanța se pronunțase în cauză la 12 octombrie 2009, deși nu au fost legal citați pentru acest termen de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 28 septembrie 2009 instanța de fond acordat termen la 26 octombrie 2009 pentru a da posibilitate reclamanților să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Dintr-o eroare, cauza a figurat pe listă și s-a judecat în fond la data de 12 octombrie 2009, deși în încheierea precedentă și în evidența ECRIS, termenul fixat era de 26 octombrie 2009.
Prin urmare, la termenul la care s-a judecat cauza în fond reclamanții nu au fost legal citați, fiind incidente disp. art.304 pct.5 pr.civ.
Față de această situație, Curtea va constata că recursul este fondat și, în baza disp. art.312 alin.1 și 3.pr.civ.îl va admite și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se soluționa pricina cu legala citare a tuturor părților și pentru a da posibilitatea acestora de a formula concluzii pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în municipiul B, Cartier 3, -5,.6, județul B, împotriva sentinței civile nr. 836 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, Sector 1.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
.
Tehnored../MD
12 ex/ 25.02.2010
dosar fond - al Trib.
- G
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
