Speta drept civil. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Litigiu de muncă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 297
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Primăria comunei - prin primar -, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței nr. 1513 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat A, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor pe care le-a depus-o la dosar. A arătat că recurenta, în cererea de recurs, nu a făcut referiri la nici o critică de nelegalitate, învederând aceleași susțineri de la instanța de fond și că nu sunt îndeplinite condițiile art. 312 al. 3. pr. civ.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr- la Tribunalul Botoșani, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei și Primarul aceleiași comune din județul B, a solicitat anularea deciziei nr. 969/2007 pentru motive de reducere de activitate.
În același context, același contestator a solicitat anularea contractului de muncă încheiat sub nr. 2302 din 5.06.2007 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că, fără consimțământul lui, primarul comunei i-a emis decizia de reducere a programului de lucru și l-a obligat la încheierea unui nou contract individual de muncă, cu durată redusă a timpului de lucru.
Prin întâmpinare, Primăria comunei, județul B, a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că reducerea timpului de activitate a fost reală, iar ca temei legal, s-au invocat dispozițiile art. 16, 17 alin. 1/1 și art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Cu privire la decizia nr. 969/2007, pârâta a arătat că aceasta nu a avut caracter sancționator, constituind o simplă modificare a contractului de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1513/5 decembrie 2007, Tribunalul Botoșania admis contestația, a anulat decizia nr. 969/2007 emisă de Primarul comunei și cererea de anulare a contractului individual de muncă nr. 2302/5 iunie 2007, pe care l-a anulat.
Prin aceeași sentință, Primăria comunei, prin primar, a fost obligată să plătească contestatorului, cu titlu de despăgubiri, diferențele de salariu dintre salariul ce i se cuvenea pentru un program normal de muncă și cel efectiv încasat, începând cu 5 iunie 2007 până la data reluării programului cu timp normal de muncă, diferențe salariale ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin măsura dispusă, pârâta Primăria comunei, prin primar, a încălcat dispozițiile art. 41 din Codul muncii, în sensul că a transformat contractul de muncă dintr-unul cu timp normal în unul cu timp parțial.
Ori, această măsură constituie o modificare unilaterală a contractului de muncă, fără acordul părților, ceea ce atrage drept consecință sancțiunea nulității absolute a actului decizional.
Pe de altă parte, chiar dacă contestatorul a semnat cel de-al doilea contract, cu durată redusă de lucru, însă concomitent cu semnătura, angajatul contestator a specificat pe același act, în mod expres, că nu este de acord cu clauzele contractuale.
Conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii, "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părții", iar în speță consimțământul reclamantului nu a existat.
Și, în această ipoteză, operează sancțiunea nulității absolute a contractului încheiat în acest mod.
Fiind o consecință a admiterii contestației, pârâta Primăria comunei a fost obligată și la plata drepturilor salariale de care a fost frustrat contestatorul, temeiul legal constituindu-l art. 78 Codul muncii.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Primăria, prin primar.
În dezvoltarea motivelor, recurenta a arătat că măsura modificării contractului individual de muncă al contestatorului a fost determinată de cauze reale, ce au constat în cauze reale, efectiv în reducerea timpului de lucru în funcția de guard comunal.
Drept urmare, greșit instanța de fond a considerat că ilegal i s-a modificat contractul de muncă al contestatorului și că ar fi operat o modificare unilaterală a raporturilor de muncă.
În ce privește cel de-al doilea aspect, contestatorul și-a dat consimțământul la încheierea celui de-al doilea contract, prin însăși semnătura sa pe contract.
Cum măsurile luate de instituția pârâtă sunt legale și temeinice,se impune admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației.
Verificând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, măsura modificării contractului de muncă, din contract de muncă cu timp normal, în contract cu timp parțial de muncă, constituie o măsură unilaterală, abuzivă, prin care s-a modificat unul dintre elementele constitutive ale contractului de muncă - "durata".
Sub un alt aspect, încheierea celui de-al doilea contract individual de muncă, fără acordul contestatorului, echivalează cu lipsa consimțământului uneia dintre părți la încheierea actului, ceea ce contravine disp. art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Cum în cazul încălcării acestor dispoziții imperative de ordine publică, sancțiunea incidentă este cea a nulității absolute, în mod corect prima instanță a anulat atât prima măsură. cât și cea de-a doua, așa că, în baza art. 312. pr. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274. pr. civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei - prin primar -, împotriva sentinței nr. 1513 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Obligă pârâta recurentă să plătească intimatului A suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
18.04.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
