Speta drept civil. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 343/
Ședința publică din 19.10. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-reclamant G domiciliat în C,-, -. B,.6,. 49 județ C împotriva deciziei civile nr. 329 din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata-pârâtă domiciliată C, str. - nr.4,.11,. A,.2,. 5 județ C și intimata-reclamantă, având ca obiect alte cereri ieșire din indiviziune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 27.01.2006 și G au chemat-o în judecată pe pârâta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren și construcție situat în C,- bis.
În susținerea cererii lor, reclamanții au arătat că autorii comuni ai părților, fiind frați, au dobândit prin act autentic de vânzare-cumpărare, în părți egale și în indiviziune imobilul: cota indiviză de din imobil a aparținut soților G și, iar cota indiviză de lui și. Reclamanții sunt fiii lui G și, decedați, iar calitatea lor de succesori și cotele au fost stabilite prin sentința civilă 8906/1997 a Judecătoriei Constanța; ca modalitate de sistare a indiviziunii, reclamanții au solicitat atribuirea imobilului - ei urmând a rămâne în stare de indiviziune - cu obligarea lor la plata unei sulte către pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare, arătând că este moștenitoarea lui G și, în calitate de fiică, alături de care a vândut cota sa de către reclamantă.
Referitor la modalitatea de partaj, pârâta a solicitat stabilirea unor loturi în natură la care să se aibă în vedere că părinții săi au folosit in exclusivitate o parte din imobil și, numai în situația în care împărțeala în natură nu este posibilă, să se analizeze problema stabilirii unei sulte
Prin încheierea din 15.01.2007 pronunțată în dosarul nr. 873/2006, instanța a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanți.
Pârâta a formulat recurs împotriva încheierii, iar prin decizia civilă nr. 795/14.09.2007, Tribunalul Constanțaa admis recursul, a casat încheierea și a trimis cauza spre continuarea judecății.
Prin sentința civilă nr. 328/19.05.2009, Judecătoria Constanța a admis acțiunea a constatat că masa partajabilă este constituită din imobilul teren în suprafață de 209 mp (215 mp. din măsurători) și construcție, situat în municipiul C,- bis, județul C, în valoare de 406.770 RON și că au calitatea de coindivizari reclamanții și G, având împreună o cotă de și pârâta, cu o cotă de ; s-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilul teren în suprafață de 209 mp. (215 mp. din măsurători) și construcție, situat în municipiul C,- bis, județul C, în valoare de 406.770 RON către reclamanți, care rămân în indiviziune, cu obligare lor, în solidar, la plata unei sultei de 101.692,50 RON către pârâtă
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 873/08.06.1954, HG căsătorit cu și, căsătorit cu reclamanta, au cumpărat în indiviziune și în părți egale imobilul situat în municipiul C,- bis, compus din teren în suprafață de 209 mp. și construcțiile aferente.
Conform suplimentului la certificatul de moștenitor nr. 249 din 09.11.2001, după defunctul, decedat la 03.05.1994 a rămas ca moștenitor reclamantul G în calitate de fiu, unic acceptant al succesiunii, masa succesorală fiind constituită din cota de din întregul imobil amintit, cealaltă cotă de din imobilul astfel cum a fost dobândit în indiviziune și în cote egale aparținea reclamantei, în nume propriu.
Conform sentinței civile nr. 8906/12.06.1997 a Judecătoriei Constanța, după defuncții, decedată la 23.05.1981 și G, decedat la 31.12.1991, au rămas ca moștenitori pârâta, în calitate de fiică și, în calitate de fiu, fiecare având astfel câte o cotă indiviză de din imobil, adică câte din masa succesorală ce era compusă din cota indiviză de din imobilul situat în municipiul C,- bis.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3030/14.11.2005 la BNP, a înstrăinat cota sa de din imobil către reclamanta.
Judecătoria a constatat că masa partajabilă între părți este compusă din imobilul teren în suprafață de 209 mp. și construcție, situat în mun. C,- bis, evaluat prin raportul de expertiză ing. la suma de 406.770 lei.
De asemenea, prima instanță a constatat că reclamanții au împreună o cotă de din imobil, reclamantul G prin moștenirea unei cote indivize de din imobil după defunctul său tată, iar reclamanta prin dobândire în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 873/1954 și a suplimentului la certificatul de moștenitor nr. 249 din 09.11.2001 la care se adaugă încă o cotă indiviză de cumpărat prin contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3030/2005 la BNP (deci reclamanta are în total o cotă ideală de din întregul imobil).
Referitor la cotă indiviză ce revine pârâtei, având în vedere sentința civilă nr. 8906/12.06.1997 a Judecătoriei Constanța, judecătoria a constatat că pârâtaare o cotă ideală de prin imobil, dobândită prin moștenire după defuncții săi părinți și
În conformitate cu prevederile art. 6739Cod pr. civ. judecătoria a dispus ieșirea părților din indiviziune prin atribuirea imobilului către reclamanți, stabilind și obligația lor de plată a unei sulte corespunzătoare cotei de a pârâtei.
Împotriva acestei sentinței a formulat apel parata criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul modalității de partajare.
În motivarea căii de atac s-a arătat că imobilul este partajabil in natura întrucât a fost dobândit in forma a două unități locative distincte și tot așa a fost folosit; de asemenea, s-a arătat că accesul în locuințe se face printr-o scară exterioară, iar terenul este despărțit printr-un grad, întreg imobilul având intrări separate.
Astfel, a opinat apelanta, in mod greșit instanța de fond a procedat la atribuirea întregului imobil către reclamanți fără a tine seama de modul de folosire al bunului.
La termenul din 16.01.2009, intimatul Gaî nvederat instanței că cealaltă intimată-reclamantă a decedat, fiind moștenită de către el, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. -.12.2008.
Prin decizia civilă nr. 320/26.05.2009, Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâtei și schimbând în parte sentința atacată a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin formarea unor loturi: lotul A format din suprafață totală de teren de 51,80. delimitat în punctele M-1-2-3-4-5B-N-M- pe care sunt amplasate și construcțiile anexa C2 și 3, lotul B format din suprafața totală de 68,20. delimitat în punctele M-N-6-7-8-9-E-F-A pe care sunt amplasate construcțiile anexa C4 și lotul C format din suprafață construită de teren de 96. pe care se află situată locuința.
Tribunalul a atribuit în deplină proprietate și posesie apelantei lotul A și cota de din terenul indiviz aferent lotului C (asupra căruia părțile vor rămâne în indiviziune forțată) precum și construcția situată la etajul clădirii E, la care accesul se face prin partea dreaptă a imobilului și prin scara interioară din beton cu obligarea apelantei la plata unei sulte în valoare de 118,961 lei; de asemenea, a fost atribuit în deplină proprietate și posesie intimatului reclamant G lotul B și cota din terenul indiviz aferent lotului C (asupra căruia părțile vor rămâne în indiviziune forțată) precum și construcția situată la parterul clădirii P-1E, la care accesul se face prin partea a imobilului; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în materie de partaj judiciar, regula o constituie împărțeala în natura, iar excepția atribuirea bunului către un coindivizar sau vânzarea acestuia. Regula partajului in natura este consacrata si de prevederile art. 736. civ. potrivit căruia fiecare copărtaș este îndreptățit să ceară partea sa din bun,in natura" precum si de art.741 civ. Prin urmare, a concluzionat tribunalul, atribuirea întregului bun este admisibilă numai in măsura in care împărțirea in natura nu este posibila, pentru că imobilul nu este comod partajabil, s-ar îmbucătăți peste măsură sau s-ar schimba destinația pentru care a fost creat.
Or, in cauză, a constatat tribunalul, nu se găsește in nici una dintre aceste situații. Chiar dacă intimații au o cota majoritara asupra bunului supus partajării, acest aspect nu este de natura a înlătură partajarea în natura, această modalitate fiind posibilă după cum rezulta din raportul de expertiza întocmit in apel.
Astfel, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinica sub aspectul modalității de partajare a imobilului aflat in indiviziune, din declarațiile martorilor rezultând ca imobilul a fost folosit dintotdeauna de către părți ca doua unități locative distincte cu două intrări separate pentru fiecare, fiind delimitat printr-un gard despărțitor; de aceea, partajarea in natura nu impune sarcini părților, in sensul efectuării unor lucrări suplimentare in vederea obținerii destinației de folosința exclusiva, iar apelanta a locuit tot timpul in imobil.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamantul G, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9. pr. civ.
În motivarea căii de atac s-a arătat că împărțeala este un mod specific de încetare a dreptului de proprietate comună pe cote părți, prin ea înțelegându-se operația juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate ori de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare din aceștia devenind proprietarul exclusiv asupra unei anumite părți determinate sau asupra unui anume bun dintre cele care formau obiectul coproprietății.
Recurentul a învederat că împărțeala făcută de instanța de apel încalcă principiile enunțate, dat fiind că, prin ea, în mod practic, nu s-a realizat decât o împărțeală parțială a imobilului, creându-se, în același timp, o indiviziune forțată și perpetuă (lotul C din suplimentul la expertiza, atribuit ambilor coindivizari).
De asemenea, retinsa p. folosință a părților din construcție de către coindivizari, nu poate face să pălească criteriul cotei indivize, ajungându-se la situația aberantă n care coindivizarul cu o cotă de 3/4 - recurentul - să primească în urma partajului mai puțin decât coindivizarul cu o cota de 1/4 - intimata - realizându-se astfel o " expropriere forțată" a primului.
De altfel, probabil, realizând acest lucru, instanța de apel a abandonat chiar criteriul căruia i-a dat maximă semnificație - folosința părților de imobile de autorii coindivizarilor - inversând loturile: s-a atribuit recurenților lotul B care cuprinde spațiul de la parterul construcției pe care nu l-au folosit niciodată și construcțiile anexe, realizate exclusiv de autorii intimatei, lot care cuprinde o suprafață mai mare de teren, iar acesteia, spațiul de la etaj - folosit de autorii noștri - și anexele edificate de aceștia și care cuprinde o suprafață mai mică de teren.
În această manieră, instanța de apel i-a privat încă o dată de bunurile lor - construcțiile anexă, situate pe partea dreaptă cum privești din b-dul -, deși acestea nici măcar nu puteau intra în cadrul coproprietății căreia urma să i se pună capăt. n orice caz, criteriul folosinței imobilului, nu putea căpăta semnificația dată de instanța de apel în condițiile în care el a fost folosit astfel de autorii noștri, intimata nelocuind niciodată în acest imobil.
s-a mai învederat că un partaj în natură a imobilului nu este posibil decât cu încălcarea regulilor de urbanism - ceea ce afirmase și expertul în cuprinsul raportului sau administrat la judecata în fond -, căci potrivit art. 30 din nr.HG 525/1996 privind regulamentul general de urbanism, frontul la stradă trebuie să aibă cel puțin 8. iar suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de 150. iar în modalitatea de împărțeală dispusă de instanța de apel aceste reguli de urbanism sunt încălcate.
În fine s-a mai precizat că împărțeala în natură a bunului conduce la o scădere importantă a valorii acestuia, lotizarea reținută de instanța de apel împiedicând orice dezvoltare imobiliară pe loturile create, în condițiile în care construcția ce forma obiectul coproprietății are o vechime de peste 80 de ani și nu mai răspunde exigențelor de locuit actuale, trebuind a fi demolată și edificată o altă construcție; în plus, din perspectiva regulilor de urbanism enunțate, niciodată vreuna dintre părți nu va putea edifica ceva pe loturile create; totodată, nici valoarea terenului nu mai poate fi cea arătată de expert - foarte ridicată - în condițiile în care prin îmbucătățirea terenului acesta își pierde orice urmă de atractivitate.
În consecință, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului, în sensul respingerii apelului declarat și menținerii hotărârii instanței de fond; în subsidiar, solicită admiterea apelului și modificarea deciziei tribunalului în sensul atribuirii către ei a lotului A (construcția de la etaj și a anexelor de pe partea dreaptă cum privești din strada, folosința de autorul lor și edificate de acesta, iar intimatei construcția de la parter și a anexelor de pe partea cum privești din stradă), cu recalcularea sultei față de cea reținută de instanța de apel; s-a mai cerut, o admitere a recursului și o casare a deciziei tribunalului în vederea administrării unei noi expertize tehnice care să creeze loturi de teren și în funcție de cotele succesorale a părților și nu numai în funcție de modul în care a fost folosit imobilul până în prezent (în condițiile în care anexele - magazii, șoproane - sunt toate edificate fără autorizații de construire).
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Astfel, soluția pronunțată de tribunal este dată într-adevăr cu aplicarea greșită a legii, în special a prevederilor art. 6739Cod procedură civilă referitoare la formarea și atribuirea loturilor, dar și cele ale art. 6735Cod procedură civilă și art. 741 Cod civil, prin conferirea unui caracter absolut principiului împărțelii în natură, cu ignorarea naturii de recomandare a partajării în natură.
Or, cum statuează art. 741 Cod civil, la formarea si compunerea părților, trebuie să se dea in fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura si valoare; se va evita insa, cat va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsura a imobilelor si diviziunea exploatațiunilor.
Rezultă că împărțeala în natură este o soluțiepreferatăde legiuitor celei prin care unul dintre coindivizari ar primi toate bunurile, ceilalți coproprietari primind numai sultă.
Dacă circumstanțele speței cu care este investită instanța (rezultând din particularitățile imobilului, cotele diferite ale părților, consecințele formării a prea multe loturi, etc.) nu permit atribuirea în natură pentru fiecare coindivizar (legea folosește deloc întâmplător sintagme precum "pe cât se poate", " se va evita cât există prin putință"), este evident că trebuie analizată oportunitatea atribuirii întregii mase de împărțit unui coproprietar, cu obligația sa la plata unei sulte.
De asemenea, deși din modalitatea de reglementare - "instanța va face împărțeala în natură" (art. 6735alin. 2 Cod pr. civ.) -, ar părea că ieșirea din indiviziune în această modalitate este obligatorie, totuși analiza coroborată a prevederilor următoare - art. 6739, dar în special art. 67310Cod procedură civilă, rezultă că formarea de loturi este o simplă recomandare legală.
Rezultă deci că, ori de câte ori împărțeala în natură nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică (art. 67310Cod procedură civilă), atribuirea întregului bun unuia dintre coproprietari se impune (nefiind deci o situație cu aplicare excepțională cum a considerat tribunalul), cu atât mai mult cu cât stabilirea de loturi nu satisface nici condițiile art. 6739Cod procedură civilă.
Astfel, curtea consideră că, în mod greșit, tribunalul nu a dat eficiență prevederilor art.6739Cod pr. civilă, acordând o importanță nejustificată pretenției că apelanta ar deținut în timpul vieții corpul
Conform textului în cauză, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Sunt reglementate astfel un set de criterii facultative cu caracter orientativ, prevăzute în mod nelimitativ (de unde și prevederea finală "sau altele asemenea") a căror aplicare instanța trebuie să o facă circumstanțiat ("după caz") prin raportare la datele concrete ale fiecărei spețe, fără a se putea considera că se instituie o ordine de preferință obligatorie pentru instanță.
De aceea, cu excepția criteriului "acordului părților" (căreia în mod firesc, instanța trebuie să-i dea curs stabilind o partajare care satisface, în mod deplin, voința părților), instanța va avea în vedere nu doar unul, ci un complex de criterii, astfel încât dacă nu se reușește împăcarea intereselor contradictorii inerente oricărui proces, măcar, prin soluția adoptată, să se producă minimul de prejudicii.
Curtea constată că, încă de la formularea acțiunii reclamanții, care împreună dețin 3/4 din imobil, au solicitat atribuirea în întregime a acestuia către ei, cu obligarea la plata unei sulte corespunzătoare; de asemenea, și prin întâmpinare, a anticipat și imposibilitatea partajării în natură, admițând primirea unei sulte.
Se impune remarca că pârâta nu a pretins vreodată că ar fi avut vreodată folosința unei părți a imobilului, ci căpărinții eiau deținut în mod exclusiv o parte a clădirii; mai mult la răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu pârâta a recunoscut că nu locuiește în partea din casă în timp ce reclamanta folosește partea ei de casă, fiind de acord cu atribuirea bunului către reclamant (întrebarea nr. 7 interogatoriu).
Astfel, criteriul folosinței bunului nu își găsea aplicare deoarece coindivizarii nu au folosit niciodată părțile din construcție pe care le-au avut autorii lor și nu justifică deci o configurare a loturilor întemeiate exclusiv pe această împrejurare.
De aceea, curtea consideră că soluția stabilită de prima instanță este o justă consecință a descifrării în mod corect a raporturilor dintre părți.
Având în vedere disp. art. 274.pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, față de situația că recurentul-reclamant un onorariu avocatului ales în sumă totală de 2975 lei prin. seria - - nr. 36/23.09.2009 va fi obligată intimata la plata către recurentul-reclamant a acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul-reclamant, domiciliat în C,-, - 7,. B,. 6,. 49, județul C, împotriva deciziei civile nr. 329 din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, domiciliată în C, strada - nr. 4, - 1,. A,. 2,. 5, județul C și intimata-reclamantă, domiciliată în C,-, - 7,. B,. 6,. 49, județul
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul, ca nefondat.
Obligă intimata-pârâtă la plata către recurentul-reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel și respectiv a 2.985 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Pt.Grefier, - - Cf.art.261 alin.2, semnează, Grefier Secție, |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud./6.01.2010
gref.
4 ex./ 8.01.2010.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Gabriel Lefter, Daniela Petrovici
